Cu mult inainte ca evreii sa intre in Tara Fagaduintei, stramosii lor i-au intalnit pe filisteni in sud-vestul Canaanului (Asdod, Ascalon, Ecron, Gat si Gaza). S-au asezat in aceasta zona in calitate de mercenari (persoana angajata cu leafa intr-o armata straina), in serviciul statului egiptean. Nu li se poate preciza  etnia si nici patria. Exista indicii ca au participat la invazia „popoarelor marii”. 

In Biblie, filistenii sunt mentionati in mod deosebit in doua perioade istorice distincte: pe vremea lui Avraam (aprox. 1900 i.Hr.)  si in timpul imparatilor Saul si David, cand jucat un rol foarte important in viata culturala si politica a Palestinei intre 1200–1000 i.Hr.

Samson, a ramas celebru prin vitejia aratata de el in luptele cu filistenii. (Judecatori 13-16). In timpul lui Eli, filistenii au incercat  sa cucereasca toata tara evreilor. Pe vremea lui Samuel, filistenii au distrus cetatea Silo, care era  un centru de inchinare al evreilor. Saul, cel dintai imparat al  Israelului a cazut pe campul de lupta intr-un conflict cu filistenii (1 Samel 31,1-4). David s-a luptat si el cu acestia biruindu-i  si punand capat dominatiei lor asupra evreilor.

Filistenii au reprezentat o amenintare continua pentru israeliti. Chiar si dupa unificarea statului evreiesc, filistenii au ramas independenti, producand ulterior tulburari ocazionale. Desi niciodata nu au stapanit o portiune mare de pamant, de la numele lor isi trage denumirea Palestina, tara din vestul Iordanului.

Nebucadnetar, imparatul Babilonului, si-a extins dominatia asupra intregii lumi cunoscute de atunci. El a cucerit si cetatile filistenilor, iar pe locuitori i-a deportat pe alte meleaguri ale imperiului.