Vocal Armony

FANNY CROSBY

Marius(Admin) — Sun, 06 Mar 2011 13:24:47 GMT

Frumusetea caracterului compozitoarei americane Fanny Crosby, autoarea imnului de azi, a reprezentat un model si o continua sursa de inspiratie pentru cei care au cunoscut-o. Nevazatoare de la varsta de sase saptamani din cauza unui tratament medical administrat gresit, Fanny Crosby nu s-a plans niciodata de starea ei si nici nu a permis disperarii sa o cuprinda.

Odata, un credincios, bine intentionat de altfel, i-a spus.
- Este mare pacat ca Dumnezeu, cand ti-a dat atatea calitati, nu ti-a dat si vedere.
- Stii, i-a raspuns Fanny, daca la nasterea mea as fi putut ceva sa-I cer ceva Creatorului meu, L-as fi rugat sa ma faca … oarba!
- Cum asa? De ce? a intrebat cu surprindere credinciosul.
- Pentru ca atunci cand voi ajunge in cer, veni raspunsul, prima imagine care imi va bucura privirile va fi aceea a Mantuitorului meu!

Pentru Fanny Crosby, anticiparea cerului era bucuria de a-L vedea pe Domnul sau fata in fata. Din cele peste 8.000 de texte de cantece scrise de ea, cele mai multe au ca subiect raiul si revenirea lui Isus Hristos pe pamant. Dar parca in nici un imn nu este exprimata mai sugestiv speranta de a vedea splendoarea Mantuitorului ca in imnul de astazi, "My Savior first of all”, cunoscut in bisericile din Romania cu titlul "Cand trambita Domnului”.

Iata care sunt gandurile lui Fanny Crosby puse pe notele muzicale in imnul de azi:

"Cand viata mea pe pamant se va sfarsi, cand voi vedea stralucitoarea si glorioasa dimineata, atunci Il voi cunoaste pe Rascumparatorul meu si zambetul Lui va fi primul care-mi va spune "Bine ai venit!”

Prin portile orasului ceresc, stralucind in haina alba, voi fi condusa acolo unde nu mai sunt lacrimi; mavoi incanta de imnurile bucuriei!

Dar mai mult decat orice, tanjesc sa-L intalnesc pe Mantuitorul me

Istoria numelui aeroportului O’Hare din Chicago

Marius(Admin) — Sun, 06 Mar 2011 12:00:06 GMT

Am fost să vizitez de multe ori adunările sfinţilor români din Chicago. Am zburat cu avionul şi am aterizat la aeroportul O’Hare fără să mă întreb nici cine este acest om, nici de ce a ajuns numele său să-i fie dat uneia dintre cele mai mari aerogări din lume. Am aflat între timp şi vreau să vă spun şi vouă.

Prima poveste

Cu mulţi ani în urmă, Al Capone stăpânea efectiv fiecare colţişor al oraşului Chicago. Faima lui Capone nu se datora nicidecum unor fapte eroice şi demne de menţionat. Din contră, în Chicago, oraşul vânturilor, era recunoscut drept urzitorul a tot ceea ce putea fi mai josnic, de la contrabanda cu alcool, la prostituţie şi până la crimă.

Capone avea un avocat supranumit „Eddie cel uşuratic”. Eddie nu era degeaba avocatul lui Capone. Era un as în domeniul legal! Îndemânarea şi abilităţile sale avocăţeşti l au ţinut pe Marele Al departe de închisoare timp de ani în şir. Este adevărat că răsplata sa a fost regească. În semn de recunoştinţă, Capone nu numai că l a răsplătit pe Eddie cu imense sume de bani, dar i a făcut parte şi din câştigurile sale, lăsându l să se bucure de nespuse privilegii. El şi familia sa locuiau într o vilă pe un teren particular cu servitori care i slujeau zi şi noapte. Proprietatea unde locuiau era atât de întinsă, încât ocupa o întreagă arteră din Chicago. Putem spune că Eddie ducea viaţa de lux a gangsterilor fără să ia în seamă atrocităţile care se petreceau în jurul lui.

Eddie însă avea o slăbiciune. Avea un fiu pe care l iubea ca pe ochii săi din cap. Eddie se îngrijea ca acest fiu al său să aibă tot ce şi doreşte: haine scumpe, maşini luxoase şi o educaţie aleasă. N a fost nimic să nu îi poată oferi. Banii nu erau o problemă. În mod surprinzător, Eddie, cel care era băgat până în dinţi în crima organizată, dorea ca fiul său să deosebească răul de bine. Dorea ca fiul său să devină o persoană mai bună decât el. Cu toată averea şi influenţa sa, Eddie n a putut să i ofere fiului său două lucruri: un nume bun şi un exemplu bun de urmat.

Într o bună zi, „Eddie cel uşuratic” s a izbit de o problemă dificilă. A ajuns la concluzia că trebuie să facă tot posibilul ca să repare răul pe care l a făcut. În consecinţă, a hotărât să se prezinte la autorităţile locale şi să spună adevărul despre Al „Cicatrice” Capone, astfel curăţindu şi numele pătat şi dovedindu-i fiului său că era în stare de integritate morală. Toate acestea însemnau a depune mărturie împotriva Organizaţiei şi a suporta consecinţele care erau nespus de grave. Zis şi făcut, Eddie a divulgat totul.

N-a trecut un an şi viaţa lui Eddie s a sfârşit, el fiind găsit secerat de gloanţe pe o stradă lăturalnică din Chicago. În ochii lui Eddie, acest scump sacrificiu al său reprezenta cel mai preţios dar pe care a putut să l dea fiului său.

Când a fost găsit, un poliţist a scos din buzunarul său un şirag de mătănii, un crucifix, un medalion religios şi o poezie decupată dintr o revistă, care suna aşa:

O HARE

Marius(Admin) — Sun, 06 Mar 2011 11:58:53 GMT

Cel de al doilea război mondial a creat o mulţime de eroi. Printre aceştia se numără şi locotenentul major Butch O’Hare, pilot militar cu misiune pe portavionul Lexington din Pacificul de Sud.

Escadrila sa a fost trimisă în misiune. Pe când se afla în aer, pilotul şi a verificat rezervorul de benzină şi a constatat cu stupoare că a uitat să alimenteze. Situaţia era deosebit de gravă, deoarece nu avea destulă benzină să şi îndeplinească misiunea şi să se întoarcă la bază. Comandantul său de zbor l a sfătuit să se întoarcă pe portavion. După o perioadă de ezitare, s a desprins din formaţia sa de zbor şi s a întors spre vapor, când deodată a zărit ceva care i a îngheţat sufletul. O escadrilă japoneză de avioane se îndrepta cu toată viteza înspre formaţia americană de zbor.

Escadrila americană era plecată într un raid misiune şi, cu părere de rău, Butch a constatat că nu putea să facă nimic pentru ei ca să i avertizeze şi să i salveze. Nu i rămânea decât o singură ieşire: să i distragă pe japonezi.

Fără nici o urmă de ezitare şi fără să se gândească la siguranţa sa, pilotul s a îndreptat înspre avioanele japoneze. Cu stupoare, japonezii au constatat că erau atacaţi cu mitraliera chiar din mijlocul formaţiei lor.

Unul câte unul, avioanele inamice au fost luate cu asalt. Butch zbura în toate părţile ţintind înspre cât mai multe avioane, până ce i s a terminat muniţia. Chiar şi aşa, şi a continuat atacul.

Butch a început să zboare aproape de avioanele japoneze ca să le prindă aripile şi să le doboare sau deterioreze.

Văzând atacul vehement al avionului american, japonezii au decis să se retragă. Uşurat, cu avionul tot deteriorat, Butch O’Hare s a îndreptat spre portavion, unde a raportat ceea ce s a petrecut în timp ce se întorcea la bază. Camera de filmat montată pe una dintre aripile avionului său a redat întreaga întâmplare. Butch distrusese cinci avioane inamice.

Acest eveniment a avut loc la 20 februarie 1942, iar Butch a devenit primul erou de aviaţie din timpul celui de al doilea război mondial şi primul aviator care a fost onorat cu Medalia de Onoare a Congresului. Un an mai târziu, Butch O’Hare a fost ucis în luptă, la vârsta de doar 29 de ani. Astăzi, oraşul său natal face tot posibilul să păstreze memoria sa şi aeroportul din Chicago îi poartă numele: Aeroportul O’Hare, în amintirea curajului de care a dat dovadă acest erou al aviaţiei americane.

Data viitoare, când te vei afla pe Aeroportul Internaţional O’Hare, nu uita să treci pe la statuia pilotului aflată între terminalul 1 şi 2. Tot aici poţi vedea expusă şi Medalia de Onoare.

Ce au în comun aceste două povestiri în comun? Butch O’Hare a fost fiul lui Eddie cel uşuratic.

Bobby Leach: mort datorită unei coji de portocale

Marius(Admin) — Sun, 06 Mar 2011 10:45:56 GMT

Bobby Leach: mort datorită unei coji de portocale

Bobby Leach avea o plăcere nebună să sfideze moartea. În 1911, era al doilea om din lume care se incumenta să se arunce în cascadă Niagara pe un butoi. După această experienţă şi mai multe cascadorii prin care râdea în faţa morţii, Leach şi-a găsit sfârşitul într-un mod cât se poate de ironic. Într-o zi, fiind la plimbare pe o stradă din Noua Zeelandă, Leach a alunecat pe o coajă de portocală. S-a lovit atât de tare la picior, încât a trebuit să îi fie amputat. Însă după operaţie au intervenit unele complicaţii, Leach murind în urma unei infecţii şi hemoragii.

Acrobatul pe franghie

Marius(Admin) — Sun, 06 Mar 2011 09:38:20 GMT

Acrobatul pe franghie

           Un acrobat si-a facut aparitia intr-un mic orasel si a asezat o franghie bine incordata la zeci de metri deasupra unui rau cu ape repezi. El a uimit multimea prin talentul si curajul lui, traversand de mai multe ori acel rau pe franghie, alergand, umbland in maini, mergand pe bicicleta si impingand o roaba.
          Cand i s-a parut ca toti sunt convinsi de abilitatea lui, acrobatul s-a adresat multimii:
         "As vrea acum sa imping roaba aceasta de la un capat la altul al franghiei, avand o persoana in ea. Credeti ca pot face aceasta?"
         Toti au inceput sa strige: "CREDEM! CREDEM!"
         Atunci acrobatul a intrebat: "Cine se ofera, sa incercam impreuna?"
         Tacere deplina! Nimeni nu se ofera. Din spatele multimii apare un copil: "Eu ma ofer. Eu am incredere in tine!"
         Inmarmurita, multimea ii urmareste pe cei doi incheindu-si cu succes drumul, atat de primejdios. Cineva se apropie de copil: "Nu ti-a fost teama?"
         Copilul raspunde zambind: "Nu! Acrobatul este tatal meu. Nu e prima data cand facem lucrul acesta impreuna."

Te increzi tu in Dumnezeu, vrei sa te lasi condus de El pe drumul greu si primejdios al vietii, sau ai doar o forma de credinta lipsita de viata si de putere, asa cum aveau si ceilalti oameni din jurul acrobatului?

Afacere nereusita

Marius(Admin) — Sun, 06 Mar 2011 09:35:11 GMT

Afacere nereusita

In timpul unei mese organizata de Friedrich cel Mare era prezent si renumitul ateu, Voltaire. Printre observatiile glumete si batjocoritoare s-a aflat si aceasta: "Imi vand locul din cer pentru un taler".
S-a facut liniste in sala si nimeni nu stia ce sa spuna. In cele din urma s-a ridicat un crestin si a spus: "Domnul meu, oricine vrea sa vanda ceva trebuie sa poata dovedi dreptul de proprietate. Fiti deci bun si dovediti-mi cum aveti dreptul la un loc in cer si eu va voi da pentru aceasta cati taleri doriti."
Ateul n-a putut sa raspunda la aceasta provocare si a ramas de rusine.

Aprobarea maestrului

Marius(Admin) — Sun, 06 Mar 2011 09:30:19 GMT

Aprobarea maestrului

        Se povesteste ca un tanar violonist tocmai terminase primul sau recital. Si in timp ce ultimele note ale piesei se pierdeau, auditoriul s-a ridicat in picioare si a inceput sa aplaude frenetic.
        Tanarul muzician a primit curtenitor aprecierile lor, dar privirile sale erau indreptate asupra unui om cu parul carunt, care statea intr-o loja apropiata de scena. Numai cand el a zimbit si a facut un semn aprobator cu capul, tanarul s-a relaxat si a zambit spre publicul exaltat.
       „Este maestrul meu” a explicat el mai tarziu.
       Numai un singur lucru il preocupa pe acest tanar virtuos – zambetul, aprobarea maestrului sau. Toate apalauzele zgomotoase ale sutelor de oameni care se aflau in fata lui, nu puteau lua locul acestuia. „Aprobarea Maestrului” – este tot ceea ce conteaza, aprobarea oamenilor paleste in comparatie cu aprobarea lui Dumnezeu.

Sari!

Marius(Admin) — Sun, 06 Mar 2011 09:28:46 GMT

Sari!

O familie a fost trezita din somn in mijlocul noptii de detectorul de fum. Atunci au realizat ca intreaga casa le era cuprinsa de foc. Tatal a alergat sus pe scari in dormitorul copiilor, de unde a iesit cu copilul de un an si jumatate in brate si cu baietelul de 4 anisori de mana.

Erau cam la jumatatea scarilor cand baietelul si-a reamintit ca si-a uitat ursuletul in dormitor. S-a smucit din mana tatalui si a alergat inapoi in dormitor ca sa-si ia jucaria preferata. In agitatie si confuzie, tatal nu a realizat ce se intamplase decat atunci cand a iesit afara. Copilul era deja prins ca intr-o capcana de flacarile si fumul de la etaj. Fumul se incolacea in juru-i, iar el tusea si striga de sus:

"Tati, tati, ajuta-ma!"
Tatal sau a strigat de jos:
"Sari pe fereastra, Andy! Te voi prinde!"
Din intuneric si fum copilul a raspuns:
"Dar tata, nu te vad!"
Atunci tatal a strigat din nou:
"Nici o problema, fiule, eu te vad! Sari!"

Aplicatie:
Exista o vorba foarte adevarata care spune: "Nu stiu ce rezerva viitorul, dar stiu cine tine in mana viitorul!" Te ingrijoreaza viitorul? Ti-e frica de ceea ce vezi? Ti se pare ca totul este intunecat, cuprins de fum? Nimeni nu poate vedea inainte, dar Dumnezeu ne spune sa ne incredem in El. El ne vede... si ne spunem sa sarim!

Pentru ce traiesti?

Marius(Admin) — Sun, 06 Mar 2011 09:21:57 GMT

Pentru ce traiesti?

Cu catva timp in urma, psihologul William Moulton Marston a pus la 3000 de persoane urmatoarea intrebare: "Care este scopul pentru care traiesti?". El a fost socat sa afle ca 94% traiau pur si simplu indurand prezentul si asteptand viitorul. Oamenii descriau aceasta asteptare spunand ca asteapta ca ceva sa se intample, si anume, asteptau ca sa creasca copiii si sa plece de acasa, asteptau urmatorul an, asteptau vremea potrivita pentru a pleca in excursia mult visata, asteptau ziua de maine. Toti asteptau fara sa-si dea seama ca tot ce aveau era ziua de azi, pentru ca ieri a trecut, iar maine nu vine niciodata!

Statistica privind viata bisericii

Marius(Admin) — Sun, 06 Mar 2011 09:19:33 GMT

Statistica privind viata bisericii

O anchetă făcută pe plan naţional în USA, privind membrii din registrele bisericilor, oferă următoarele cifre:
10% – nu pot fi gasiţi nicăieri
20% – nu participă niciodată la un serviciu divin
25% – recunosc că nu se roagă niciodată
35% – recunosc ca nu citesc niciodată Biblia
40% – nu contribuie financiar la programele bisericii
60% – nu dau nimic pentru proiectele misionare
65% – nu citesc niciodată lecţiunea săptămânală
75% – refuză orice răspundere în biserică
85% – nu invită niciodată pe cineva la biserică
90% – nu iau parte niciodată la ora de rugaciune săptămânală
95% – nu castigă niciodată un suflet la Hristos,
dar
………………………………………………………………….
100% – aşteaptă să meargă la cer