Frumusetea caracterului compozitoarei americane Fanny Crosby,
autoarea imnului de azi, a reprezentat un model si o continua sursa de
inspiratie pentru cei care au cunoscut-o. Nevazatoare de la varsta de
sase saptamani din cauza unui tratament medical administrat gresit,
Fanny Crosby nu s-a plans niciodata de starea ei si nici nu a permis
disperarii sa o cuprinda.
Odata, un credincios, bine intentionat de altfel, i-a spus.
- Este mare pacat ca Dumnezeu, cand ti-a dat atatea calitati, nu ti-a dat si vedere.
- Stii, i-a raspuns Fanny, daca la nasterea mea as fi putut ceva sa-I
cer ceva Creatorului meu, L-as fi rugat sa ma faca … oarba!
- Cum asa? De ce? a intrebat cu surprindere credinciosul.
- Pentru ca atunci cand voi ajunge in cer, veni raspunsul, prima imagine
care imi va bucura privirile va fi aceea a Mantuitorului meu!
Pentru Fanny Crosby, anticiparea cerului era bucuria de a-L vedea pe
Domnul sau fata in fata. Din cele peste 8.000 de texte d
... Detalii... »
Am fost să vizitez de multe ori adunările sfinţilor români din
Chicago. Am zburat cu avionul şi am aterizat la aeroportul O’Hare fără
să mă întreb nici cine este acest om, nici de ce a ajuns numele său să-i
fie dat uneia dintre cele mai mari aerogări din lume. Am aflat între
timp şi vreau să vă spun şi vouă.
Prima poveste
Cu
mulţi ani în urmă, Al Capone stăpânea efectiv fiecare colţişor al
oraşului Chicago. Faima lui Capone nu se datora nicidecum unor fapte
eroice şi demne de menţionat. Din contră, în Chicago, oraşul vânturilor,
era recunoscut drept urzitorul a tot ceea ce putea fi mai josnic, de la
contrabanda cu alcool, la prostituţie şi până la crimă.
Capone
avea un avocat supranumit „Eddie cel uşuratic”. Eddie nu era degeaba
avocatul lui Capone. Era un as în domeniul legal! Îndemânarea şi
abilităţile sale avocăţeşti l au ţinut pe Marele Al departe de
închisoare timp de ani în şir. Este adevărat c
... Detalii... »
Cel de al doilea război mondial a creat o mulţime de eroi. Printre
aceştia se numără şi locotenentul major Butch O’Hare, pilot militar cu
misiune pe portavionul Lexington din Pacificul de Sud.
Escadrila
sa a fost trimisă în misiune. Pe când se afla în aer, pilotul şi a
verificat rezervorul de benzină şi a constatat cu stupoare că a uitat să
alimenteze. Situaţia era deosebit de gravă, deoarece nu avea destulă
benzină să şi îndeplinească misiunea şi să se întoarcă la bază.
Comandantul său de zbor l a sfătuit să se întoarcă pe portavion. După o
perioadă de ezitare, s a desprins din formaţia sa de zbor şi s a întors
spre vapor, când deodată a zărit ceva care i a îngheţat sufletul. O
escadrilă japoneză de avioane se îndrepta cu toată viteza înspre
formaţia americană de zbor.
Escadrila americană era plecată într
un raid misiune şi, cu părere de rău, Butch a constatat că nu putea să
facă nimic pentru ei ca să i avertizeze şi să i salveze. Nu i rămânea
decât o s
... Detalii... »
Bobby
Leach avea o plăcere nebună să sfideze moartea. În 1911, era al doilea
om din lume care se incumenta să se arunce în cascadă Niagara pe un
butoi. După această experienţă şi mai multe cascadorii prin care râdea
în faţa morţii, Leach şi-a găsit sfârşitul într-un mod cât se poate de
ironic. Într-o zi, fiind la plimbare pe o stradă din Noua Zeelandă,
Leach a alunecat pe o coajă de portocală. S-a lovit atât de tare la
picior, încât a trebuit să îi fie amputat. Însă după operaţie au
intervenit unele complicaţii, Leach murind în urma unei infecţii şi
hemoragii.
Un acrobat si-a facut aparitia intr-un mic orasel si a asezat
o franghie bine incordata la zeci de metri deasupra unui rau cu ape
repezi. El a uimit multimea prin talentul si curajul lui, traversand de
mai multe ori acel rau pe franghie, alergand, umbland in maini, mergand
pe bicicleta si impingand o roaba.
Cand i s-a parut ca toti sunt convinsi de abilitatea lui, acrobatul s-a adresat multimii: "As vrea acum sa imping roaba aceasta de la un capat la
altul al franghiei, avand o persoana in ea. Credeti ca pot face
aceasta?"
Toti au inceput sa strige
... Detalii... »
In timpul unei mese organizata de Friedrich cel Mare era
prezent si renumitul ateu, Voltaire. Printre observatiile glumete si
batjocoritoare s-a aflat si aceasta: "Imi vand locul din cer pentru un taler".
S-a facut liniste in sala si nimeni nu stia ce sa spuna. In cele din urma s-a ridicat un crestin si a spus: "Domnul
meu, oricine vrea sa vanda ceva trebuie sa poata dovedi dreptul de
proprietate. Fiti deci bun si dovediti-mi cum aveti dreptul la un loc in
cer si eu va voi da pentru aceasta cati taleri doriti."
Ateul n-a putut sa raspunda la aceasta provocare si a ramas de rusine.
Se povesteste ca un tanar violonist tocmai terminase primul
sau recital. Si in timp ce ultimele note ale piesei se pierdeau,
auditoriul s-a ridicat in picioare si a inceput sa aplaude frenetic.
Tanarul muzician a primit curtenitor aprecierile lor, dar
privirile sale erau indreptate asupra unui om cu parul carunt, care
statea intr-o loja apropiata de scena. Numai cand el a zimbit si a facut
un semn aprobator cu capul, tanarul s-a relaxat si a zambit spre
publicul exaltat. „Este maestrul meu” a explicat el mai tarziu.
Numai un singur lucru il preocupa pe acest tanar virtuos –
zambetul, aprobarea maestrului sau. Toate apalauzele zgomotoase ale
sutelor de oameni care se aflau in fata lui, nu puteau lua locul
a
... Detalii... »
O familie a fost trezita din somn in mijlocul noptii de
detectorul de fum. Atunci au realizat ca intreaga casa le era cuprinsa
de foc. Tatal a alergat sus pe scari in dormitorul copiilor, de unde a
iesit cu copilul de un an si jumatate in brate si cu baietelul de 4
anisori de mana.
Erau cam la jumatatea scarilor cand baietelul si-a reamintit ca si-a
uitat ursuletul in dormitor. S-a smucit din mana tatalui si a alergat
inapoi in dormitor ca sa-si ia jucaria preferata. In agitatie si
confuzie, tatal nu a realizat ce se intamplase decat atunci cand a
iesit afara. Copilul era deja prins ca intr-o capcana de flacarile si
fumul de la etaj. Fumul se incolacea in juru-i, iar el tusea si striga
de sus:
"Tati, tati, ajuta-ma!"
Tatal sau a strigat de jos: "Sari pe fereastra, Andy! Te voi prinde!"
Din intuneric si fum copilul a raspuns: "Dar t
... Detalii... »
Cu catva timp in urma, psihologul William Moulton Marston a pus
la 3000 de persoane urmatoarea intrebare: "Care este scopul pentru care
traiesti?". El a fost socat sa afle ca 94% traiau pur si simplu
indurand prezentul si asteptand viitorul. Oamenii descriau aceasta
asteptare spunand ca asteapta ca ceva sa se intample, si anume, asteptau
ca sa creasca copiii si sa plece de acasa, asteptau urmatorul an,
asteptau vremea potrivita pentru a pleca in excursia mult visata,
asteptau ziua de maine. Toti asteptau fara sa-si dea seama ca tot ce
aveau era ziua de azi, pentru ca ieri a trecut, iar maine nu vine
niciodata!
O anchetă făcută pe plan naţional în USA, privind membrii din registrele bisericilor, oferă următoarele cifre:
10% – nu pot fi gasiţi nicăieri
20% – nu participă niciodată la un serviciu divin
25% – recunosc că nu se roagă niciodată
35% – recunosc ca nu citesc niciodată Biblia
40% – nu contribuie financiar la programele bisericii
60% – nu dau nimic pentru proiectele misionare
65% – nu citesc niciodată lecţiunea săptămânală
75% – refuză orice răspundere în biserică
85% – nu invită niciodată pe cineva la biserică
90% – nu iau parte niciodată la ora de rugaciune săptămânală
95% – nu castigă niciodată un suflet la Hristos,
dar
………………………………………………………………….
100% – aşteaptă să meargă la cer
Un studiu arata ca daca mama si tatal frecventeaza cu
regularitate biserica, 72% din copii vor ramane credinciosi. Daca numai
tatal frecventeaza biserica, 55% dintre copii raman credinciosi, iar
daca numai mama frecventeaza biserica, 15% vor ramane credinciosi. Daca
nici un parinte nu frecventeaza biserica, numai 6% raman credinciosi.
Statistica demonstreaza ca exemplul parintilor si adultilor este mai
important decat eforturile bisericii.
John Kenneth Galbraith in autobiografia sa "O viata in timpul
nostru", ilustreaza devotamentul lui Emily Gloria Wilson, menajera
familiei sale.
"A fost o zi obositoare si am rugat-o pe Emily sa raspunda la telefoane
in timp ce eu dormeam. La putin timp dupa aceea a sunat un telefon.
Lyndon Johnson suna de la Casa Alba: "As dori sa vorbesc cu Ken. Galbraith. Sunt Lyndon Johnson." "Doarme, domnule presedinte, a spus sa nu-l deranjez." "Trezeste-l, as vrea sa vorbesc cu el." "Nu, domnule presedinte, eu lucrez pentru el, nu dumneavoastra."
Cand l-am sunat pe presedinte era incantat. "Spune-i acelei femei ca as dori sa lucreze la Casa Alba."
Recent am citit despre viata lui John Wesley al carui motto a fost: "Fa tot binele pe care il poti,
cu toate mijloacele cu care poti, in toate modalitatile in care poti,
in toate locurile in care poti, ori de cate ori poti, la toti oamenii
la care poti, atata timp cat poti!"
"John Wesley a scris in media trei predici pe zi timp de 54 de ani si a predicat de mai bine de 44.000 de ori. Pentru a face aceasta a calatorit mai mult de 500.000 de km in saua unui cal,
deci aproximativ 8.000 de km pe an. Era foarte devotat muncii
pastorale. Pana la o varsta inaintata, a raspuns de toate bisercile din
Anglia. Pentru a-si face munca, se trezea la ora 4 in fiecare dimineata si muncea din greu pana la 10 noaptea,
permitandu-si scurte pauze doar pentru a lua
... Detalii... »
La jocurile olimpice de vara din anul 1876, Shun Fujimoto a
participat cu echipa nationala a Japoniei la concursurile de gimnastica.
In lupta pentru medalia de aur, Fujimoto si-a fracturat piciorul in
timpul exercitiului de la sol. Accidentul insa, nu l-a oprit si el a
concurat la urmatorul aparat - inelele. Exercitiul a fost excelent, dar
toata lumea a fost mirata cum de reusise o aterizare perfecta cand el
avea un picior fracturat. Cand a fost intrebat de ziaristi cum de a
rezistat, el a raspuns: "Da, piciorul m-a durut foarte mult incat mi-au dat lacrimile. Dar eu am acum medalia de aur si durerea a trecut."
"Multumesc lui Dumnezeu ca am trecut de si peste asta”
Stiati ca vulturul stie cand se apropie furtuna cu mult inainte de se
dezlantui? Vulturul zboara catre un locsor foarte sus si asteapta ca
vantul sa bata.
Cand furtuna se porneste, aripile sale se aseaza in asa fel incat vantul
il va ridica deasupra furtunii. Cat timp furtuna se dezlantuie
dedesupt, vulturul zboara deasupra. Vulturul nu scapa de furtuna ci el
se foloseste pur si simplu de ea pentru a se ridica mai sus. Se ridica
pe aripile vantului care aduc furtuna.
Cand furtunile vietii se abat asupra noastra – si toti am trecut pe aici
– ne putem ridica deasupra lor indreptandu-ne mintea si credinta catre
Dumnezeu. Furtunile nu ne pot invinge si putem pemite puterii lui
Dumnezeu sa ne ridice deasupra lor. Dumnezeu ne ingaduie sa plutim pe
aripile furtunii care aduc boala, trag
... Detalii... »
"Mai toate realizarile mari ale omenirii au fost rezultatul perseverentei asidue:
-Edison a inventat becul electric dupa aproximativ 5000 de incercari nereusite;
-Fullton a fost obiectul hazului si batjocurii generale cand a propus instalarea motor cu ardere interna pe un vapor;
-Einstein a cazut la primul examen de admitere la universitate;
-Fratii Wright au oferit planurile primului avion guvernului american, insa au fost refuzati;
-Podarevski, celebrul pianist ceh, a fost descurajat de profesoara sa de
pian pe motiv ca are degetele de la maini prea mici pentru a cuprinde o
octava.”
Filosoful danez Kierkegaard ne spune o parabola a unui teatru unde se juca un spectacol de varietati.
Spectacolele sunt din ce in ce mai bune fiind aplaudate de audienta.
Deodata, directorul vine in fata. Isi cere scuze pentru intrerupere, dar
teatrul este in flacari si el roaga fierbinte pe spectatori sa
paraseasca sala in ordine. Publicul crede ca aceasta este cea mai
amuzanta intorsatura a serii si il imbarbateaza cu amabilitate.
Directorul din nou ii implora sa paraseasca cladirea in flacari si este
din nou aplaudat cu putere. La sfarsit, el nu mai poate face nimic.
Focul a cuprins intreaga cladire si publicul iubitor de distractii
impreuna cu ea. "Si asa", a concluzionat Kierkegaard, "ma
gandesc uneori ca epoca noastra va fi doborata in distrugerea focului
pentru aplauzele din casa ticsita de spectatori care ovationeaza."
Un batranel plapand locuia cu fiul sau, nora si nepotul. Mainile sale ii
tremurau, vederea ii era intetosata, iar mersul clatinat.
Toata familia manca de obicei impreuna. Dar, bunicul manca foarte greu
din cauza mainilor tremurande si a vederii slabe. Mazarea se rostogolea
din lingura pe podea, iar cand apuca paharul, laptele se imprastia pe
masa.
Atunci fiul si nora sa au pus o masa in coltul camerei unde bunicul
putea manca singur, in timp ce familia se bucura de bucatele de pe masa.
De cand bunicul sparsese o farfurie, mancarea ii era servita intr-un
castron de lemn. Uneori puteai vedea in ochii batranului cate o lacrima.
Singurele cuvinte care ii erau adresate erau scurte avertizari atunci
cand scapa furculita sau scapa mancarea. Nepotelul de patru anisori
privea totul in tacere.
Intr-o seara inainte de de cina, tatal a observat ca baietelul sau se
joaca cu niste bucati
... Detalii... »
A fost odata o fetita al carei tata era pastor. Intr-o zi, ea a venit la tatal ei si i-a spus:
-"Tati, poate cineva sa nu pacatuiasca niciodata in viata?" Tatal i-a raspuns:
-"Nu, draga mea. imi pare rau, dar asta nu este posibil."
-"Nici macar un an, tata? Poate cineva sa nu pacatuiasca timp de un an?" a continuat ea.
-"Nu, nu cred ca este posibil nici asta." ... Detalii... »
Abraham avea doisprezece tapi frumosi. Nimeni nu avea tapi ca ai lui. El
ii iubea si avea mare grija de ei. Intr-o zi a venit preotul de la
Templu si i-a cerut doi tapi pentru slujba de Pasti. Unul pentru jertfa,
iar altul pentru trimis in pustie. Desi tinea mult la ei, in cele din
urma se invoi sa dea cei doi tapi necesari pentru slujba. I-a luat
personal si i-a dus la templu, asistand la oficierea slujbei. Unul a
fost junghiat, iar altul purtand pacatul a fost trimis in pustie. In
cele din urma cu inima trista dar impacat pentru darul facut se intoarse
acasa. Vazand tapii in staul incepu sa-i numere: 1, 2, 3..5...
8...10...11. Uimit a inteles totul si s-a infiorat: tapul lui Azazel
s-a intors acasa.
Aplicatie
Aplicatia este profunda si dureroasa. Dupa lungi eforturi ne despartim
de pacatele noastre trimitandu-
... Detalii... »
Acum cativa ani intr-o zi insorita de vara in sudul Floridei, un baietel
s-a hotarat sa inoate in lacul din spatele casei sale. In graba sa de a
se arunca cat mai repede in apa, a alergat pe usa din spatele casei,
lasand in urma, pantofi, sosete si tricoul cu care venise. S-a aruncat
in apa, fara sa realizeze ca in timp ce el inota spre mijlocul lacului,
un aligator venea spre tarm.
In acest timp mama privea ingrozita pe fereastra si vedea cum cei doi se
apropie tot mai mult. De frica, mama alerga catre apa, strigand la fiul
sau cat putea de tare. Auzind vocea mamei, baiatul speriat s-a intors,
inotand spre mama sa. Era prea tarziu. Chiar in momentul cand mama sa
l-a inhatat de maini pe micul baiat aligatorul l-a insfacat de picior. A
inceput o adevarata batalie intre ei. Aligatorul era mult mai puternic
decat mama sa, dar care era foarte hotarata sa nu-i dea drumul baiatului
cu nici un pret. ... Detalii... »
Intamplarea s-a petrecut in sud- vestul Floridei, intr-o dupa masa de
duminica a lunii februarie. Mark Durrance, un baiat de 12 ani, se juca
in apropierea casei, un loc mai salbatic unde uneori se furisau chiar si
serpi veninosi. Deodata a calcat pe ceva rotund, ca in clipa urmatoare
sa simta o muscatura foarte dureroasa ca si cum piciorul i-ar fi fost
lovit de un topor. Un sarpe cu clopotei si-a infipt coltii in piciorul
lui, strapungand gheata. Doar dupa atacurile repetate ale cainelui,
sarpele a cedat. Aceasta se intampla la cca. 150 metri de casa. Orice
strigat de ajutor nu ar fi fost auzit. Mark si-a adus aminte de ceea ce
i-au spus parintii, ca in masura in care otrava ajunge la inima, cu atat
e mai periculos. Deci cauta sa nu faca miscari bruste, dar nici nu
putea, era ca si paralizat. I-au pierit puterile, apoi dintr-o data
totul s-a intunecat in fata ochilor. Mark nu stia ca sarpele a in
... Detalii... »
Cineva i-a spus lui Fanny Crosby: "Ce pacat ca esti oarba. Cu toate darurile pe care le ai, Dumnezeu nu ti-a dat vederea."
Ea a raspuns: "Prima cerinta pe care as fi facut-o la nastere ar fi fost ca Dumnezeu sa-mi ia vederea."
"De ce?"
"Pentru ca atunci cand voi ajunge in Cer, prima imagine pe care o voi vedea va fi fata Salvatorului meu."
Cu mult timp in urma traia un taietor de lemne impreuna
cu fiul sau. Amandoi erau foarte saraci; singura lor avere
era un cal alb, deosebit de frumos.
In fiecare zi cei doi barbati se ducea la padure pentru
a aduna lemne de foc, pe care le vindeau apoi in sat pentru
cativa banuti. Satenii dadea din cap dupa el.
-Batrane, obijnuiuau sa-i spuna, de ce nu vinzi calul?
Contele ti-a oferit o avere pe el. Tu si fiul tau ati
putea trai ca niste regi.
- Cu oamenii astai, nu este nimic de facut. Mereu aceeasi
poveste, isi zicea batranul in sine lui. Calul acesta
este mai mult deacat un animal, suna de fiecare
data raspunsul lui. El este prietenul meu. I-a
spuneti-mi, cum as putea sa imi vand
prietenul. In regula au replicat satenii, dar
poate candva, cineva iti va fura calul. Si-o sa-ti
para rau.
Si intr-adevar: intr-o dimineata calul nu mai era in grajd.
Batranul si fiul l-au
... Detalii... »
Intr-o zi aspra de iarna, in care zapada era viscolita de un
vant foarte puternic si gerul era cumplit, un angajat al unei cabane din
Muntii Alpi, iesi din adapostul sau. Vantul aproape ca-l dobora de pe
picioare. Cu greu se indrepta spre cusca lui Ralf. Acesta era un urias
ciine Saint Bernard, cantarind cam 90 de kilograme. Cand se ridica pe
labele din spate avea o inaltime de 2 metri.
Ti-ar fi oare teama sa intalnesti un astfel de caine? Ei bine,
Ralf nu facuse nimanui nici un rau, dimpotriva, el fusese dresat sa
salveze oameni. Cine avea nevoie sa fie salvat de el? Vei vedea imediat.
Muntii Alpi sunt cei mai inalti din Europa. Acolo este tot timpul
iarna si zapada nu se top
... Detalii... »
de Kenneth J. Holland;
Sursa: Semnele Timpului, 1967
Intr-o zi de vara fierbinte, un tanar era in compartimentul unui tren cu
un predicator care-si citea ziarul. Tanarul, recent convertit la
crestinism, privea pe fereastra contempland natura si incepu sa cante
incetisor cantecul „Rascumparat! Ce mult imi place sa spun!” (In Rom:
„In Domnul gasesc adapost”).
Cand ajunse la capatul primei strofe, predicatorul incepu sa fredoneze si el refrenul, si apoi spuse: „Tinere, cu siguranta esti crestin!” „Da, Domnule!” a venit raspunsul. „De cat timp esti „rascumparat”, „salvat”? „De peste 2000 de ani” spuse tanarul. „Vreau sa spun, zise predicatorul, un pic incurcat, de cand esti mantuit tu, personal?” „De peste 2000 ani!” spuse din nou tan
... Detalii... »
„ Domnul este de partea mea, nu ma tem de nimic: ce pot sa-mi faca niste oameni?"
Psalmul118:6
In ziua in care George Harries, urma sa aiba o operatie
foarte dificila, sotia sa Sue, a marturisit unei prietene ca ii este
frica de tot ceea ce poate sa i se intample. Dupa ce a ascultat-o,
prietena acesteia i-a zambit si i-a zis:
&
... Detalii... »
Se spune despre regina Victoria a Angliei ca a ascultat la
capela palatului ei o predica despre a doua venire a lui Isus pe care a
tinut-o pastorul de la curtea regala. Regina, ascultand predica a fost
foarte impresionata, iar dupa terminarea serviciului divin l-a invitat
in mod special la ea acasa pe pastor ca sa-i vorbeasca mai mult despre
acest adevar...despre acest adevar care va trebui sa devina in curind o
realitate.
Dupa ce a ascultat expunerea mai pe larg, la urma ea a zis asa:
- "As dori foarte mult ca Iisus sa revina pe pamint in timpul vietii mele."
Mirat de aceste cuvinte pastorul a intrebat-o: - "Dar care este motivul ce va face sa doriti acest l
... Detalii... »
Iata Eu vin curând si rasplata Mea este cu Mine, ca sa dau fiecaruia dupa fapta lui. (Apocalipsa 22:12)
Freddy era un copil foarte cuminte, asculta de parinti si învata foarte
bine. Tatal lui i-a promis ca îi va îndeplini o dorinta daca va fi
primul în clasa la învatatura. Auzind aceste lucruri, Freddy a fost si
mai motivat sa învete, încât a ajuns primul în clasa la învatatura.
Acum era rândul tatalui sau sa-si îndeplineasca promisiunea, asa ca s-a
tinut de cuvânt.
Freddy a vrut sa mearga într-o calatorie la Londra, ca sa viziteze
monumentele importante si sa afle obiceiurile oamenilor de acolo.
Umblând pe strazile aglomerate ale Londrei, Freddy a fost atras de un
obiect dintr-o vitrina. Era un magazin cu obiecte vechi. Ceea ce l-a
fascinat pe Freddy a fost un ceas cu cuc. Si l-a dorit foarte mult încât
tatal sau i l-a cumparat. Acum era mai usor pentru el sa stie cât e
cea
... Detalii... »
Lucruri de care Dumnezeu nu te va întreba niciodata !
Adaugat de:
Data:
Comentari: (0)
Vizualizat: 882
Rating:
0.0 
