O carte sigilată

„Cartea Apocalipsei este o carte sigilată, dar este de asemenea o carte deschisă, care raportează evenimentele minunate ce trebuie să aibă loc în zilele din urmă ale istoriei acestui pământ. Învăţăturile ei sunt precise, nu mistice şi neinteligibile, iar Dumnezeu doreşte ca noi să o înţelegem”. – Signs of the Times, 11 ianuarie, 1899.

Numai pentru cei care resping

„Cartea Apocalipsei trebuie să le fie explicată oamenilor. Mulţi au fost învăţaţi că această carte este sigilată, dar ea este sigilată numai pentru cei ce resping lumina şi adevărul. Adevărul pe care îl conţine trebuie să fie vestit, aşa încât oamenii să aibă ocazia de a se pregăti pentru evenimentele care se vor desfăşura în curând. Solia îngerului al treilea să fie prezentată ca fiind singura speranţă de mântuire pentru o lume ce piere. – Evanghelizarea, p.195.

Combinate în una

„Astfel, esenţa soliei celui de-al doilea este vestită din nou lumii prin celălalt înger care luminează pământul cu slava lui. Toate soliile acestea sunt combinate în una, spre a le fi prezentate oamenilor în zilele finale ale istoriei pământului. Toată lumea va fi pusă la încercare şi toţi cei care au fost în întuneric şi în eroare cu privire la Sabatul poruncii a patra vor înţelege ultima solie de har care trebui să le fie vestită oamenilor”. – Selected Messages, cartea 2, p.116.

Combinate

„Marea solie, combinând soliile primului, al doilea şi al treilea înger, trebuie să-i fie vestită lumii. Aceasta trebuie să fie povara lucrării noastre”. – The Seventh-day Adventist Bible Commentary, vol.7, p.949.

Prima şi a doua solie îngerească sunt repetate

„Întregul pământ trebuie să fie luminat de slava Domnului. Cei cu inima curată Îl vor vedea pe Dumnezeu. Aceia care Îl urmează pe Miel oriunde merge El vor primi putere de la îngerul care coboară din cer cu ‘o putere mare’. Prima solie trebuie să fie repetată proclamând cea de a doua venire a lui Hristos în lumea noastră. Cea de a doua solie îngerească trebuie să fie repetată, ‘A căzut, a căzut, Babilonul cel mare! A ajuns un locaş al dracilor, o închisoare a oricărui duh necurat, o închisoare a oricărei păsări necurate şi urâte; pentru că toate neamurile au băut din vinul mâniei curviei ei, şi împăraţii pământului au curvit cu ea, şi negustorii pământului s-au îmbogăţit prin risipa desfătării ei’ (Apocalipsa 18,2.3)”. – Manuscript Releases, vol.16, p.40.

O voce tare – putere tot mai mare

„Adevărul pentru timpul acesta, solia îngerului al treilea, trebuie să fie proclamat cu voce tare, semnificând o putere tot mai mare, pe măsură ce ne apropiem de marea încercare finală…. Adevărul prezent pentru timpul acesta cuprinde soliile, solia îngerului al treilea urmând după prima şi a doua solie. Prezentarea acestei solii cu tot ce cuprinde ea constituie lucrarea noastră. Noi suntem poporul rămăşiţei din aceste zile din urmă, care trebuie să propovăduiască adevărul şi să vestească strigătul mesajului minunat şi distinctiv al îngerului al treilea, sunând din trompetă cu un ton sigur. Adevărul veşnic, la care am aderat de la început, trebuie să fie păstrat cu toată importanţa lui crescândă până la încheierea timpului de probă. Trâmbiţa nu trebuie să sune cu un ton nesigur….

„Solia aceasta trebuie să ajungă la biserici. Trebuie să ne gândim la planurile cele mai bune pentru a realiza lucrul acesta…. Credinţa, credinţa cea veşnică în adevărul din trecut şi în cel prezent, trebuie să fie subiectul cuvântărilor şi al rugăciunilor şi să fie prezentată prin scrieri şi predicare. 

„Solia îngerului al treilea, cu termenii ei clari şi definiţi, trebuie să fie avertizarea principală. Tot ce cuprinde ea să fie explicat într-o modalitate inteligibilă pentru minţile raţionale din zilele noastre”. – Manuscript Releases, vol.9, p.291.

Începutul

„Timpul de încercare este chiar acum, deoarece strigătul îngerului al treilea a început deja prin descoperirea neprihănirii lui Hristos, Răscumpărătorul care iartă păcatul. Acesta este începutul luminii îngerului a cărui slavă va umple tot pământul. Lucrarea tuturor celor care au auzit solia de avertizare este aceea de a-L înălţa pe Isus, de a-L prezenta lumii, aşa cum este descoperit în tipuri, reprezentat în simboluri şi manifestat în descoperirile profeţilor şi aşa cum este arătat în învăţăturile date ucenicilor Săi şi în minunile uimitoare săvârşite pentru fiii oamenilor. Cercetaţi Scripturile, pentru că ele mărturisesc despre El”. – Selected Messages, cartea 1, p.362. 

Îngerii

„‘Un alt înger’ trebuie să coboare din cer. Îngerul acesta reprezintă vestirea soliei strigătului cu glas tare, care trebuie să vină de la aceia care pregătesc vestirea aceasta cu putere şi glas tare: ‘A căzut, a căzut Babilonul cel mare! A ajuns un locaş al dracilor, o închisoare a oricărui duh necurat, o închisoare a oricărei păsări necurate şi urâte’ (Apocalipsa 18,1.2)”. – Selected Messages, cartea 3, p.412.

Poporul lui Dumnezeu

„Ioan a văzut ‘coborându-se din cer un alt înger, care avea o mare putere, şi pământul s-a luminat de slava lui’ (Apocalipsa 18,1). Lucrarea aceasta este vocea poporului lui Dumnezeu, care proclamă o solie de avertizare pentru lume”. – The 1888 Materials, p.926.

„Am avut ocazii preţioase de a câştiga experienţă. Am trecut prin perioadele soliilor celor trei îngeri. Ei sunt reprezentaţi zburând prin mijlocul cerului, proclamând o solie de avertizare pentru lume şi având o misiune specială pentru oamenii care trăiesc în ultimele zile ale istoriei acestui pământ. Nimeni nu aude glasul acestor îngeri, deoarece ei sunt un simbol al poporului lui Dumnezeu, care lucrează în armonie cu cerul. Bărbaţi şi femei, iluminaţi de Duhul lui Dumnezeu, sunt sfinţiţi prin adevăr şi proclamă cele trei solii în ordinea lor. – Schiţe din viaţă, p.429.

Lucrarea

"Îngerul al treilea este reprezentat zburând prin mijlocul cerului şi simbolizează lucrarea acelora care proclamă soliile primului, celui de-al doilea şi al treilea înger. Toate sunt legate între ele”. – Selected Messages, cartea 3, p.405.

Strigătul de la miezul nopţii unit cu solia a doua

"Mi-a fost arătat interesul pe care tot cerul îl avusese faţă de lucrarea care se desfăşura pe pământ. Domnul Isus a trimis un înger puternic [primul înger] să coboare şi să-i avertizeze pe locuitorii pământului să se pregătească pentru cea de a doua venire a Sa. Când îngerul a părăsit prezenţa lui Isus din cer, o lumină nespus de strălucitoare a mers înaintea lui. Mi s-a spus că misiunea lui era aceea de a lumina pământul cu slava lui şi de a-i avertiza pe oameni cu privire la mânia viitoare a lui Dumnezeu. Mulţimile au primit lumina….

„Un alt înger puternic [al doilea înger] a fost trimis să coboare pe pământ. Isus a pus în mâna lui o scriere şi, când a venit pe pământ, el a strigat: ‘A căzut, a căzut Babilonul’….

„Când poporul lui Dumnezeu s-a unit în vestirea strigătului celui de-al doilea înger, oştirea cerească a observat cu interesul cel mai adânc efectul soliei….

„Domnul Isus a trimis alţi îngeri [strigătul de la miezul nopţii/plural] să zboare rapid pentru a înviora şi pentru a întări credinţa scăzută a celor din poporul Său şi pentru a-i pregăti să înţeleagă solia îngerului al doilea şi acţiunea importantă care urma să se desfăşoare curând în cer. Am văzut că îngerii aceştia au primit o putere mare şi lumină de la Isus şi au zburat rapid pe pământ pentru a-şi îndeplini misiunea de a-l ajuta pe îngerul al doilea în lucrarea lui. O lumină mare a strălucit asupra poporului lui Dumnezeu, în timp ce îngerii au strigat, ‘Iată, Mirele vine, ieşiţi-I în întâmpinare’”. – Early Writings, p.245-248.

Uniţi cu îngerul al treilea

„Am văzut îngerii grăbindu-se încolo şi încoace în cer, coborând pe pământ şi urcând din nou la cer, pentru a pregăti împlinirea unui eveniment important. Apoi am văzut un alt înger puternic [singular] trimis să coboare pe pământ spre a-şi uni vocea cu îngerul al treilea [singular] şi spre a da putere soliei lui. Îngerului i-au fost date o mare putere şi slavă, iar când a coborât, pământul a fost luminat de slava lui. Lumina care a însoţit îngerul acesta [singular] a străbătut pretutindeni, când el [singular] a strigat cu putere, cu glas tare: ‘A căzut, a căzut Babilonul cel mare! A ajuns un locaş al dracilor, o închisoare a oricărui duh necurat, o închisoare a oricărei păsări necurate şi urâte’. Solia cu privire la căderea Babilonului, aşa cum a fost vestită de îngerul al doilea, [singular] este repetată, cu menţiunea suplimentară a corupţiei care a pătruns în biserici după 1844. Lucrarea acestui înger [singular] intervine la timpul potrivit pentru a se alătura în ultima mare lucrare a soliei îngerului al treilea şi ajunge să fie vestită cu glas tare. În felul acesta, cei care alcătuiesc poporul lui Dumnezeu sunt pregătiţi să reziste în ceasul ispitirii, pe care îl vor înfrunta în curând. Am văzut că asupra lor se afla o mare lumină, iar ei s-au unit spre a propovădui fără teamă solia îngerului al treilea. 

„Îngerii [plural] au fost trimişi spre a ajuta îngerul cel puternic venit din cer, iar eu am auzit voci [plural] care păreau să răsune pretutindeni: ‘Ieşiţi din mijlocul ei, poporul Meu, ca să nu fiţi părtaşi la păcatele ei şi să nu fiţi loviţi cu urgiile ei!’ Solia această părea să fie o adăugare la solia a treia, unindu-se cu ea, când strigătul de la miezul nopţii [plural] s-a alăturat soliei îngerului al doilea [singular] în 1844. Slava lui Dumnezeu a fost asupra sfinţilor aşteptători şi răbdători, iar ei au vestit fără teamă ultima avertizare solemnă, proclamând căderea Babilonului şi chemând poporul lui Dumnezeu să iasă afară din Babilon ca să scape de soarta lui îngrozitoare”. – Early Writings, p.277.

Apocalipsa 18,4

„Apocalipsa 18 indică spre timpul când, ca rezultat al respingerii întreitei avertizări din Apocalipsa 14,6-12, biserica va atinge pe deplin starea prezisă de îngerul al doilea, iar poporul lui Dumnezeu care se află încă în Babilon va fi chemat să rupă legătura cu el. Solia aceasta este ultima care va fi vestită vreodată în lume şi ea îşi va îndeplini lucrarea. Când aceia care     ‘n-au crezut adevărul, ci au găsit plăcere în nelegiuire’ vor fi lăsaţi să primească o amăgire puternică şi să creadă o minciună, atunci lumina adevărului va străluci asupra tuturor celor a căror inimă este deschisă pentru a o primi şi toţi copiii Domnului care rămân în Babilon vor asculta chemarea: ‘Ieşiţi din mijlocul ei, poporul Meu’ (Apocalipsa 18,4)”. – Maranatha, p.173.

Când este dat decretul

„Nimeni nu va fi condamnat, până când nu va avea lumina şi până când nu va înţelege obligaţia poruncii a patra. Totuşi, când se va da decretul de impunere a sabatului contrafăcut şi când strigătul cu glas tare al ‘îngerului al treilea’ îi va avertiza pe oameni împotriva închinării la fiară şi la chipul ei, linia de demarcaţie între adevăr şi falsitate va fi trasată cu claritate. Atunci, aceia care vor continua în nelegiuire vor primi semnul fiarei”. – Signs of the Times, 8 noiembrie, 1899.

„Profetul spune: ‘Am văzut pogorându-se din cer un alt înger, care avea o mare putere; şi pământul s-a luminat de slava lui. El a strigat cu glas tare, şi a zis: A căzut, a căzut, Babilonul cel mare! A ajuns un locaş al dracilor’ (Apocalipsa 18,1.2). Această solie este aceeaşi solie care a fost vestită de îngerul al doilea….

„Când Şi-a început lucrarea de slujire publică, Isus a curăţit Templul de profanarea lui nelegiuită. Printre ultimele acte ale lucrării Sale a fost cea de a două curăţire a Templului. Tot aşa, în ultima lucrare de avertizare a lumii, bisericilor le sunt adresate două chemări distincte. Solia îngerului al doilea este: ‘A căzut, a căzut Babilonul, cetatea cea mare, care a adăpat toate neamurile din vinul mâniei curviei ei!’ (Apocalipsa 14,8). Iar în strigătul cu glas tare al soliei îngerului al treilea, din cer se aude o voce spunând: ‘Ieşiţi din mijlocul ei, poporul Meu, ca să nu fiţi părtaşi la păcatele ei şi să nu fiţi loviţi cu urgiile ei! Pentru că păcatele ei s-au îngrămădit şi au ajuns până la cer, şi Dumnezeu Şi-a adus aminte de nelegiuirile ei’ (Apocalipsa 18,4.5)”. – Selected Messages, cartea 2, p.118.

Matei 25

„Mulţi care au auzit soliile primului şi celui de-al doilea înger au crezut că vor trăi pentru a-L vedea pe Hristos venind pe norii cerului. Dacă toţi aceia care au declarat a crede adevărul şi-ar fi îndeplinit partea ca nişte fecioare înţelepte, solia ar fi fost deja propovăduită până acum în orice neam, seminţie, limbă şi popor. Totuşi, cinci fecioare au fost înţelepte şi cinci au fost neînţelepte. Adevărul ar fi trebuit să fie propovăduit de cele zece fecioare, dar numai cinci făcuseră pregătirea esenţială pentru a se alătura celor din grupul care a umblat în lumina care venise la ei. Solia îngerului al treilea a fost necesară. Ea a trebuit să fie propovăduită. Mulţi care au ieşit să-L întâmpine pe Mire în timpul soliilor primului şi celui de-al doilea înger au refuzat solia îngerului al treilea, ultima solie crucială care trebuie să-i fie vestită lumii.

„O lucrare similară va fi îndeplinită, când celălalt înger, reprezentat în Apocalipsa 18, îşi va vesti solia lui. Solia primului, celui de-al doilea şi al treilea înger va trebui să fie repetată. Chemarea va fi adresată bisericii (Apocalipsa 18,2-5 – citat). 

„Luaţi fiecare verset din capitolul acesta şi citiţi-l cu atenţie, îndeosebi pe ultimele două: ‘Lumina lămpii nu va mai lumina în tine, şi nu se va mai auzi în tine glasul mirelui şi al miresei, pentru că negustorii tăi erau mai marii pământului, pentru că toate neamurile au fost amăgite de vrăjitoria ta, şi pentru că acolo a fost găsit sângele proorocilor şi al sfinţilor şi al tuturor celor ce au fost junghiaţi pe pământ’.

„Parabola celor zece fecioare a fost prezentată de Hristos Însuşi şi fiecare detaliu trebuie să fie studiat cu atenţie. Va veni un timp când uşa va fi închisă. Noi suntem reprezentaţi fie de fecioarele înţelepte, fie de cele neînţelepte. Acum nu putem să facem deosebirea, nici nu avem autoritatea de a spune cine sunt înţelepţi şi cine sunt neînţelepţi. Sunt unii care susţin adevărul într-o modalitate lipsită de neprihănire, iar aceştia par să fie înţelepţi în exterior”. – Manuscript Releases, vol.16, p.270.

Uşa închisă

„Când aceia care au avut lumină din belşug vor abandona restricţia pe care o impune Cuvântul lui Dumnezeu şi vor anula Legea Sa, vor veni alţii spre a le ocupa locul şi spre a lua coroana lor”. – Review and Herald, 15 iunie, 1897.

„Apoi am auzit din cer un alt glas care zicea: ‘Ieşiţi din mijlocul ei, poporul Meu, ca să nu fiţi părtaşi la păcatele ei şi să nu fiţi loviţi cu urgiile ei!’” (Apocalipsa 18,4).

„O, de ar şti oamenii timpul cercetării lor! Sunt mulţi cei care încă nu au auzit adevărul cercetător pentru acest timp. Sunt mulţi cu care Spiritul lui Dumnezeu se luptă. Timpul judecăţilor nimicitoare ale lui Dumnezeu este timpul harului pentru cei care nu au avut prilej să afle care este adevărul. Domnul va privi asupra lor cu duioşie. Inima Lui plină de îndurare e mişcată; mâna Lui este încă întinsă pentru a mântui, în timp ce uşa e închisă pentru cei care nu vor să intre”. Mărturii, vol.9, p.97.

Paralele

„Dumnezeu le-a dat soliilor din Apocalipsa 14 locul lor în linia profeţiei, iar lucrarea lor nu trebuie să înceteze până la încheierea istoriei acestui pământ. Soliile primului şi celui de-al doilea înger constituie încă adevărul pentru timpul acesta şi trebuie să continue în paralel cu aceasta care urmează. Îngerul al treilea îşi vesteşte avertizarea cu glas tare. ‘După aceea’, a zis Ioan, ‘am văzut pogorându-se din cer un alt înger, care avea o mare putere, şi pământul s-a luminat de slava lui’. În iluminarea aceasta, lumina tuturor celor trei solii este combinată”. – The 1888 Materials, p.804.

Atunci se vor împlini cuvintele din Apocalipsa 18,1-3

„De unde vine vorba că eu am declarat că New York trebuie să fie spulberat de un val puternic? Eu nu am spus niciodată lucrul acesta. În timp ce priveam clădirile mari care se ridicau acolo etaj peste etaj, eu am spus: ‘Ce evenimente îngrozitoare vor avea loc când Domnul Se va scula să îngrozească pământul! Atunci se vor împlini cuvintele din Apocalipsa 18,1-3’. Întregul capitol al optsprezecelea din Apocalipsa este o avertizare cu privire la ce va veni pe pământ. Totuşi, eu nu am nicio lumina specială cu privire la ce va veni peste New York, ştiu doar că   într-o zi clădirile mari vor fi dărâmate prin zguduirile produse de puterea lui Dumnezeu. Din lumina care mi-a fost dată, ştiu că nimicirea se află în lume. Un singur cuvânt de la Domnul, o atingere a puterii Sale, şi aceste construcţii masive vor cădea. Vor avea loc evenimente aşa de înspăimântătoare, încât nu putem să ni le imaginăm”. – Review and Herald, 5 iulie, 1906.



12 – Islamul şi Ismael

Poporul din vechime

„Aşa vorbeşte Domnul, Împăratul lui Israel şi Răscumpărătorul lui, Domnul oştirilor: ‘Eu sunt Cel dintâi şi Cel de pe urmă, şi afară de Mine, nu este alt Dumnezeu. Cine a făcut proorocii ca Mine să spună şi să-Mi dovedească, de când am făcut pe oameni din vremile străvechi? Să vestească viitorul şi ce are să se întâmple! Nu vă temeţi, şi nu tremuraţi, căci nu ţi-am vestit şi nu ţi-am spus Eu de mult lucrul acesta? Voi Îmi sunteţi martori! Este oare un alt Dumnezeu afară de Mine? Nu este altă Stâncă, nu cunosc alta!” (Isaia 44,6-8).

Numărul doisprezece

„Dar şi cu privire la Ismael te-am ascultat. Iată, îl voi binecuvânta, îl voi face să crească, şi îl voi înmulţi nespus de mult; doisprezece voievozi va naşte, şi voi face din el un neam mare” (Geneza 17,20. Vezi de asemenea Geneza 25,12-16).

Binecuvântarea patriarhală: O profeţie cu privire la timpul sfârşitului

„Iacov a chemat pe fiii săi, şi a zis: ‘Strângeţi-vă, şi vă voi vesti ce vi se va întâmpla în vremile care vor veni. Aceştia sunt toţi cei ce alcătuiesc cele douăsprezece seminţii ale lui Israel. Şi acestea sunt lucrurile, pe care li le-a spus tatăl lor, când i-a binecuvântat. I-a binecuvântat, pe fiecare cu o binecuvântare deosebită” (Geneza 49,1.28).

„În cele din urmă, toţi fiii lui Iacov s-au strâns în jurul patului său de moarte. Iacov i-a chemat pe fiii săi şi le-a zis: ‘Strângeţi-vă şi ascultaţi, fii ai lui Iacov. Ascultaţi pe tatăl vostru Israel’ şi vă voi vesti ce vi se va întâmpla în vremurile care vor veni’ (Geneza 49,1-2). Adesea, foarte îngrijorat, el se gândise la viitorul lor şi se străduise să-şi zugrăvească sieşi istoria diferitelor seminţii. Acum, când copiii săi aşteptau să primească ultima sa binecuvântare, Spiritul Inspiraţiei a venit asupra sa şi înaintea lui se desfăşura, într-o viziune profetică, viitorul urmaşilor săi. Numele fiilor lui au fost menţionate unul după altul, caracterul fiecăruia a fost descris şi istoria viitoare a seminţiilor a fost profetizată succint”. – Patriarhi şi profeţi, p.235.

Profeţia cu privire la Ismael

„El va fi ca un măgar sălbatic printre oameni; mâna lui va fi împotriva tuturor oamenilor, şi mâna tuturor oamenilor va fi împotriva lui; şi va locui în faţa tuturor fraţilor lui” (Geneza 16,12).

O binecuvântare şi un blestem

Balaam: Numeri 22

„La trecerea negustorilor madianiţi, au tras şi au scos pe Iosif afară din groapă, şi l-au vândut cu douăzeci de sicli de argint ismaeliţilor, care l-au dus în Egipt” (Geneza 37,28).

„După ce S-a născut Isus în Betleemul din Iudea, în zilele împăratului Irod, iată că au venit nişte magi din Răsărit la Ierusalim” (Matei 2,1).

Mâna lui împotriva tuturor oamenilor

„El va fi ca un măgar sălbatic printre oameni; mâna lui va fi împotriva tuturor oamenilor, şi mâna tuturor oamenilor va fi împotriva lui; şi va locui în faţa tuturor fraţilor lui” (Geneza 16,12).

Mânia neamurilor

„Neamurile se mâniaseră, dar a venit mânia Ta; a venit vremea să judeci pe cei morţi, să răsplăteşti pe robii Tăi prooroci, pe sfinţi şi pe cei ce se tem de Numele Tău, mici şi mari, şi să prăpădeşti pe cei ce prăpădesc pământul!” (Apocalipsa 11,18).

Acum se mânie

„Am văzut că mânia neamurilor, mânia lui Dumnezeu şi timpul de a-i judeca pe cei morţi erau evenimente separate şi distincte, urmând unul după altul, de asemenea, am văzut că Mihail nu Se ridicase şi că timpul de necaz cum nu a mai fost încă nu venise. Neamurile se mânie acum, dar când Marele Preot Îşi va încheia lucrarea în sanctuar, Se va ridica, va îmbrăca hainele răzbunării, iar atunci vor fi revărsate ultimele şapte plăgi. 

„Am văzut că acei patru îngeri vor ţine vânturile până când lucrarea lui Isus în sanctuar se va încheia, iar atunci vor veni ultimele şapte plăgi”. – Early Writings, p.36.

Vremuri de strâmtoare

„Să ştii dar, şi să înţelegi, că de la darea poruncii pentru zidirea din nou a Ierusalimului, până la Unsul (Mesia), la Cârmuitorul, vor trece şapte săptămâni; apoi timp de şaizeci şi două de săptămâni, pieţele şi gropile vor fi zidite din nou, şi anume în vremuri de strâmtorare” (Daniel 9,25).

Strâmtoare printre neamuri

„Vor fi semne în soare, în lună şi în stele. Şi pe pământ va fi strâmtorare printre neamuri, care nu vor şti ce să facă la auzul urletului mării şi al valurilor” (Luca 21,25).

Istorie paralelă

„Dumnezeu le-a dat soliilor din Apocalipsa 14 locul lor în linia profeţiei, iar lucrarea lor nu trebuie să înceteze până la încheierea istoriei acestui pământ. Soliile primului şi celui de-al doilea înger constituie încă adevărul pentru timpul acesta şi trebuie să continue în paralel cu aceasta care urmează. Îngerul al treilea îşi vesteşte avertizarea cu glas tare. ‘După aceea’, a zis Ioan, ‘am văzut pogorându-se din cer un alt înger, care avea o mare putere, şi pământul s-a luminat de slava lui’. În iluminarea aceasta, lumina tuturor celor trei solii este combinată”. – The 1888 Materials, p.804.

Puterea care coboară

„Apoi am văzut un alt înger puternic, care se pogora din cer, învăluit într-un nor. Deasupra capului lui era curcubeul; faţa lui era ca soarele, şi picioarele lui erau ca nişte stâlpi de foc. În mână ţinea o cărticică deschisă. A pus piciorul drept pe mare, şi piciorul stâng pe pământ” (Apocalipsa 10,1.2).

Puterea care coboară

„După aceea, am văzut pogorându-se din cer un alt înger, care avea o mare putere; şi pământul s-a luminat de slava lui. El a strigat cu glas tare, şi a zis: ‘A căzut, a căzut, Babilonul cel mare! A ajuns un locaş al dracilor, o închisoare a oricărui duh necurat, o închisoare a oricărei păsări necurate şi urâte; pentru că toate neamurile au băut din vinul mâniei curviei ei, şi împăraţii pământului au curvit cu ea, şi negustorii pământului s-au îmbogăţit prin risipa desfătării ei” (Apocalipsa 18,1-3).

Patru îngeri

„Zicând îngerului al şaselea, care avea trâmbiţa: ‘Dezleagă pe cei patru îngeri, care sunt legaţi la râul cel mare Eufrat!’ Şi cei patru îngeri, care stăteau gata pentru ceasul, ziua, luna şi anul acela, au fost dezlegaţi, ca să omoare a treia parte din oameni” (Apocalipsa 9,14.15).

Islamul oprit: 11 august, 1840 

„Chiar la data fixată, Turcia, prin ambasadorii ei, a acceptat protecţia puterilor aliate ale Europei, aşezându-se în felul acesta sub controlul popoarelor creştine. Evenimentul a împlinit profeţia cu exactitate. Când s-a aflat, mulţimile s-au convins de corectitudinea principiilor de interpretare profetică adoptate de Miller şi de colaboratorii săi şi un impuls minunat a fost dat mişcării advente. Bărbaţi de cultură cu poziţie s-au unit cu Miller atât în predicarea, cât şi în publicarea vederilor sale, astfel că, de la 1840 la 1844, lucrarea s-a întins cu repeziciune”. – Tragedia veacurilor, p.334.

Patru îngeri

„După aceea am văzut patru îngeri, care stăteau în picioare în cele patru colţuri ale pământului. Ei ţineau cele patru vânturi ale pământului, ca să nu sufle vânt pe pământ, nici pe mare, nici peste vreun copac. Şi am văzut un alt înger, care se suia dinspre răsăritul soarelui, şi care avea pecetea Dumnezeului celui viu. El a strigat cu glas tare la cei patru îngeri, cărora le fusese dat să vatăme pământul şi marea, zicând: ‘Nu vătămaţi pământul, nici marea, nici copacii, până nu vom pune pecetea pe fruntea slujitorilor Dumnezeului nostru!’” (Apocalipsa 7,1-3).

Cele patru vânturi oprite

„Viziunea aceasta a fost dată în 1847, când existau doar foarte puţini fraţi adventişti care păzeau Sabatul, iar dintre aceştia doar puţini presupuneau că păzirea lui era suficient de importantă pentru a trasa o linie de separare între poporul lui Dumnezeu şi cei necredincioşi. Acum, împlinirea acestei viziuni începe să se vadă. ‘Venirea acelui timp de necaz’, care este menţionată aici, nu se referă la timpul când plăgile vor începe să se reverse, ci la o perioadă scurtă chiar înainte de a fi revărsate, în timp ce Hristos este în sanctuar. În timpul acela, când lucrare mântuirii se încheie, necazul va veni pe pământ, iar neamurile se vor mânia, şi totuşi vor fi ţinute în frâu, ca să nu împiedice lucrarea îngerului al treilea. La data aceea, ‘ploaia târzie’, sau înviorarea de la faţa Domnului, va veni pentru a da putere glasului tare al îngerului al treilea şi pentru a-i pregăti pe sfinţi să reziste în perioada când ultimele şapte plăgi vor fi revărsate”. – Early Writings, p.85.

Ţinute în frâu

„Aceasta fiind perioada pentru împlinirea cuvintelor profetului: ‘Şi neamurile se mâniau’, putem să ne aşteptăm pe bună dreptate ca nu numai naţiunile Europei să facă pregătiri mari pentru război, şi chiar să înainteze în luptă, ci şi ca naţiunea noastră şi toate naţiunile pământului să ajungă neliniştite şi furioase. Totuşi, în acelaşi timp, cei patru îngeri vor ţine în frâu cele patru vânturi, aşa încât marele măcel să fie împiedicat, până când slujitorii lui Dumnezeu vor fi sigilaţi”. – James White, Review and Herald, 7 martie, 1854.

În timpul acela

„În timpul acela, când lucrare mântuirii se încheie, necazul va veni pe pământ, iar neamurile se vor mânia, şi totuşi vor fi ţinute în frâu, ca să nu împiedice lucrarea îngerului al treilea. La data aceea, ‘ploaia târzie’, sau înviorarea de la faţa Domnului, va veni pentru a da putere glasului tare al îngerului al treilea şi pentru a-i pregăti pe sfinţi să reziste în perioada când ultimele şapte plăgi vor fi revărsate”. – Early Writings, p.85.

Marile clădiri vor fi dărâmate

„De unde vine vorba că eu am declarat că New York trebuie să fie spulberat de un val puternic? Eu nu am spus niciodată lucrul acesta. În timp ce priveam clădirile mari care se ridicau acolo etaj peste etaj, eu am spus: ‘Ce evenimente îngrozitoare vor avea loc când Domnul Se va scula să îngrozească pământul! Atunci se vor împlini cuvintele din Apocalipsa 18,1-3’. Întregul capitol al optsprezecelea din Apocalipsa este o avertizare cu privire la ce va veni pe pământ. Totuşi, eu nu am nicio lumina specială cu privire la ce va veni peste New York, doar că ştiu că într-o zi clădirile mari vor fi dărâmate prin zguduirile produse de puterea lui Dumnezeu. Din lumina care mi-a fost dată, ştiu că nimicirea se află în lume. Un singur cuvânt de la Domnul, o atingere a puterii Sale, şi aceste construcţii masive vor cădea. Vor avea loc evenimente aşa de înspăimântătoare, încât nu putem să ni le imaginăm”. – Review and Herald, 5 iulie, 1906.

Cele patru vânturi

„După aceea am văzut patru îngeri, care stăteau în picioare în cele patru colţuri ale pământului. Ei ţineau cele patru vânturi ale pământului, ca să nu sufle vânt pe pământ, nici pe mare, nici peste vreun copac. Şi am văzut un alt înger, care se suia dinspre răsăritul soarelui, şi care avea pecetea Dumnezeului celui viu. El a strigat cu glas tare la cei patru îngeri, cărora le fusese dat să vatăme pământul şi marea,  zicând: ‘Nu vătămaţi pământul, nici marea, nici copacii, până nu vom pune pecetea pe fruntea slujitorilor Dumnezeului nostru!’” (Apocalipsa 7,1-3).

Conflicte şi război

„Curând, cele patru vânturi ale cerului vor fi lăsate să sufle şi, în fiecare parte a globului, vor fi neînţelegeri, conflicte, război şi vărsare de sânge”. – Manuscript Releases, vol.18, p.177.

„Vânturile sunt un simbol al conflictelor. Cele patru vânturi ale cerului care bat peste marea cea mare reprezintă evenimentele îngrozitoare ale războaielor de cucerire şi revoluţiilor prin care imperiile au ajuns la putere”. – Tragedia veacurilor, p.439.

Cele patru vânturi vor stârni popoarele

„Patru îngeri puternici încă ţin cele patru vânturi ale pământului. Nimicirii îngrozitoare nu îi este permis să ajungă la măsura deplină. Accidentele de pe uscat şi mare, pierderile de vieţi sporesc treptat prin furtuni, intemperii, dezastre pe căile ferate, războaie, inundaţii grozave, cutremure, iar vânturile vor stârni popoarele la un război mortal, în timp ce îngerii ţin cele patru vânturi, neîngăduind ca puterea grozavă a lui Satana să fie exercitată cu furia ei, până când slujitorii lui Dumnezeu vor primi pecetea pe frunte”. – Review and Herald, 7 iunie, 1887.

Istorie paralelă

„Li s-a zis să nu vatăme iarba pământului, nici vreo verdeaţă, nici vreun copac, ci numai pe oamenii, care n-aveau pe frunte pecetea lui Dumnezeu” (Apocalipsa 9,4).

Cele patru vânturi oprite

„După aceea am văzut patru îngeri, care stăteau în picioare în cele patru colţuri ale pământului. Ei ţineau cele patru vânturi ale pământului, ca să nu sufle vânt pe pământ, nici pe mare, nici peste vreun copac. Şi am văzut un alt înger, care se suia dinspre răsăritul soarelui, şi care avea pecetea Dumnezeului celui viu. El a strigat cu glas tare la cei patru îngeri, cărora le fusese dat să vatăme pământul şi marea,  zicând: ‘Nu vătămaţi pământul, nici marea, nici copacii, până nu vom pune pecetea pe fruntea slujitorilor Dumnezeului nostru!’” (Apocalipsa 7,1-3).

Cele patru vânturi

„Îngerii ţin cele patru vânturi, reprezentaţi printr-un cal înfuriat care caută să se elibereze şi să alerge pe faţa pământului, ducând nimicirea şi moartea pe calea lui”. – Selected Messages, cartea 3, p.409.

Islamul este calul înfuriat

„Lăcustele acelea semănau cu nişte cai pregătiţi de luptă…. şi vuietul, pe care-l făceau aripile lor, era ca vuietul unor care trase de mulţi cai, care se aruncă la luptă…. Oştirea lor era în număr de douăzeci de mii de ori zece mii de călăreţi; le-am auzit numărul. Şi iată cum mi s-au arătat în vedenie caii şi călăreţii: aveau platoşe ca focul, iacintul şi pucioasa. Capetele cailor erau ca nişte capete de lei” (Apocalipsa 9,7.9.16.17).

Condusă de mâna Domnului

„Am văzut că harta din 1843 a fost condusă de mâna Domnului şi că ea nu trebuie să fie modificată, că cifrele erau aşa cum le-a dorit El, că mâna Sa era pusă deasupra şi ascundea o greşeală în unele cifre, pentru ca nimeni să nu o poată vedea, până când mâna Sa a fost dată la o parte”. – Early Writings, p.74-75.

Plănuită pentru poporul lui Dumnezeu 

„Am văzut că Dumnezeu era implicat în publicarea hărţii de către fratele Nichols. Am văzut că în Biblie era o profeţie cu privire la harta aceasta şi că, dacă harta aceasta este plănuită pentru poporul lui Dumnezeu, dacă este suficientă pentru unul, este suficientă şi pentru altul, şi am văzut că, dacă cineva avea nevoie de o hartă nouă, desenată la o scară mai mare, toţi aveau nevoie de ea în aceeaşi măsură”. – Manuscript Releases, vol.13, p.359.



13 – Cele trei vaiuri

Primul vai: Primul mare Jihad

Islam: Arabia – Mahomed

Cheia: Întărit după războiul dintre răsărit şi occident: Daniel 11,40.

Felul de luptă: lovituri iminente şi neaşteptate

Obiectivul războiului: armatele Romei

Conduşi de cozile lor:

„Bătrânul şi dregătorul sunt capul, şi proorocul, care învaţă pe oameni minciuni, este coada” (Isaia 9,15). 

Putere providenţială care a lovit (răneşte) armatele Romei.

Trâmbiţa a cincia:

„Li s-a zis să nu vatăme iarba pământului, nici vreo verdeaţă, nici vreun copac, ci numai pe oamenii care n-aveau pe frunte pecetea lui Dumnezeu” (Apocalipsa 9,4). 

Istoria

De la Mahomed la 27 iulie, 1299, iar apoi până la 27 iulie, 1449.

Al doilea vai: Al doilea mare Jihad

Islam: Turcia – Othman

Felul de luptă: lovituri iminente şi neaşteptate cu materiale explozibile

Obiectivul războiului: armatele Romei

Conduşi de capetele şi de cozile lor:

„Bătrânul şi dregătorul sunt capul, şi proorocul, care învaţă pe oameni minciuni, este coada” (Isaia 9,15). 

Putere providenţială care a doborât (ucide) Roma imperială (păgână)

Trâmbiţa a şasea: Apocalipsa 10. De la 1840 prin 1844. 

Istoria

Din 27 iulie, 1449 la 22 octombrie, 1844

Extras din cea de a doua viziune a lui William Foy, în 4 februarie, 1842

„Aproape de locul prin care am trecut, am văzut un înger puternic, îmbrăcat în haine albe curate, având o coroană strălucitoare pe cap. El părea a avea ochii asemenea unor făclii aprinse, cu privirile aţintite stăruitor asupra pământului. Stătea cu piciorul drept păşind înainte, ca şi cum mergea, iar scopul său prea a fi acela de a ajunge pe pământ. Totuşi, îi mai rămâneau trei paşi de făcut. Pe piept şi peste mâna stângă atârna o trâmbiţă din argint curat şi din mijlocul locului său nemărginit se auzea o voce îngrozitoare, zicând: „Îngerul al şaselea încă nu a încetat să sune”. 

Al treilea vai: Al treilea mare Jihad

„Peste ele aveau ca împărat pe îngerul Adâncului, care pe evreieşte se cheamă Abadon iar pe greceşte Apolion” (Apocalipsa 9,11).

Islamul: În întreaga lume – Bin Laden. 

Felul de luptă: lovituri iminente şi neaşteptate cu materiale explozibile

Obiectivul războiului: armatele Romei – SUA

Conduşi de capetele şi cozile lor

„Bătrânul şi dregătorul sunt capul, şi proorocul, care învaţă pe oameni minciuni, este coada” (Isaia 9,15). 

Putere providenţială care loveşte (mai întâi răneşte) armata Romei, iar apoi doboară (ucide) Roma modernă: balaurul, fiara şi proorocul mincinos.

Trâmbiţa a şaptea: Judecata de cercetare

Istoria

Din 22 octombrie, 1844, până la revenirea lui Hristos

Marile clădiri vor fi doborâte

„De unde vine vorba că eu am declarat că New York trebuie să fie spulberat de un val puternic? Eu nu am spus niciodată lucrul acesta. În timp ce priveam clădirile mari care se ridicau acolo etaj peste etaj, eu am spus: ‘Ce evenimente îngrozitoare vor avea loc când Domnul Se va scula să îngrozească pământul! Atunci se vor împlini cuvintele din Apocalipsa 18,1-3’. Întregul capitol al optsprezecelea din Apocalipsa este o avertizare cu privire la ce va veni pe pământ. Totuşi, eu nu am nicio lumina specială cu privire la ce va veni peste New York, doar că ştiu că într-o zi clădirile mari vor fi dărâmate prin zguduirile produse de puterea lui Dumnezeu. Din lumina care mi-a fost dată, ştiu că nimicirea se află în lume. Un singur cuvânt de la Domnul, o atingere a puterii Sale, şi aceste construcţii masive vor cădea. Vor avea loc evenimente aşa de înspăimântătoare, încât nu putem să ni le imaginăm”. – Review and Herald, 5 iulie, 1906.



14 – Luca 21

Care va fi semnul?

„Pe când vorbeau unii despre Templu, că era împodobit cu pietre frumoase şi daruri, Isus a zis: ‘Vor veni zile când, nu va rămâne aici piatră pe piatră, care să nu fie dărâmată’. ‘Învăţătorule’, L-au întrebat ei, ‘când se vor întâmpla toate aceste lucruri? Şi care va fi semnul când se vor întâmpla aceste lucruri?’” (Luca 21,5-7).

Două mari crize

„Hristos vorbise unei mulţimi de oameni; dar, când a rămas singur, Petru, Ioan, Iacov şi Andrei au venit la El, pe când stăteau pe Muntele Măslinilor, şi au zis: ‘Spune-ne, când se vor întâmpla aceste lucruri? Şi care va fi semnul venirii Tale şi al sfârşitului veacului acestuia?’ Isus nu le-a răspuns ucenicilor, făcând deosebire între distrugerea Ierusalimului şi ziua cea mare a venirii Sale. El a amestecat descrierea acestor două evenimente. Dacă le-ar fi descoperit ucenicilor evenimentele viitoare, aşa cum le vedea El, ei n-ar fi putut suporta priveliştea. Din milă pentru ei, El a amestecat descrierea celor două mari crize, lăsându-i pe ucenici să cerceteze ei înşişi înţelesul. Făcând aluzie la distrugerea Ierusalimului, cuvintele Lui profetice au trecut de la acest eveniment la lupta finală, care va avea loc în ziua când Domnul Se va ridica din locul Său să pedepsească lumea pentru nelegiuirea ei şi când pământul va lăsa să se vadă sângele lui şi nu-şi va mai acoperi ucişii. Toată această cuvântare a fost ţinută nu numai pentru ucenici, ci şi pentru aceia care vor trăi în timpul ultimelor momente ale istoriei pământului”. – Hristos Lumina Lumii, p.628.

Vremurile neamurilor

„Când veţi vedea Ierusalimul înconjurat de oşti, să ştiţi că atunci pustiirea lui este aproape. Atunci, cei din Iudea să fugă la munţi, cei din mijlocul Ierusalimului să iasă afară din el, şi cei de prin ogoare să nu intre în el. Căci zilele acelea vor fi zile de răzbunare, ca să se împlinească tot ce este scris. Vai de femeile care vor fi însărcinate, şi de cele ce vor da ţâţă în acele zile! Pentru că va fi o strâmtorare mare în ţară, şi mânie împotriva norodului acestuia. Vor cădea supt ascuţişul săbiei, vor fi luaţi robi printre toate neamurile; şi Ierusalimul va fi călcat în picioare de neamuri, până se vor împlini vremurile neamurilor” (Luca 21,20-24).

Ierusalimul

„Cetatea Ierusalimului nu mai este un loc sfânt. Blestemul lui Dumnezeu este asupra ei, din cauza respingerii şi a răstignirii lui Hristos”. – Review and Herald, 30 iulie, 1901.

„Trebuie să adunăm fiecare rază de lumină divină, fără a privi la vechiul Ierusalim unde a fost Hristos cândva, ci la Noul Ierusalim, unde Se află El acum”. – The Paulson Collection, p.138-139.

2520 

1844

„După aceste şaizeci şi două de săptămâni, unsul va fi stârpit, şi nu va avea nimic. Poporul unui domn care va veni, va nimici cetatea şi sfântul Locaş, şi sfârşitul lui va fi ca printr-un potop; este hotărât că războiul va ţine până la sfârşit şi împreună cu el şi pustiirile (Daniel 9,26).

1798

„Apoi mi s-a dat o trestie asemenea unei prăjini, şi mi s-a zis: ‘Scoală-te şi măsoară Templul lui Dumnezeu, altarul şi pe cei ce se închină în el. Dar curtea de afară a Templului lasă-o la o parte nemăsurată; căci a fost dată Neamurilor, care vor călca în picioare sfânta cetate patruzeci şi două de luni” (Apocalipsa 11,1-2). 

Semne

„Vor fi semne în soare, în lună şi în stele. Şi pe pământ va fi strâmtorare printre neamuri, care nu vor şti ce să facă la auzul urletului mării şi al valurilor; oamenii îşi vor da sufletul de groază, în aşteptarea lucrurilor care se vor întâmpla pe pământ; căci puterile cerurilor vor fi clătinate.

„Atunci vor vedea pe Fiul omului venind pe un nor cu putere şi slavă mare. Când vor începe să se întâmple aceste lucruri, să vă uitaţi în sus, şi să vă ridicaţi capetele, pentru că izbăvirea voastră se apropie” (Luca 25-28).

70 d.Hr. – Nimicirea Ierusalimului

Pasaje paralele

„Pentru că atunci va fi un necaz aşa de mare, cum n-a fost niciodată de la începutul lumii până acum, şi nici nu va mai fi. Şi dacă zilele acelea n-ar fi fost scurtate, nimeni n-ar scăpa; dar, din pricina celor aleşi, zilele acelea vor fi scurtate” (Matei 24,21-22).

„Vor cădea supt ascuţişul săbiei, vor fi luaţi robi printre toate neamurile; şi Ierusalimul va fi călcat în picioare de neamuri, până se vor împlini vremurile neamurilor” (Luca 21,24).

538 - 1798 – Zilele acelea

19 mai, 1780 – Soarele şi luna

„Douăzeci şi cinci de ani mai târziu, a apărut al doilea semn menţionat în profeţie: întunecarea soarelui şi a lunii. Ceea ce a făcut ca acest semn să fie şi mai impresionant a fost faptul că timpul împlinirii lui fusese precis arătat. În discuţia Mântuitorului cu ucenicii Săi de pe Muntele Măslinilor, după descrierea perioadei lungi de încercare pentru biserică – cei 1260 de ani de persecuţie papală – cu privire la care El făgăduise că necazul avea să fie scurtat, a menţionat câteva evenimente care aveau să preceadă venirea Sa şi a fixat timpul când primul dintre ele urma să fie văzut: Dar ‘în zilele acelea, după necazul acesta, soarele se va întuneca, luna nu-şi va mai da lumina ei’ (Marcu 13,24). Cele 1260 de zile sau ani s-au încheiat în anul 1798. Însă, cu un sfert de veac mai înainte, persecuţia aproape că încetase cu totul. În urma acestei persecuţii, după cuvintele lui Hristos, soarele urma să se întunece. Astfel că, la 19 mai 1780, această profeţie s-a împlinit”. – Tragedia veacurilor, p.306.

Stelele

„În anul 1833, la doi ani după ce Miller începuse să prezinte în public dovezile cu privire la apropiata venire a lui Hristos, a apărut ultimul din semnele care fuseseră prezise de Mântuitorul ca semn al venirii Sale pentru a doua oară. Căci Însuşi Isus spusese: ‘Stelele vor cădea din cer’ (Matei 24,29). Iar Ioan, în Apocalipsa, declara şi el că a văzut în viziune semnele care trebuiau să vestească ziua Domnului: ‘Stelele cerului au căzut din cer pe pământ cum cad smochinele verzi din pom când este scuturat de un vânt puternic’ (Apocalipsa 6,13). Această profeţie şi-a găsit o împlinire impresionantă şi izbitoare în marea ploaie meteorică din 13 noiembrie 1833”. – Tragedia veacurilor, p.332.

„Semnele în soare, lună şi stele s-au împlinit”. – Review and Herald, 22 noiembrie, 1906.

Strâmtorare printre neamuri – 1838 prin 11 august 1840

„Deoarece perioada profetică a acestei trâmbiţe a început prin predarea de bunăvoie în mâinile turcilor a împăratului creştin al Răsăritului, am putea să concluzionăm pe bună dreptate că încheierea ei ar putea să fie marcată de predarea voluntară a puterii sultanului turc înapoi în mâinile creştinilor. În 1838, Turcia a ajuns să fie implicată în război cu Egiptul. Egiptenii au făgăduit orice pentru a răsturna puterea turcă. Pentru a împiedica acest fapt, cele patru mari puteri ale Europei, Anglia, Rusia, Austria şi Prusia, au intervenit spre a susţine guvernul turc. Turcia a acceptat intervenţia lor. La Londra a avut loc o conferinţă şi cu ocazia aceasta a fost scris un ultimatum care urma să-i fie prezentat lui Mehemet Ali, Paşa din Egipt. Este evident că atunci când acest ultimatum urma să-i fie înmânat lui Mehemet, destinul Imperiului Otoman avea să fie realmente pus în mâinile puterilor creştine ale Europei. Acest ultimatum i-a fost înmânat lui Mehemet în 11 august, 1840, şi chiar în acea zi sultanul le-a adresat ambasadorilor celor patru puteri o notă în care cerea ce trebuia să fie făcut în cazul în care Mehemet refuza să se conformeze termenilor pe care îi propuseseră marile puteri. Răspunsul a fost că nu trebuia să se alarmeze cu privire la împrejurărilor neprevăzute care ar putea să apară, deoarece făcuseră pregătiri pentru acestea. Perioada profetică s-a încheiat şi, chiar în ziua aceea, conducerea afacerilor mahomedane a trecut în mâinile creştinilor, întocmai cum conducerea afacerilor creştine trecuse în mâinile mahomedanilor cu 391 de ani şi 15 zile în urmă. Astfel, al treilea vai s-a încheiat, iar trâmbiţa a şasea a încetat să sune”. – Uriah Smith, Synopsis of Present Truth, p.218.

Zguduirea neamurilor mâniate

„Am văzut că puterile pământului sunt zguduite acum şi că evenimentele vin în ordine. Războiul, veştile de război, sabia, foametea şi ciuma sunt primele care vor zgudui puterile pământului, apoi, vocea lui Dumnezeu va zgudui soarele, luna şi stelele, precum şi pământul. Am văzut că zguduirea puterilor în Europa nu este, aşa cum învaţă unii, zguduirea puterilor cerului, ci zguduirea neamurilor mâniate”. – Early Writings, p.41. 

Strâmtorarea şi mânierea: Sinonime

Semne millerite

„La încheierea marii persecuţii papale, Hristos a declarat că soarele se va întuneca, luna nu-şi va mai da lumina ei. Apoi, stelele vor cădea din cer. Iar El spune: ‘De la smochin învăţaţi pilda lui: Când îi frăgezeşte şi înfrunzeşte mlădiţa, ştiţi că vara este aproape. Tot aşa, şi voi, când veţi vedea toate aceste lucruri, să ştiţi că Fiul omului este aproape, este chiar la uşi’ (Matei 24,32.33).

„Hristos a arătat semnele venirii Lui. El declară că noi putem şti când este aproape, chiar la uşi. El spune despre aceia care văd aceste semne: ‘Nu va trece neamul acesta, până se vor întâmpla aceste lucruri’. Semnele acestea s-au arătat. Acum ştim cu siguranţă că a doua venire este aproape. ‘Cerul şi pământul vor trece’, a zis El, ‘dar cuvintele Mele nu vor trece’”. – Hristos Lumina Lumii, p.632.

Nimicirea Ierusalimului

„Evenimentele care s-au desfăşurat la nimicirea Ierusalimului se vor repeta în ziua cea mare şi îngrozitoare a zilei Domnului, dar într-o modalitate mai înspăimântătoare.

„În nimicirea Ierusalimului este reprezentată o lume întreagă, iar avertizarea vestită atunci continuă să răsune pe parcursul timpului, până în prezent: ‘Vor fi semne în soare, în lună şi în stele. Şi pe pământ va fi strâmtorare printre neamuri, care nu vor şti ce să facă la auzul urletului mării şi al valurilor’. Da, marea va ieşi din făgaşul ei, iar nimicirea va fi în calea ei. Ea va scufunda vasele care navighează pe apele ei mari, iar acestea vor fi aruncate în nefiinţă, cu toată încărcătura lor de făpturi vii.

„Acestea vor fi calamităţi pe uscat şi pe mare, ‘oamenii îşi vor da sufletul de groază, în aşteptarea lucrurilor care se vor întâmpla pe pământ; căci puterile cerurilor vor fi clătinate. Atunci vor vedea pe Fiul omului venind pe un nor cu putere şi slavă mare’. El va veni pentru a doua oară în lumea noastră în aceeaşi modalitate în care S-a înălţat la cer. ‘Când vor începe să se întâmple aceste lucruri, să vă uitaţi în sus, şi să vă ridicaţi capetele, pentru că izbăvirea voastră se apropie’”. – Review and Herald, 7 decembrie, 1897.

Un glas care anunţă nenorocirea, venind din cele patru vânturi

„Au apărut semne şi minuni care prevesteau distrugerea şi prăpădul. În miez de noapte, o lumină nenaturală strălucea deasupra templului şi altarului. Pe cer, spre apus, se arătau carele oamenilor de război, adunându-se pentru bătălie….

„Timp de şapte ani, un bărbat a colindat străzile Ierusalimului, anunţând nenorocirile care aveau să vină peste cetate. Zi şi noapte el rostea cu glas de tânguire: ‘Glas de la răsărit; glas de la apus; glas din cele patru vânturi; glas împotriva Ierusalimului şi împotriva Templului; glas împotriva mirilor şi a mireselor; glas împotriva întregului popor!’ (Ibidem). Acest personaj ciudat a fost întemniţat şi biciuit, dar nici o plângere nu s-a auzit de pe buzele lui. La toate insultele şi tratamentul brutal, el răspundea: ‘Nenorocire, nenorocire pentru Ierusalim! Nenorocire, nenorocire pentru locuitorii lui!’ Strigătul lui de avertizare n-a încetat până când a fost ucis în asediul pe care-l prevestise”. -  Tragedia veacurilor, p.29.30.

Parabola lui Hristos

„Şi le-a spus o pildă: ‘Vedeţi smochinul şi toţi copacii. Când înfrunzesc, şi-i vedeţi, voi singuri cunoaşteţi că de acum vara este aproape. Tot aşa, când veţi vedea întâmplându-se aceste lucruri, să ştiţi că Împărăţia lui Dumnezeu este aproape. Adevărat vă spun că nu va trece neamul acesta, până când se vor împlini toate aceste lucruri. Cerul şi pământul vor trece, dar cuvintele Mele nu vor trece’” (Luca 21,29-33).

Copacii

„Observaţi blestemarea smochinului, care reprezintă naţiunea iudaică, acoperită de frunzele propriilor mărturisiri de credinţă, dar fără niciun rod găsit în ea. Blestemul este pronunţat împotriva smochinului, care reprezintă agentul moral care gândeşte, fiind blestemat de Dumnezeu, a trăit timp de patruzeci de ani după acest eveniment, şi totuşi era mort. Observaţi că ceilalţi copaci, care reprezintă neamurile, nu au fost cuprinşi în blestem. Ei erau fără frunze, fără nicio pretenţie de a avea o cunoaştere a lui Dumnezeu. Timpul lor pentru a da roade încă nu sosise”. – Special Testimonies for Ministers and Workers, numărul 7, p.59-61.

„Şi le-a spus o pildă: ‘Vedeţi smochinul şi toţi copacii. Când înfrunzesc, şi-i vedeţi, voi singuri cunoaşteţi că de acum vara este aproape. Tot aşa, când veţi vedea întâmplându-se aceste lucruri, să ştiţi că Împărăţia lui Dumnezeu este aproape. Adevărat vă spun că nu va trece neamul acesta, până când se vor împlini toate aceste lucruri. Cerul şi pământul vor trece, dar cuvintele Mele nu vor trece’” (Luca 21,29-33).

Vara este aproape

„Secerişul a trecut, vara s-a isprăvit, şi noi tot nu suntem mântuiţi!” (Ieremia 8,20).

Secerişul

„Vrăjmaşul, care a semănat-o, este Diavolul; secerişul, este sfârşitul veacului; secerătorii, sunt îngerii” (Matei 13,39).

Copaci care înmuguresc primăvara

„Şi le-a spus o pildă: ‘Vedeţi smochinul şi toţi copacii. Când înfrunzesc, şi-i vedeţi, voi singuri cunoaşteţi că de acum vara este aproape. Tot aşa, când veţi vedea întâmplându-se aceste lucruri, să ştiţi că Împărăţia lui Dumnezeu este aproape. Adevărat vă spun că nu va trece neamul acesta, până când se vor împlini toate aceste lucruri. Cerul şi pământul vor trece, dar cuvintele Mele nu vor trece’” (Luca 21,29-33).

Semnele venirii Sale

„Hristos îi îndemnase pe copiii Săi să fie atenţi la semnele revenirii Sale şi să se bucure, când vor vedea semnele revenirii Regelui lor. ‘Când vor începe să se întâmple aceste lucruri’, a spus El, atunci să vă ridicaţi capetele; căci mântuirea voastră se apropie’. El a îndreptat privirea urmaşilor Săi către pomii care înmugureau primăvara şi a zis: ‘Când înverzesc şi îmbobocesc, ştiţi că vara este aproape. Tot aşa, când veţi vedea aceste lucruri, să ştiţi că Împărăţia lui Dumnezeu este aproape’. (Luca 21,28. 30.31)”. – Tragedia veacurilor, p.308.

O seminţie aleasă

„Apropiaţi-vă de El, piatra vie, lepădată de oameni, dar aleasă şi scumpă înaintea lui Dumnezeu. Şi voi, ca nişte pietre vii, sunteţi zidiţi ca să fiţi o casă duhovnicească, o preoţie sfântă, şi să aduceţi jertfe duhovniceşti, plăcute lui Dumnezeu, prin Isus Hristos. Căci este scris în Scriptură: ‘Iată că pun în Sion o piatră din capul unghiului, aleasă, scumpă; şi cine se încrede în El, nu va fi dat de ruşine’. Cinstea aceasta este dar pentru voi care aţi crezut! Dar pentru cei necredincioşi, ‘piatra, pe care au lepădat-o zidarii, a ajuns să fie pusă în capul unghiului’; şi o piatră de poticnire, şi o stâncă de cădere’. Ei se lovesc de ea, pentru că n-au crezut Cuvântul, şi la aceasta sunt rânduiţi. Voi însă sunteţi o seminţie aleasă, o preoţie împărătească, un neam sfânt, un popor, pe care Dumnezeu Şi l-a câştigat ca să fie al Lui, ca să vestiţi puterile minunate ale Celui ce v-a chemat din întunerec la lumina Sa minunată; pe voi, care odinioară nu eraţi un popor, dar acum sunteţi poporul lui Dumnezeu; pe voi, care nu căpătaserăţi îndurare, dar acum aţi căpătat îndurare. Prea iubiţilor, vă sfătuiesc ca pe nişte străini şi călători, să vă feriţi de poftele firii pământeşti care se războiesc cu sufletul. Să aveţi o purtare bună în mijlocul Neamurilor, pentru ca în ceea ce vă vorbesc de rău ca pe nişte făcători de rele, prin faptele voastre bune, pe care le văd, să slăvească pe Dumnezeu în ziua cercetării” (1 Petru 2,4-12).

Adventismul nu va trece

Fiul omului venind pe un nor

„Atunci vor vedea pe Fiul omului venind pe un nor cu putere şi slavă mare. Când vor începe să se întâmple aceste lucruri, să vă uitaţi în sus, şi să vă ridicaţi capetele, pentru că izbăvirea voastră se apropie” (Luca 21,27-28).

22 octombrie, 1844: Daniel 7,13

„‘Şi iată că pe norii cerurilor a venit unul ca un fiu al omului; a înaintat spre Cel Îmbătrânit de zile şi a fost adus înaintea Lui. I s-a dat stăpânire, slavă şi putere împărătească, pentru ca să-I slujească toate popoarele, neamurile şi oamenii de toate limbile. Stăpânirea Lui este o stăpânire veşnică, şi nu va trece nicidecum’ (Daniel 7,13.14). Venirea lui Hristos descrisă aici nu este a doua Sa venire pe pământ. El vine la Cel Îmbătrânit de zile, în cer, pentru a primi stăpânirea, slava şi o împărăţie care-I va fi dată la încheierea lucrării Sale de Mijlocitor. Această venire, şi nu a doua Sa venire pe pământ, a fost prevestită în profeţie ca având loc la încheierea celor 2300 de zile, în anul 1844. Însoţit de îngeri cereşti, Marele nostru Preot intră în Sfânta Sfintelor şi acolo Se înfăţişează înaintea lui Dumnezeu, pentru a îndeplini ultimele acte ale slujirii Sale în favoarea omului – pentru a îndeplini lucrarea judecăţii de cercetare şi pentru a face ispăşire pentru toţi aceia care au dreptul la binefacerile ei”. – Tragedia veacurilor, p.479.

Daniel 7,13

„M-am uitat în timpul vedeniilor mele de noapte, şi iată că pe norii cerurilor a venit unul ca un fiu al omului; a înaintat spre Cel îmbătrânit de zile şi a fost adus înaintea Lui”.

Acelaşi eveniment: ospăţul de nuntă

„Intrarea lui Hristos ca Mare Preot în Locul Preasfânt pentru curăţirea Sanctuarului, aşa cum a fost scoasă în evidenţă în Daniel 8,14; venirea Fiului omului înaintea Celui Îmbătrânit de zile, aşa cum ni se prezintă în Daniel 7,13; şi venirea Domnului în Templul Său, profetizată de Maleahi, sunt descrieri ale aceluiaşi eveniment; şi lucrul acesta mai este reprezentat şi prin venirea mirelui la ospăţul de nuntă descris de Hristos în parabola celor zece fecioare, din Matei capitolul 25”. – Tragedia veacurilor, p.427.

Venirea mirelui la ospăţul de nuntă

„Fericirea” din 1843

„Ferice de cine va aştepta, şi va ajunge până la o mie trei sute treizeci şi cinci de zile!” (Daniel 12,12).

Ferice de cei 

„Apoi mi-a zis: ‘Scrie: Ferice de cei chemaţi la ospăţul nunţii Mielului!’ Apoi mi-a zis: ‘Acestea sunt adevăratele cuvinte ale lui Dumnezeu!’” (Apocalipsa 19,9).

Neamul acesta

„Adevărat vă spun că nu va trece neamul acesta, până când se vor împlini toate aceste lucruri” (Luca 21,32).

Harta din 1843

„M-am dus la locul meu de strajă, şi stăteam pe turn ca să veghez şi să văd ce are să-mi spună Domnul, şi ce-mi va răspunde la plângerea mea. Domnul mi-a răspuns, şi a zis: ‘Scrie proorocia, şi sapă-o pe table, ca să se poată citi uşor! Căci este o proorocie, a cărei vreme este hotărâtă, se apropie de împlinire, şi nu va minţi; dacă zăboveşte, aşteaptă-o, căci va veni şi se va împlini negreşit. Iată, i s-a îngâmfat sufletul, nu este fără prihană în el; dar cel neprihănit va trăi prin credinţa lui’” (Habacuc 2,1-4).

Toate vedeniile se vor împlini

„Fiul omului, ce înseamnă acest cuvânt de batjocură, pe care-l întrebuinţaţi în ţara lui Israel: ‘Zilele se lungesc, şi toate vedeniile rămân neîmplinite?’

„De aceea spune-le: ‘Aşa vorbeşte Domnul, Dumnezeu: Voi face să înceteze acest cuvânt de batjocură, şi nu se va mai întrebuinţa în Israel. De aceea spune-le: Se apropie zilele, şi toate vedeniile se vor împlini!

‘Căci nu vor mai fi vedenii mincinoase, nici proorociri înşelătoare, în mijlocul casei lui Israel! Căci Eu, Domnul, voi vorbi; ce voi spune se va împlini, şi nu va mai fi amânat; da, în zilele voastre, casă de îndărătnici, voi rosti un cuvânt şi-l voi împlini, zice Domnul, Dumnezeu’.

„Cuvântul Domnului mi-a vorbit apoi astfel: ‘Fiul omului, iată, casa lui Israel zice: Vedeniile pe care le are el nu sunt aproape să se împlinească, şi prooroceşte pentru vremuri depărtate! De aceea spune-le: Aşa vorbeşte Domnul, Dumnezeu: Nu va mai fi zăbavă în împlinirea cuvintelor Mele; ci cuvântul, pe care-l voi rosti, se va împlini’, zice Domnul, Dumnezeu” (Ezechiel 12,22-28).