Se spune ca un crestin a fost odata la un frizer pentru un
"tuns si ras”. Cum se intampla deobicei, cei doi au inceput un dialog si
au discutat despre o multime de lucruri. In general, cei doi au fost
cam de aceiasi parere, dar cand au ajuns la subiectul credintei,
frizerul s-a grabit sa spuna categoric: "Eu nu cred ca Dumnezeu exista!” "De ce spui asta?”, l-a intrebat omul nostru. "Pentru ca este suficient sa iesi in strada ca sa vezi lucrul
acesta. Daca Dumnezeu exista cum se face ca sunt asa de multi oameni
nenorociti si bolnavi? Ce parinte atotputernic ar ingadui asa ceva? Care
tata si-ar lasa fiii de izbeliste? Daca a
... Detalii... »
O pereche recent casatorita s-a mutat intr-un cartier foarte
linistit. In prima dimineata din noua casa, in timp ce isi savurau micul
dejun, femeia observa, privind pe fereastra, o vecina care isi intindea
cearceafurile in balcon. - "Ce cearceafuri murdare intinde vecina noastra... ! Cred ca
are nevoie de un nou sapun...Poate ar trebui s-o invat sa-si spele
cearceafurile !"
Sotul ei privi si ramase tacut... Si asa, la fiecare doua sau trei
zile, femeia repeta observatiile, in timp ce vecina isi intindea rufele
la soare.
Dupa o luna, femeia ramase surprinsa vazand ca vecina sa intindea cearceafuri mult mai curate si ii spuse sotului ei: - "Priveste draga, a invatat sa spele rufele! O fi invatat-o alta vecina?" <
... Detalii... »
Alexandru cel Mare, unul dintre cei mai mari generali
ai tuturor timpurilor a cucerit cu ajutorul vastei sale
armate aproape intreaga lume cunoscuta in vremea
sa. Intr-o noapte, in timpul unei campanii,
neputand sa doarma, a iesit sa se plimbe
printre corturile taberei sale.
In timp ce se plimba, a gasit un soldat care dormea in
timpul serviciului de garda – o greseala capitala.
Pedeapsa pentru asemenea greseli era, uneori, moartea
pe loc, alteori, comandantul punea smoala pe
soldatul adormit si o aprindea.
Soldatul s-a trezit cand Alexandru cel Mare s-a apropiat
de el. Recunoscandu-si generalul, tanarului i s-a facut
frica. „Stii care este pedeapsa pentru adormit in garda?” l-a intrebat acesta pe soldat. „Da, domnule general”, a raspuns soldatul cu o voce tremuranda. „Soldat, care este numele tau?”, a intrebat Alexandru cel Mare. „Alexandr
... Detalii... »
O femeie imbracata intr-o rochie decolorata de bumbac in
dungi, impreuna cu sotul ei, imbracat intr-un costum "obosit”, au
coborat din trenul de Boston si, dupa o scurta calatorie, au intrat
timizi, fara programare, in anticamera biroului presedintelui
Universitatii Harvard.
La vederea lor, secretara putea jura ca astfel de oameni
crescuti parca in padure nu au ce cauta la Harvard, nici macar la
Cambridge. "Am dori sa stam de vorba cu Presedintele” spuse barbatul pe o voce scazuta. "E foarte ocupat ” i-a aruncat secretara peste umar. "Nu-i nimic,
... Detalii... »
Inainte de a invada Rusia, Napoleon Bounaparte i-a spus ambasadorului
rus ca si-a pus in gand sa distruga acel imperiu. Ambasadorul i-a
replicat cu un citat celebru:"Omul propune, dar Dumnezeu dispune!"
"Spune-i stapanului tau", s-a rastit arogantul si prea plin de sine corsican, "ca de-acum eu propun si tot eu sunt cel care dispune!"
Cuvintele acestea au fost o provocare obraznica la adresa lui
Dumnezeu si Cel Atotputernic nu a ezitat sa o ia in consideratie.
Dumnezeu nu s-a ostenit sa se ridice de pe tronul Sau din slava, ci si-a
trimis unul dintre plapanzii si firavii supusi sa dea piept cu
artagosul
... Detalii... »
Un vizitator care se plimba intr-o zi intr-un cimitir, observa pe un
om care era ocupat cu sadirea unor flori pe un mormant. Saditorul de
flori fu intrebat: "Este fiul dvs. Ingropat aici?" "Nu", raspunse omul.
"Este poate fratele dvs sau vreo ruda a dvs..." "Nu, nu."
Dupa ce lasase jos o scandurica pe care o tinuse in mana, omul raspunse: "Ei bine, iti voi istorisi povestea acestui mormant." "Cand izbucni razboiul am fost si eu chemat la mobilizare. Eram
sarac, aveam o sotie bolnava si 7 copii. Cu toate acestea m-am v
... Detalii... »
Era odata un baiat nascut cu o grava maladie. O maladie pentru care
nu exista un leac . Avea 17 ani ,dar putea muri in orice moment.Traia in
casa lui, sub asistenta permanenta a mamei sale... Obosit de stat in
casa, a decis sa iasa macar o data...Ceruse permisiunea mamei sale. Ea a
acceptat. Mergand prin cartierul sau, se uita pe la magazine. Trecand
pe langa un magazin de muzica, privi prin vitrina si observa prezenta
unei tinere fete, de varsta lui. A fost dragoste la prima vedere.
Deschise usa si intra , privind la nimic altceva decat la fata.
Apropiindu-se incet, sosi la tejgheaua unde era fata. Ea il privi si ii
spuse surazand:,,Pot sa te ajut?''
In timpul acesta el gandea ca acela era cel mai frumos zambet pe care
l-a vazut in viata sa. Simtea impulsul de a o saruta . Balbaindu-se ii
spuse: ,,Da...hmmm.....ummm. Mi-ar placea sa cumpar un CD".
Fara sa se gandeasca ,p
... Detalii... »
Cu multi ani in urma, un vapor cu numele de "Empress of
Ireland", s-a scufundat. Pe acel vapor se aflau printre pasageri si 130
de crestini. Insa, din cei 130 doar 21 au supravietuit. La cei 109 care
murisera s-a observat ca niciunul nu avea vesta de salvare. Multi dintre
cei care au supravietuit au spus mai tarziu, cum acei oameni curajosi,
cand au vazut ca nu sunt suficiente veste de salvare, le-au scos pe ale
lor si le-au dat altora spunandu-le: "Eu Il cunosc pe Iisus, deci eu pot sa mor, pe cand tu, daca nu Il cunosti, nu-ti poti permite sa mori!"
"Era o dimineata aglomerata la cabinet cand, in jurul orei 08:30, intra
un domn batran cu un deget bandajat. Imi spune imediat ca este foarte
grabit caci are o intalnire fixata pentru ora 09:00. L-am invitat sa se
aseze stiind ca avea sa mai treaca cel putin o jumatate de ora pana sa
apara medicul. Il observ cu cata nerabdare isi priveste ceasul la
fiecare minut care trece.
Intre timp ma gandesc ca n-ar fi rau sa-i desfac bandajul si sa vad
despre ce este vorba. Rana nu pare a fi asa de grava… in asteptarea
medicului, ma decid sa-i dezinfectez rana si ma lansez intr-o mica
conversatie. Il intreb cat de urgenta este intalnirea pe care o are si
daca nu prefera sa astepte sosirea medicului pentru tratarea ranii. Imi
raspunde ca trebuie sa mearga neaparat la
... Detalii... »
Cu multi ani in urma, un tata mergea cu micutul sau copil pe drumul
dintre Norwich si Yarmouth, de-a lungul tarmului englezesc. Tacut,
barbatul tragea copilul dupa el. Fata tatalui era rosie si buhaita,
aratand clar carui viciu ii era supus, iar mersul lui clatinat trada
faptul ca si in ziua aceea bause peste masura. Nici mersul copilului nu
era prea sigur, dar nu din cauza betiei. Era suficient sa arunci numai o
privire spre mica statura plapanda, spre fata sa palida si spre
imbracamintea saracacioasa pentru a vedea ceea ce ii lipsea. Banii, cu
care tatal ar fi putut sa-i cumpere hrana si imbracaminte copilului, ii
dadea pe bautura.
Dupa un timp, micutul Tom intrerupse tacerea:
- Tata, imi
... Detalii... »
David Jeremiah povesteşte un eveniment care a impresionat o
lume întreagă, în timpul Jocurilor Olimpice de Vară din Barcelona în
anul 1992. După ce s-a terminat cursa de 400 metri bărbaţi, privirile
multora s-au îndreptat dinspre câştigători înspre un alergător britanic
pe nume Derek Redmond.
Din cauza unei rupturi la tendonul de la genunchi, s-a prăbuşit
pe pistă, la mijlocul cursei. Oficialii competiţiei au vrut să-l ajute
să iasă de pe pistă, însă cu obrazul plin de lacrimi, el i-a dat la o
parte. Atunci majoritatea celor care priveau au înţeles ce voia să facă:
avea de gând să termine cursa. Insă durerea a fost aşa de mare încât îi
era imposibil din punct de vedere fizic să continue.
Atunci un om în vârstă, ignorând regulile
... Detalii... »
Era in zilele negre ale inchizitiei papale din timpul evului
mediu. Alungati de furia prigonirilor religioase, sute de familii din
Franta si Italia care doreau sa ramana credincioase lui Dumnezeu, se
refugiara in vaile piemontului din Italia de astazi. Aici dupa cum ne
arata istoria, ele au infiintat biserici si au facut din pamainturile
sterpe ale muntilor, campuri fertile dee pe care obtineau hrana necesara
intretinerii lor. Erau de asa natura asezarile Valdenze si Albigeneze,
incit cu greu se putea ajunge la Ele. Totusi din cand in cand trupele
papale in dorinta de a le distruge, nimiceau ogoarele inaintea
secerisului lasand in urma pamantul parjolit.
Intr-o dimineata de august a anului 1489 dupa ce trupele papale
... Detalii... »
Una din cele mai glorioase pagini ale istoriei Reformatiunii a fost
scrisa de Wilhelm de Orania, zis si Wilhelm Taciturnul ( de la zwyger -
"cel tacut", "cel retinut"). Desi a fost crescut la curtea lui Carol
Quintul, un catolic convins, primind o educatie in spirit catolic, era
totusi mai inclinat spre reforma si nu se sfia sa arate lucrul acesta. A
intretinut corespondenta cu Martin Luther, care l-a ajutat mult in
formarea unei pozitii dogmatice. In curand inclina deschis pentru
Reformatiune.
Replica bisericii catolice nu s-a lasat mai putin asteptata. Filip II,
catolic, a trimis pe Ducele de Alba cu fortele spaniole fidele
catolicismului, sa-l pedepseasca pe curajosul principe. Armatele ducelui
au masacrat orasul Zutphen, apoi au asediat orasul Ha
... Detalii... »
Linistea credinciosului rezista in imprejurarile cele mai grele.
Linistea credinciosului rezista in imprejurarile cele mai grele.
Intr-o inchisoare din Siberia, calugaritele catolice au refuzat sa
se dezbrace de hainele lor si sa se imbrace cu uniforma de cazona,
pentru ca o considerau un semn al Anticristului. Cand au fost duse sa
faca baie, pe cand erau dezbracate, hainele le-au fost schimbate. Ele
au refuzat, totusi, sa se imbrace cu uniforma inchisorii. Au fost
obligate sa stea in frig, la o temperatura de minus 40 de grade.
Dardaind de frig, calugaritele si-au spus rugaciunile. "Va sinucideti"- le-a spus doctorita inchisorii.
Ele nu au raspuns, continuandu-si rugaciunile. Nici macar atunci
cand au intrat temnicierii, cele 60 de calugarit
... Detalii... »
Spurgeon istoriseste cum un om, pe patul mortii, a trimis dupa
predicator sa vina la el. Cand a sosit, muribundul i-a zis: "Va aduceti aminte de un tanar, care acum cativa ani in urma v-a insotit in localitatea cutare?" Predicatorul a dat din cap, spunand ca nu isi aduce aminte. "Cum nu," - zise bolnavul - "ati predicat din textul cutare despre subiectul cutare". "O, da, acum mi-aduc aminte". - "Ei, eu sunt tanarul care v-am insotit pana acasa. Nu voi uita niciodata predica aceea". - "Slava Domnului" - izbucni predicatorul. "Stati,
nu va grabiti sa spuneti slava Domnului pana c
... Detalii... »
In seara de ajun a anului 1968, cei trei astronauti: Frank
Borman, James A. Lowell si William A. Anders, care au format echipajul
lui Apolo 8, de la o distanta de 69 mile de luna, in timp ce aratau
celor de pe pamant fata lunii si pustia lipsita de viata, si dupa ce au
facut o descriere amanuntita a suprafetei lunare, deodata Borman a zis: "Pentru toti cei de jos de pe pamant, echipajul lui Apolo are un mesaj pe care vrem sa vi-1 transmitem".
Apoi Anders incepu sa citeasca primele versete ale Bibliei cu descrierea creatiei: "La
inceput Dumnezeu a facut cerurile si pamantul. Pamantul era pustiu si
gol; peste fata adancului de ape era intuneric. Si Duhul Domnului se
misca pe deasupra apelor. Si Domnul a zis: »Sa fie lumina!« Si a fost
lumi
... Detalii... »
Charlotte Elliott a fost o tanara care nu gasise mantuirea
sufletului ei. Predicatorul Caesar Malan a stat de vorba cu ea, dar in
mod repulsiv ea nu a vrut sa discute problema mantuirii.
Dupa o vreme de framantari, ea l-a cautat pe predicator si l-a
intrebat ce ar trebui ea sa faca spre a fi vrednica sa primeasca
mantuirea. Dr. Malan i-a spus ca nu trebuie sa faca nimic, ci sa vina la
Domnul Iisus asa cum este.
Ea n-a fost gata imediat. Fiind bolnava, gandurile au inceput s-o
framante tot mai mult. In sfarsit, dupa zile de framantari si nopti
nedormite, ea s-a convins ca nu poate face nimic ca sa merite mantuirea.
Si atunci, asa pacatoasa cum era, a venit la Domnul Iisus. Acea
expe
... Detalii... »
Cu multi ani in urma, doi studenti au absolvit Colegiul Kent
din Chicago, la sectia Drept. Cea mai mare medie a fost obtinuta de un
student orb cu numele de Overton. Cand acesta si-a primit onorurile, el a
spus ca jumatate din onoruri i se cuvin prietenului sau Kasprzyak. Ei
s-au intalnit pentru prima data la scoala, cand Kasprzyak, care nu avea
maini, l-a ajutat pe Overton sa-si gaseasca clasa unde avea ore.
Cunostinta s-a transformat repede intr-o prietenie si intr-un
extraordinar exemplu de interdependenta. Cel care nu vedea, ii cara
cartile celui care nu avea maini, cel care nu avea maini ii citea
cursurile celui care nu vedea si asfel deficientele unuia erau
compensate de abilitatea celuilalt.
Dupa ce vasul U.S.S. Pueblo a fost capturat de nord-coreeni,
cei 82 de membri ai echipajului care au supravietuit, au fost aruncati
intr-o captivitate foarte brutala. La 13 dintre ei li s-a cerut sa stea
nemiscati in jurul unei mese. Dupa cateva ore un gardian nord-coreean
intra in incapere, batea cu bestialitate pe cel care statea pe scaun cel
mai aproape de usa. In urmatoarea zi faza se repeta, cel care statea
cel mai aproape de usa era din nou batut. A treia zi, acelasi om care
statea pe scaunul de langa usa a fost batut. Dandu-si seama ca omul nu
mai rezista mult, a patra zi un altul i-a luat locul pe scaunul de langa
usa. Cand usa s-a deschis, automat gardianul l-a batut pe cel care
statea pe scaunul de langa usa. Timp de saptamani oamenii au stat prin
rotatie pe scaunul de langa usa, cu toate ca erau pe deplin constienti
de ceea ce urma sa li se intample. Dup
... Detalii... »
Cu câțiva ani în urmă, la Seattle, în cadrul Jocurilor Olimpice
Speciale, la linia de start s-au aliniat nouă handicapați fizic și
mental, pentru cursa de 100 de metri. Când focul de armă a dat startul,
cu toții au început să învârtă din răsputeri roțile cărucioarelor spre
linia de sosire. Cu toții, în afară de un baiat, al cărui cărucior s-a
opintit în bordură și s-a răsturnat. A căzut și a început să plângă.
Ceilalți opt i-au auzit plânsul. Au încetinit cursa și s-au oprit. Apoi
s-au întors și au luat-o înapoi, cu toții. O fată cu un grav handicap
mental s-a aplecat spre el și l-a sărutat spunându-i: "Așa că e mai bine
acum?". L-au ridicat. Apoi, ținându-se de mâini au pornit cu toții spre
linia de sosire. Stadionul întreg era în picioare. Aplauzele și uralele
au continuat timp de peste 10 minute.
Este oare neapărat nevoie să fim privați de sănătate
... Detalii... »
In jurul anilor 1770-1780, un om din Carolina de Nord, numit
John Morris, si-a construit o casa in Rutherfordton. Folosind doua
pietre de cremene, el si-a aprins un foc in semineu. Impresionat de
felul cum focul a inviorat atmosfera casei, Moris a hotarat sa pastreze
acel foc sa arda continu. De aceea cu o deosebita atentie, s-a ingrijit
ca focul sa nu se stinga niciodata.
Mai mult decat atat, atunci cand a construit o casa noua pentru
fiul sau, a luat un carbune din focul din semineul casei sale si a
aprins focul si-n noua casa. Mandri de aceasta realizare, membrii
familiei Morris , au hotarat sa pastreze focul aprins din generatie in
generatie, in onoarea tatalui si a bunicului lor.
In anul 1920, din intreaga familie Morris, a mai ramas un singur
urm
... Detalii... »
In 1900, Andrew Murray scria:
"Daca ar exista un singur crestin in lume care ar lucra si s-ar ruga un
an de zile sa castige o persoana la Hristos si daca acestia doi ar
continua sa converteasca intr-un an cate o alta persoana si daca fiecare
dintre aceste persoane calauzite catre Imparatia lui Christos ar
conduce cate un suflet la Christos, in 31 de ani fiecare om din lume ar
fi castigat pentru Dumnezeu. Progresia matematica a aratat ca la
sfarsitul celor 31 de ani ar exista peste 2 miliarde.
Cea mai mare biserica protestanta din Coreea de sud a ajuns sa
numere 200000 de credinciosi, desi initial numara doar 100-200 de
membri. Care a fost secretul cresterii ei explozive? Conducerea
bisericii a propus bisericii o tinta: zilnic fiecare membru sa spuna
ceva despre Christos unui om. Biserica a fost de acord.
Sotia pastorului avea familie mare si o multime de griji
casnice, asa ca, intr-o seara, si-a adus aminte ca nu spusese nimanui
despre Christos. S-a culcat foarte amarata, insa nu dupa mult timp s-a
trezit in mijlocul unor zgomote ciudate. Sculandu-se din pat, caci sotul
nu era acasa, a auzit cum cineva forta usa pentru a intra. Usa s-a
deschis si un barbat o ameninta cu pistolul: "Banii sau viata?”
Femeia, in loc sa se sperie, ii spun
... Detalii... »
Recent am citit despre viata lui John Wesley al carui motto a fost: "Fa
tot binele pe care il poti, cu toate mijloacele cu care poti, in toate
modalitatile in care poti, in toate locurile in care poti, ori de cate
ori poti, la toti oamenii la care poti, atata timp cat poti!"
"John Wesley a scris in medie trei predici pe zi timp de 54 de ani si a
predicat de mai bine de 44.000 de ori. Pentru a face aceasta a calatorit
mai mult de 500.000 de km in saua unui cal, deci aproximativ 8.000 de
km pe an. Era foarte devotat muncii pastorale. Pana la o varsta
inaintata, a raspuns de toate bisercile din Anglia. Pentru a-si face
munca, se trezea la ora 4 in fiecare dimineata si muncea din greu pana
la 10 noaptea, permitandu-si scurte pauze doar pentru a lua masa. La
varsta de 83 de ani, era suparat pentru ca-si dadea seama ca nu poate sa
scrie mai mult de 15 ore pe zi din cauza ca-l dur
... Detalii... »
Cu citiva ani de zile in urma, un grup de turisti care au vizitat
Palestina, au trait o intimplare amuzanta: Ghidul lor le-a explicat ca
in Orient ciobanii merg todeauna inaintea turmelor lor, iar oile ii
urmeaza pentru ca le cunosc vocea !. Cind veti cobori din avion, veti
observa acest fapt pretutindeni pe unde veti merge.
Incurajati de acel ghid, grupul de excursionisti ardea de nerabdare sa
ajunga in Palestina pentru a vedea frumusetea pamintului Bibliei si
pentru a invata din obiceiurile locului.
Spre surprinderea lor insa, cind au coborit din avion si au ajuns cu
autocarul la marginea unei localitati, au observat o persoana care mina
oile din spate si nu mergea inaintea lor asa cum li se spusese in avion.
Surprins de aceasta situatie, ghidul a ramas fara cuvinte. A cerut sa
se opreasca imediat autocarul, pentru a discuta cu aceasta persoan
... Detalii... »
Washington - Statia de Metro, într-o dimineaţă friguroasă din
ianuarie 2007. El a cântat şase bucăţi de Bach, timp de aproximativ 45
de minute. În acest timp, circa 2 mii de oameni au trecut prin staţie,
cei mai mulţi dintre ei în drum spre locul de muncă. După 3 minute de
când începuse să cânte, un om devârstă mijlocie a realizat că
violonistul era muzician.El şi-a încetinit ritmul şi s-a oprit pentru
câteva secunde, apoi a pornit grăbit pentru a-şi îndeplini programul. 4
minute mai târziu violonistul a primit primul său Dolar: o femeie a
aruncat banii în şapcă şi, fără oprire, a continuat să meargă. Peste 6
minute, un tânăr s-a lipit de perete să-l asculte, apoi şi-a privit
ceasul şi a repornit grăbit. Peste 10 min, un băieţel de 3 ani s-a
oprit, dar mama lui l-a tr
... Detalii... »
Cu mult timp in urma, spune o legenda, un rege s-a hotarat,
intr-o buna zi, sa puna deoparte un timp special din an pentru a-si
cinsti si onora cei mai talentati si priceputi dintre supusii sai. Cand
ziua mult-asteptata sosi, o mare multime de oameni umplea curtea
palatului regal.
Patru finalisti au fost adusi in fata si dintre acestia, regele trebuia sa aleaga castigatorul.
Prima persoana prezentata a fost cea a unui filantropist bogat.
Se spunea ca acest om merita sa fie onorat nu numai pentru ajutoarele
umanitare pe care le facea an de an, dar si pentru ca daduse saracilor o
mare parte din averea sa.
A doua persoana era un medic foarte renumit. Regelui i-a fost
sugerat faptul ca medicul ar fi meritat aceasta onoare deoa
... Detalii... »