Catalog de articole
| Principala » Articole » Articolele mele |
Cele sapte biserici
Cele sapte orase catre bisericile carora a scris Ioan de pe Insula Patmos binecunoscutele sale epistole se aflau in vestul Asiei Mici. Doua dintre ele, Efes si Smirna, erau mari orase portuare. Trei, Tiatira, Filadelfia si Laodicea, fiind centre de industrie si comert pentru regiunea unde se aflau situate, se bucurau de o mare prosperitate si importanta economica. Sardes si Pergam, foste capitale ale unor regate puternice, pe vremea lui Ioan erau inca importante centre politice. Toata regiunea in care se gaseau cele sapte biserici din Apocalipsa este bogata in rapoarte istorice din perioada timpurie a erei crestine si a jucat un rol insemnat in istoria antica. Dintre elementele istorice importante, doar putine pot fi mentionate in acest scurt articol. Multe din cetatile de pe litoralul apusean al Asiei Mici au fost intemeiate de triburile din Anatolia, dar inca de timpuriu ele au fost preluate de catre colonistii greci. Din aceasta cauza, Anatolia de vest a avut parte, timp de mai multe secole, de o puternica cultura greaca. In secolele al VI-lea si al VII-lea i.d.Hr. puternicul regat Lidia, care stapanea peste mai mult de jumatate din Asia Mica, isi avea capitala la Sardes, una din cele sapte cetati din Apocalipsa. Regatul acesta a facut loc stapanirii persilor atunci cand Cir l-a biruit pe Croesus si a luat, in anul 547 i.d.Hr., capitala acestuia, desi fusese socotita o fortareata de necucerit. De-a lungul urmatoarelor doua secole greci de pe tarmurile de vest ale Asiei Mici au dus o lupta continua, dar aproape fara succes, impotriva conducerii persane, pana cand Alexandru cel Mare i-a eliberat de jugul persan. Perioada elenistica de dupa moartea lui Alexandru a cunoscut de asemenea multe actiuni militare. In aceasta perioada a fost intemeiat bogatul regat al Pergamului. El a stapanit aceasta regiune timp de aproape 150 de ani, pana cand a fost luata in primire de catre Roma, in secolul al II-lea i.d.Hr. Timp de mai bine de patru secole Roma a administrat-o sub numele de "Provincia Asiei", avand capitala la Pergam. Aceasta a fost perioada cand unele orase, ale caror nume ne este bine cunoscut din cartea Apocalipsei, s-au bucurat de cea mai mare glorie si bogatie. Ele au trecut de asemenea printr-o importanta transformare religioasa, cand paganismul a cedat in fata religiei crestine. Apostolul Pavel a fost probabil primul misionar crestin care a adus Evanghelia in Asia Mica. In decursul diferitelor sale calatorii misionare el a vizitat unele din orasele acestui tinut (Faptele Apostolilor 18,19; 19,1; 20,17; 1 Timotei 1,3), si timp de trei ani a locuit in unul din ele, si anume in Efes (Faptele Apostolilor 20,31). Din acest oras Evanghelia s-a raspandit repede in alte locuri importante din vestul Asiei Mici. Bisericile din cel putin doua orase ale acestui tinut au fost favorizate, primind de la Pavel scrisori personale - Colose, Efes (vezi Introducerea de la Epistola lui Pavel catre Efeseni) si Laodicea (Coloseni 4,13). Mai tarziu Efesul a devenit pentru multi ani centrul bogatei activitati pastorale a lui Ioan, pana cand lucrarea acestuia a fost oprita de persecutia de care au avut parte crestinii in timpul domniei lui Domitian, catre sfarsitul secolului I. Dupa ce a fost torturat, batranul apostol a fost exilat pe Patmos, o micuta insula din Marea Egee (vezi capitolul Ioan pe Insula Patmos). Pe Patmosul vulcanic si stancos, care se afla la o departare de 35 de mile de coasta Asiei Mici si cam la 50 de mile de Efes, apostolul a privit in viziune istoria bisericii crestine de-a lungul istoriei pana la sfarsitul timpului, si tot pe Patmos a primit solii pentru cele sapte biserici (vezi Apocalipsa 2,3). Dupa ce in secolul I d.Hr. apostolii si alti misionari au pus o buna temelie, timp de mai multe secole Asia Mica a devenit o fortareata a crestinismului. Aceasta regiune a dat unii din parinti bisericesti vestiti, si tot aici s-au tinut cateva importante sinoade bisericesti. Insa treptat crestinismul rasaritean si-a pierdut vitalitatea si taria spirituala, drept urmare nemaifiind in stare sa reziste invadatorilor necrestini, care de-a lungul Evului Mediu au atacat cu hotarare Asia Mica si care in cele din urma au pus stapanire pe intregul tinut. Ultimii care au venit au fost turcii, care nu doar ca au ocupat tara, dar, fiind musulmani, au smuls atat de tare din radacina crestinismul incat astazi, desi se pot gasi ruine ale bisericilor crestine, in cele mai multe orase mai sunt folosite decat putine sanctuare crestine. Orasele celor sapte biserici se gasesc destul de aproape unul de altul. Distanta dintre oricare din aceste biserici si vecina ei cea mai apropiata nu depaseste niciodata 50 de mile, iar distanta in linie dreapta dintre biserica cea mai nordica, Pergam, si biserica cea mai sudica, Laodicea, este de numai 100 de mile. In harta din fata p. 33, din Vol. VI, se poate observa ca ele sunt asezate in asa fel incat pot fi vizitate in ordinea prezentata in Apocalipsa 2 si 3, fara a mai fi nevoie sa faci cale intoarsa. Din cele mai vechi timpuri au existat drumuri practicabile intre cele sapte orase, iar in timpul perioadei persane, dupa cum marturisesc autorii clerici, au fost construite sosele excelente. Romanii, care in lumea antica erau cunoscuti ca mari constructori de drumuri, de asemenea au imbunatatit si au extins sistemul existent de drumuri. De aceea, pe vremea apostolilor conditiile de calatorie intre cele sapte biserici erau relativ bune. Dar dupa caderea Imperiului Roman drumurile au ramas neglijate. Secole de-a randul turistii s-au plans de drumurile rele din Asia Mica, care faceau calatoria extrem de grea si obositoare. Conducerea actuala insa face eforturi serioase pentru a remedia aceasta situatie. In ziua de azi unele drumuri sunt bune, dar altele sunt inca atat de rele incat, pe timp de iarna, sunt aproape impracticabile pentru vehiculele moderne. Partea de vest a Asiei Mici este o regiune favorizata de natura. Deoarece este aproape de Marea Mediterana, clima este destul de blanda. Orasele de pe litoral, ca de pilda Efes, Smirna si Pergam, se bucura de un climat placut in tot timpul anului. Orasele din interior, ca Laodicea si Filadelfia, desi se bucura in mare parte de climatul continental al regiunii deluroase a Turciei, cu putina zapada in timpul iernii, sunt totusi destul de aproape de Mediterana pentru a beneficia de vanturile ei calde, in cea mai mare parte a anului. Tinutul este muntos, iar unele locuri sunt foarte accidentate. Agricultura este prospera. Cresc fructe de nord, ca de pilda cirese, mere, capsune, caise, dar si masline si curmale, fructe tipice zonei mediteraneene. Acest tinut este udat de cateva rauri de marime mijlocie, dintre care unele poarta nume vestite in istoria antica. Unul din ele, Maeander, curge catre mare atat de serpuit incat numele lui a fost imortalizat in expresia "a face meandre", care este folosita cu privire la cursul serpuit al unui rau, ca cel al Iordanului din Palestina | |
| Vizualizari: 272 | Raging: 0.0/0 |
| Total comentarii : 0 | |
