Un studiu arata ca daca mama si tatal frecventeaza cu regularitate biserica, 72% din copii vor ramane credinciosi. Daca numai tatal frecventeaza biserica, 55% dintre copii raman credinciosi, iar daca numai mama frecventeaza biserica, 15% vor ramane credinciosi. Daca nici un parinte nu frecventeaza biserica, numai 6% raman credinciosi. Statistica demonstreaza ca exemplul parintilor si adultilor este mai important decat eforturile bisericii.

John Kenneth Galbraith in autobiografia sa "O viata in timpul nostru", ilustreaza devotamentul lui Emily Gloria Wilson, menajera familiei sale.
"A fost o zi obositoare si am rugat-o pe Emily sa raspunda la telefoane in timp ce eu dormeam. La putin timp dupa aceea a sunat un telefon. Lyndon Johnson suna de la Casa Alba:
"As dori sa vorbesc cu Ken. Galbraith. Sunt Lyndon Johnson."
"Doarme, domnule presedinte, a spus sa nu-l deranjez."
"Trezeste-l, as vrea sa vorbesc cu el."
"Nu, domnule presedinte, eu lucrez pentru el, nu dumneavoastra."
Cand l-am sunat pe presedinte era incantat. 
"Spune-i acelei femei ca as dori sa lucreze la Casa Alba."

Recent am citit despre viata lui John Wesley al carui motto a fost: "Fa tot binele pe care il poti, cu toate mijloacele cu care poti, in toate modalitatile in care poti, in toate locurile in care poti, ori de cate ori poti, la toti oamenii la care poti, atata timp cat poti!"

"John Wesley a scris in media trei predici pe zi timp de 54 de ani si a predicat de mai bine de 44.000 de ori. Pentru a face aceasta a calatorit mai mult de 500.000 de km in saua unui cal, deci aproximativ 8.000 de km pe an. Era foarte devotat muncii pastorale. Pana la o varsta inaintata, a raspuns de toate bisercile din Anglia. Pentru a-si face munca, se trezea la ora 4 in fiecare dimineata si muncea din greu pana la 10 noaptea, permitandu-si scurte pauze doar pentru a lua ... Detalii... »

Durere uitata

La jocurile olimpice de vara din anul 1876, Shun Fujimoto a participat cu echipa nationala a Japoniei la concursurile de gimnastica. In lupta pentru medalia de aur, Fujimoto si-a fracturat piciorul in timpul exercitiului de la sol. Accidentul insa, nu l-a oprit si el a concurat la urmatorul aparat - inelele. Exercitiul a fost excelent, dar toata lumea a fost mirata cum de reusise o aterizare perfecta cand el avea un picior fracturat. Cand a fost intrebat de ziaristi cum de a rezistat, el a raspuns:
"Da, piciorul m-a durut foarte mult incat mi-au dat lacrimile. Dar eu am acum medalia de aur si durerea a trecut."

"Multumesc lui Dumnezeu ca am trecut de si peste asta”
Stiati ca vulturul stie cand se apropie furtuna cu mult inainte de se dezlantui? Vulturul zboara catre un locsor foarte sus si asteapta ca vantul sa bata.

Cand furtuna se porneste, aripile sale se aseaza in asa fel incat vantul il va ridica deasupra furtunii. Cat timp furtuna se dezlantuie dedesupt, vulturul zboara deasupra. Vulturul nu scapa de furtuna ci el se foloseste pur si simplu de ea pentru a se ridica mai sus. Se ridica pe aripile vantului care aduc furtuna.

Cand furtunile vietii se abat asupra noastra – si toti am trecut pe aici – ne putem ridica deasupra lor indreptandu-ne mintea si credinta catre Dumnezeu. Furtunile nu ne pot invinge si putem pemite puterii lui Dumnezeu sa ne ridice deasupra lor. Dumnezeu ne ingaduie sa plutim pe aripile furtunii care aduc boala, trag ... Detalii... »

"Mai toate realizarile mari ale omenirii au fost rezultatul perseverentei asidue:
-Edison a inventat becul electric dupa aproximativ 5000 de incercari nereusite;
-Fullton a fost obiectul hazului si batjocurii generale cand a propus instalarea motor cu ardere interna pe un vapor;
-Einstein a cazut la primul examen de admitere la universitate;
-Fratii Wright au oferit planurile primului avion guvernului american, insa au fost refuzati;
-Podarevski, celebrul pianist ceh, a fost descurajat de profesoara sa de pian pe motiv ca are degetele de la maini prea mici pentru a cuprinde o octava.”

Filosoful danez Kierkegaard ne spune o parabola a unui teatru unde se juca un spectacol de varietati.
Spectacolele sunt din ce in ce mai bune fiind aplaudate de audienta. Deodata, directorul vine in fata. Isi cere scuze pentru intrerupere, dar teatrul este in flacari si el roaga fierbinte pe spectatori sa paraseasca sala in ordine. Publicul crede ca aceasta este cea mai amuzanta intorsatura a serii si il imbarbateaza cu amabilitate. Directorul din nou ii implora sa paraseasca cladirea in flacari si este din nou aplaudat cu putere. La sfarsit, el nu mai poate face nimic. Focul a cuprins intreaga cladire si publicul iubitor de distractii impreuna cu ea. "Si asa", a concluzionat Kierkegaard, "ma gandesc uneori ca epoca noastra va fi doborata in distrugerea focului pentru aplauzele din casa ticsita de spectatori care ovationeaza."

Un batranel plapand locuia cu fiul sau, nora si nepotul. Mainile sale ii tremurau, vederea ii era intetosata, iar mersul clatinat.
Toata familia manca  de obicei impreuna. Dar, bunicul manca foarte greu din cauza mainilor tremurande si a vederii slabe. Mazarea se rostogolea din lingura pe podea, iar cand apuca paharul, laptele se imprastia pe masa.
Atunci fiul si nora sa au pus o masa in coltul camerei unde bunicul putea manca singur, in timp ce familia se bucura de bucatele de pe masa. De cand bunicul sparsese o farfurie, mancarea ii era servita intr-un castron de lemn. Uneori puteai vedea in ochii batranului cate o lacrima. Singurele cuvinte care ii erau adresate erau scurte avertizari atunci cand scapa furculita sau scapa mancarea. Nepotelul de patru anisori privea totul in tacere.
Intr-o seara inainte de de cina, tatal a observat ca baietelul sau se joaca cu niste bucati ... Detalii... »

                A fost odata o fetita al carei tata era pastor. Intr-o zi, ea a venit la tatal ei si i-a spus:
               -"Tati, poate cineva sa nu pacatuiasca niciodata in viata?" Tatal i-a raspuns:
               -"Nu, draga mea. imi pare rau, dar asta nu este posibil."
                -"Nici macar un an, tata? Poate cineva sa nu pacatuiasca timp de un an?" a continuat ea.
                -"Nu, nu cred ca este posibil nici asta."
              ... Detalii... »

de Benone Corneliu Lupu

Abraham avea doisprezece tapi frumosi. Nimeni nu avea tapi ca ai lui. El ii iubea si avea mare grija de ei. Intr-o zi a venit preotul de la Templu si i-a cerut doi tapi pentru slujba de Pasti. Unul pentru jertfa, iar altul pentru trimis in pustie. Desi tinea mult la ei, in cele din urma se invoi sa dea cei doi tapi necesari pentru slujba. I-a luat personal si i-a dus la templu, asistand la oficierea slujbei. Unul a fost junghiat, iar altul purtand pacatul a fost trimis in pustie. In cele din urma cu inima trista dar impacat pentru darul facut se intoarse acasa. Vazand tapii in staul incepu sa-i numere: 1, 2, 3..5... 8...10...11. Uimit a inteles totul  si s-a infiorat: tapul lui Azazel s-a intors  acasa.

Aplicatie
Aplicatia este profunda si dureroasa. Dupa lungi eforturi ne despartim de pacatele noastre trimitandu- ... Detalii... »