Credinta tatei
S-au dus atatea generatii Si-au adormit atatia servi, Iar Printul tau din cer nu vine Sa-ti ia povara de pe nervi.
Ai spus-o`n drum si la rascruce, Chiar pe la garduri L-ai vestit. Ascultatorii sunt tarana Si Asteptatul n-a venit.
Te-ntreb azi, tata, cum se face De porti in piept atata dor, Prin simplul fapt citind in Carte Ca Printul va veni pe nor?
Cine-a sadit speranta-n tine Si focul sacru de a-L vedea? Tu cauti un raspuns chemarii Cum cauta un mag o stea.
Te prinde-afara miezul noptii, Cu ochi spre cer te scoli in zori Si, ca de fiecare data, Tu cauti Norul printre nori.
E toamna, ploua, cade bruma Si-n frig astepti din cer vesminte. Mai crezi? Mai vine? Ce zici, tata? El vine, tata, ca... nu minte.
|