Frumusetea caracterului compozitoarei americane Fanny Crosby, autoarea imnului de azi, a reprezentat un model si o continua sursa de inspiratie pentru cei care au cunoscut-o. Nevazatoare de la varsta de sase saptamani din cauza unui tratament medical administrat gresit, Fanny Crosby nu s-a plans niciodata de starea ei si nici nu a permis disperarii sa o cuprinda.

Odata, un credincios, bine intentionat de altfel, i-a spus.
- Este mare pacat ca Dumnezeu, cand ti-a dat atatea calitati, nu ti-a dat si vedere.
- Stii, i-a raspuns Fanny, daca la nasterea mea as fi putut ceva sa-I cer ceva Creatorului meu, L-as fi rugat sa ma faca … oarba!
- Cum asa? De ce? a intrebat cu surprindere credinciosul.
- Pentru ca atunci cand voi ajunge in cer, veni raspunsul, prima imagine care imi va bucura privirile va fi aceea a Mantuitorului meu!

Pentru Fanny Crosby, anticiparea cerului era bucuria de a-L vedea pe Domnul sau fata in fata. Din cele peste 8.000 de texte d ... Detalii... »

Prima poveste

Bobby Leach avea o plăcere nebună să sfideze moartea. În 1911, era al doilea om din lume care se incumenta să se arunce în cascadă Niagara pe un butoi. După această experienţă şi mai multe cascadorii prin care râdea în faţa morţii, Leach şi-a găsit sfârşitul într-un mod cât se poate de ironic. Într-o zi, fiind la plimbare pe o stradă din Noua Zeelandă, Leach a alunecat pe o coajă de portocală. S-a lovit atât de tare la picior, încât a trebuit să îi fie amputat. Însă după operaţie au intervenit unele complicaţii, Leach murind în urma unei infecţii şi hemoragii.

Acrobatul pe franghie

           Un acrobat si-a facut aparitia intr-un mic orasel si a asezat o franghie bine incordata la zeci de metri deasupra unui rau cu ape repezi. El a uimit multimea prin talentul si curajul lui, traversand de mai multe ori acel rau pe franghie, alergand, umbland in maini, mergand pe bicicleta si impingand o roaba.
          Cand i s-a parut ca toti sunt convinsi de abilitatea lui, acrobatul s-a adresat multimii:
         "As vrea acum sa imping roaba aceasta de la un capat la altul al franghiei, avand o persoana in ea. Credeti ca pot face aceasta?"
         Toti au inceput sa strige ... Detalii... »

Aprobarea maestrului

        Se povesteste ca un tanar violonist tocmai terminase primul sau recital. Si in timp ce ultimele note ale piesei se pierdeau, auditoriul s-a ridicat in picioare si a inceput sa aplaude frenetic.
        Tanarul muzician a primit curtenitor aprecierile lor, dar privirile sale erau indreptate asupra unui om cu parul carunt, care statea intr-o loja apropiata de scena. Numai cand el a zimbit si a facut un semn aprobator cu capul, tanarul s-a relaxat si a zambit spre publicul exaltat.
       „Este maestrul meu” a explicat el mai tarziu.
       Numai un singur lucru il preocupa pe acest tanar virtuos – zambetul, aprobarea maestrului sau. Toate apalauzele zgomotoase ale sutelor de oameni care se aflau in fata lui, nu puteau lua locul a ... Detalii... »