8 – Visul lui Miller

„Am visat că Dumnezeu, printr-o mână nevăzută, mi-a trimis o cutie confecţionată într-o modalitate ciudată, de aproximativ 25 centimetri lungime şi 15 centimetri lăţime, făcută din lemn de abanos şi încrustată cu perle într-o modalitate stranie. De cutie era ataşată o cheie. Am luat imediat cheia şi am deschis cutia, când, spre mirarea şi surprinderea mea, am găsit că era plină de giuvaere de toate felurile şi mărimile, diamante, pietre preţioase, monede de aur şi de argint de toate mărimile şi valorile, aranjate frumos în diferitele lor locuri din cutie, şi erau aranjate în aşa fel încât reflectau o lumină şi o slavă egalate numai de soare. 

„Am crezut că nu era datoria mea să mă bucur singur de această privelişte, deşi inima mea era copleşită de strălucirea, frumuseţea şi valoarea conţinutului. Ca urmare, am pus-o pe o masă, în mijlocul camerei mele, şi am dat veste că toţi cei ce doreau puteau să vină şi să vadă priveliştea cea mai strălucitoare şi mai plină de slavă pe care a văzut-o vreodată omul în viaţă. 

„Oamenii au început să intre, la început puţini ca număr, dar treptat a venit o mulţime. Când au privit prima dată în cutie, s-au mirat şi au strigat de bucurie. Totuşi, când numărul spectatorilor a crescut, fiecare a început să deranjeze giuvaerele de la locul lor, scoţându-le din cutie şi împrăştiindu-le pe masă. Eu am început să mă gândesc că proprietarul va cere cutia şi giuvaerele înapoi din mâna mea şi mi-a părut rău că sunt împrăştiate, pentru că nu voi putea niciodată să le pun din nou la locul lor în cutie. Am simţit că nu voi fi în stare niciodată să suport răspunderea, pentru că va fi imensă. Apoi, am început să-i rog pe oameni să nu pună mâna pe ele şi să nu le ia din cutie, dar cu cât îi rugam mai mult, cu atât le împrăştiau mai mult, iar acum păreau să fie împrăştiate pretutindeni în cameră, pe podea pe fiecare piesă de mobilă din cameră. 

„Apoi, am văzut că printre giuvaerele şi monedele adevărate, ei împrăştiaseră nenumărate giuvaere şi monede false. Am fost foarte înfuriat de comportamentul lor josnic şi de nerecunoştinţa lor şi i-am mustrat pentru lucrul acesta, dar cu cât îi mustram mai mult, cu atât ei împrăştiau mai mult giuvaerele şi monedele false printre cele adevărate.

„Apoi, m-am supărat şi am început să folosesc forţa pentru a-i împinge afară din cameră, dar în timp ce împingeam unul, alţi trei intrau şi aduceau înăuntru noroi, nisip şi tot felul de gunoaie, până când au acoperit toate giuvaerele, diamantele şi monedele adevărate, făcându-le nevăzute. De asemenea, au rupt cutia mea în bucăţi şi le-au împrăştiat prin gunoi. Am crezut că nimeni nu vedea supărarea şi mânia mea. Am ajuns total descurajat, m-am aşezat şi am plâns.

„În timp ce plângeam şi mă lamentam pentru marea mea pierdere şi pentru responsabilitatea mea, mi-am amintit de Dumnezeu şi m-am rugat stăruitor, ca să-mi trimită ajutor. Imediat, uşa s-a deschis şi un om a intrat în cameră, in timp ce toţi au ieşit afară, iar el, având o mătură în mână, a deschis fereastra şi a început să măture noroiul şi gunoiul din cameră. 

„Am strigat la el să se oprească, deoarece prin gunoi erau unele giuvaere preţioase. 

„El mi-a zis: ‘Nu te teme’, deoarece urma să ‘aibă grijă de ele’.

„Apoi, în timp ce mătura noroiul şi gunoiul, toate giuvaerele false şi monedele contrafăcute s-au ridicat şi au ieşit pe fereastră ca un nor, iar vântul le-a luat. În acest freamăt, mi-am închis ochii pentru o clipă, iar când i-am deschis, tot gunoiul dispăruse. Giuvaerele preţioase, diamantele, monedele de aur şi de argint se aflau împrăştiate din abundenţă pretutindeni în cameră. 

„După aceea, el a pus pe masă o cutie mult mai mare şi mai frumoasă ca precedenta, a adunat cu mâna giuvaerele, diamantele, monedele şi le-a pus în cutie, până când nu a rămas niciuna afară, deşi unele diamante nu erau mai mari decât vârful unui ac. 

„Apoi m-a chemat să ‘vin şi să văd’.

„M-am uitat în cutie, dar ochii mi-au fost orbiţi de privelişte. Ele străluceau de zece ori mai tare ca înainte. M-am gândit că fuseseră lustruite de nisipul de pe picioarele acelor persoane rele, care le împrăştiaseră şi le călcaseră în picioare prin praf. Ele erau aranjate într-o ordine frumoasă în cutie, fiecare în locul ei, fără nicio dificultate vizibilă pentru omul care le pusese înăuntru. Am strigat de bucurie, iar strigătul acela m-a trezit”. – Early Writings, p.81-83.

Cutia, cheia şi gunoiul

„‘Cutia’ reprezintă marile adevăruri ale Bibliei cu privire la cea de a doua venire a Domnului nostru Isus Hristos, care iau fost date fratelui Miller spre a le publica pentru lume.

„‘Cheia ataşată’ a fost modalitatea lui de a interpreta cuvântul profetic – comparând pasajele Scripturii între ele – Biblia fiind propriul ei interpret. Cu această cheie, fratele Miller a deschis ‘cutia’, adică marele adevăr al revenirii lui Hristos în lume…. 

„‘Noroiul, nisipul şi tot felul de gunoaie’ reprezintă diferitele şi numeroasele idei false care au fost aduse în mijlocul credincioşilor Celei de a Doua Veniri, după toamna anului 1844”. – James White, The Present Truth, 1850.

Plânsul din cauza cărţii

„Şi am plâns mult, pentru că nimeni nu fusese găsit vrednic să deschidă cartea şi să se uite în ea. Şi unul din bătrâni mi-a zis: ‘Nu plânge: Iată că Leul din seminţia lui Iuda, Rădăcina lui David, a biruit ca să deschidă cartea, şi cele şapte peceţi ale ei’” (Apocalipsa 5,4.5).

Miller

„Am ajuns întru totul descurajat şi deznădăjduit, m-am aşezat şi am plâns”. 

Strigătul cu glas tare

„M-am uitat în cutie, dar ochii mi-au fost orbiţi de privelişte. Ele străluceau de zece ori mai tare ca înainte…. Am strigat de bucurie, iar strigătul acela m-a trezit”.

Israelul din vechime

„Hristos este autorul întregului adevăr. Prin lucrarea vrăjmaşului, mărgăritarele preţioase ale adevărului au fost smulse din locul lor şi puse într-un context al ideilor false. Domnul Hristos a venit spre a reaşeza giuvaerele adevărului în poziţia lor corectă. El le-a salvat din gunoiul ideilor false, le-a dat o putere nouă şi le-a poruncit să rămână neclintite pentru totdeauna. El a putut să folosească adevărurile acestea cu o libertate deplină, deoarece era autorul lor. El   le-a răspândit în minţile oamenilor din fiecare generaţie şi, când a venit în lume, le-a dat viaţă şi a rearanjat adevărul pe care Satana îl lipsise de viaţă. Le-a îmbrăcat cu o mai mare prospeţime şi putere decât au avut la început şi le-a dat lumii pentru beneficiul generaţiilor viitoare”. – Signs of the Times, 1 mai, 1901. 

O lucrare asemănătoare

„În timpul Mântuitorului, iudeii acoperiseră giuvaerele preţioase ale adevărului cu gunoiul tradiţiilor şi fabulelor în aşa fel, încât era imposibil să se facă deosebire între adevăr şi ideile false. Mântuitorul a venit să înlăture gunoiul superstiţiilor şi al ideilor false îndelung cultivate şi să pună pietrele preţioase ale Cuvântului lui Dumnezeu în montura adevărului. Ce ar face Mântuitorul, dacă ar veni la noi acum, aşa cum a venit la iudei? El ar face o lucrare asemănătoare, îndepărtând gunoiul tradiţiilor şi ceremoniilor. Iudeii au fost foarte tulburaţi când El a făcut lucrarea aceasta. Lucrarea noastră este aceea de a elibera adevărurile preţioase ale lui Dumnezeu de superstiţie şi idei false. Ce lucrare minunată ne este încredinţată nouă în domeniul Evangheliei! Un înger nu ar putea să descrie toată slava Planului de Mântuire care a fost descoperit. Biblia ne spune cum a purtat Domnul Hristos păcatele noastre şi durerile noastre. Aici este descoperit cum mila şi adevărul s-au întâlnit la crucea de pe Golgota, cum dreptatea şi pacea s-au sărutat, cum neprihănirea lui Hristos poate să-i fi împărtăşită omului căzut. Aici, s-a manifestat înţelepciunea infinită, dreptatea infinită, mila infinită şi dragostea infinită. În Planul de Mântuire se face cunoscută adâncimea, înălţimea, lungimea şi adâncimea dragostei şi înţelepciunii, care întrec orice pricepere”. – Review and Herald, 4 iunie, 1889.

Reformaţiunea

„În timpul veacurilor de apostazie, întunericul a acoperit pământul şi o mare întunecime popoarele, dar Reformaţiunea i-a trezit pe locuitorii pământului din somnul lor ca de moarte, şi mulţi s-au întors de la vanitatea şi superstiţiile lor, de la preoţi şi penitenţe, spre a-I sluji Dumnezeului celui viu, spre a căuta adevărul în Cuvântul Său sfânt, ca pe o comoară ascunsă. Ei au început să lucreze sârguincioşi în mina adevărului, pentru a da la o parte gunoiul părerilor omeneşti, care îngropase giuvaerele preţioase ale luminii”. – Review and Herald, 22 noiembrie, 1982.

Milleriţii

„Marea dezamăgire din 1844 a fost o încercare grea. Ei nu au avut lumina care i-a fi putut face în stare să înţeleagă motivul dezamăgirii lor. Unii au renunţat la credinţă, alţii au rămas legaţi de experienţa lor din trecut, dar au ajuns să fie încurcaţi cu privire la poziţia lor de după 1844. Ei au fost expuşi la ispite şi au primit diferite idei false ca fiind adevăr biblic. Totuşi, mi   s-a arătat că Domnul, în providenţa Sa, va da la o parte gunoiul ideilor false şi le va descoperi giuvaerele adevărului”. – Manuscript Releases, vol.20, p.378.

În zilele noastre

„Adevăruri măreţe au fost îngropate sub raţionamentele ideilor false, dar ele vor fi găsite de cercetătorul sârguincios. Când găseşte şi deschide vistieria giuvaerelor preţioase ale adevărului, acesta nu este un jaf, pentru că toţi aceia care preţuiesc giuvaerele acestea pot să le aibă, iar apoi ei au de asemenea o vistierie pe care să o deschidă pentru alţii. Acela care împarte nu se lipseşte pe sine de comoară, pentru că atunci când cercetează spre a o putea prezenta într-o asemenea modalitate încât să-i atragă pe alţii, el găseşte comori noi”. – Manuscript Releases, vol.1, p.40. 

Hristos este gata să împrăştie ceaţa

„Scripturile sunt date pentru beneficiul nostru, ca să avem învăţătura care duce la neprihănire. Razele preţioase ale luminii au fost acoperite de norii ideilor false, dar Hristos este gata să împrăştie ceaţa ideilor false şi a superstiţiilor şi să ne descopere strălucirea slavei Tatălui, aşa încât să spunem cum au spus ucenicii: ‘Nu ne ardea inima în noi, când ne vorbea El pe drum?’”. – Publishing Ministry, p.68.

Cercetaţi Scripturile

„A vă ţine departe de cercetarea adevărului nu constituie calea de a aduce la îndeplinire îndemnul Mântuitorului: ‘Cercetaţi Scripturile’. Oare înseamnă a căuta comori ascunse faptul că numiţi rezultatele muncii cuiva o grămadă de gunoi şi nu faceţi nicio examinare critică pentru a vedea dacă în colecţia de gânduri pe care o condamnaţi voi se află sau nu giuvaere preţioase ale adevărului? Oare aceia care au de învăţat aproape totul se ţin departe de orice adunare unde există ocazia de a cerceta soliile le sunt adresate oamenilor, pur şi simplu din cauză că îşi imaginează că ideile susţinute de cei ce învaţă adevărul ar putea să nu fie în armonie cu lucrurile pe care ei le-au conceput ca fiind adevăr? Aşa au făcut iudeii în zilele lui Hristos, iar noi suntem avertizaţi să nu facem ca ei, fiind determinaţi să alegem întunericul în locul luminii, pentru că ei aveau o inimă rea, a necredinţei, din cauză că s-au îndepărtat de Dumnezeul cel viu. Niciunul dintre aceia care îşi imaginează că ştiu totul nu este prea bătrân, sau prea inteligent pentru a învăţa de la cel mai umil dintre solii Dumnezeului celui viu”. – Sfaturi pentru lucrarea Şcolii de Sabat, p.29.

„Evenimentele legate de încheierea timpului de probă şi de lucrarea de pregătire pentru timpul strâmtorării sunt prezentate lămurit. Dar mulţimile nu înţeleg mai bine aceste adevăruri importante şi sunt pentru ele ca şi când nu le-ar fi fost descoperite. Satana veghează să răpească orice impresie care i-ar putea face înţelepţi spre mântuire, iar timpul încercării îi va găsi nepregătiţi”. – Tragedia veacurilor, p.594. 

„Evenimentele viitorului vor fi observate prin cercetarea profeţiei şi vor fi înţelese”. – Review and Herald, 4 aprilie, 1893.



9 – Mâncarea cărţii celei mici

„Şi glasul, pe care-l auzisem din cer, mi-a vorbit din nou, şi mi-a zis: ‘Du-te de ia cărticica deschisă din mâna îngerului, care stă în picioare pe mare şi pe pământ!’ M-am dus la înger, şi i-am cerut să-mi dea cărticica. ‘Ia-o’, mi-a zis el, ‘şi mănâncă-o; ea îţi va amărî pântecele, dar în gura ta va fi dulce ca mierea’. Am luat cărticica din mâna îngerului, şi am mâncat-o: în gura mea a fost dulce ca mierea; dar, după ce am mâncat-o, mi s-a umplut pântecele de amărăciune” (Apocalipsa 10,8-10).

Un zid de aramă

„Când am primit cuvintele Tale, le-am înghiţit; cuvintele Tale au fost bucuria şi veselia inimii mele, căci după Numele Tău sunt numit, Doamne, Dumnezeul oştirilor!

N-am şezut în adunarea celor ce petrec, ca să mă veselesc cu ei: de frica puterii Tale, am stat singur la o parte, căci mă umplusem de mânie. Pentru ce nu mai conteneşte suferinţa mea? Pentru ce mă ustură rana şi nu vrea să se vindece? Să fii Tu pentru mine ca un izvor înşelător, ca o apă, care seacă? De aceea aşa vorbeşte Domnul: ‘Dacă te vei lipi iarăşi de Mine, îţi voi răspunde iarăşi, şi vei sta înaintea Mea; dacă vei despărţi ce este de preţ de ce este fără preţ, vei fi ca gura Mea. Ei să se întoarcă la tine, nu tu să te întorci la ei! Te voi face pentru poporul acesta ca un zid tare de aramă; ei se vor război cu tine, dar nu te vor birui; căci Eu voi fi cu tine, ca să te scap şi să te izbăvesc, zice Domnul’” (Ieremia 15,16-20).

Fruntea mai tare ca stânca

„El mi-a zis: ‘Fiul omului, stai în picioare, şi-ţi voi vorbi!’ Cum mi-a vorbit aceste cuvinte, a intrat duh în mine, şi m-a făcut să stau pe picioare; şi am ascultat la Calce-mi vorbea. El mi-a zis: ‘Fiul omului, te trimit la copiii lui Israel, la aceste popoare îndărătnice, care s-au răzvrătit împotriva Mea; ei şi părinţii lor au păcătuit împotriva Mea, până în ziua de azi. Da, copiii aceştia la care te trimit sunt neruşinaţi şi cu inima împietrită. Tu să le spui: Aşa vorbeşte Domnul, Dumnezeu! Fie că vor asculta, fie că nu vor asculta, căci sunt o casă de îndărătnici vor şti totuşi că în mijlocul lor este un prooroc. Tu, fiu al omului, să nu te temi de ei, nici să nu te sperii de cuvintele lor; şi măcar că ei sunt nişte mărăcini şi spini lângă tine, şi măcar că locuieşti împreună cu nişte scorpii, totuşi nu te teme de cuvintele lor şi nu te spăimânta de feţele lor, căci sunt o casă de îndărătnici.

„‘Ci să le spui cuvintele Mele, fie că vor asculta, fie că nu vor asculta; căci sunt nişte îndărătnici! Tu, însă, fiul omului, ascultă ce-ţi spun! Nu fi îndărătnic, ca această casă de îndărătnici! Deschide-ţi gura, şi mănâncă ce-ţi voi da!’ M-am uitat, şi iată că o mână era întinsă spre mine, şi ţinea o carte în chip de sul. A desfăşurat-o înaintea mea, şi era scrisă şi pe dinăuntru şi pe din afară; în ea erau scrise bocete, plângeri şi gemete.

„El mi-a zis: ‘Fiul omului, mănâncă ce vei găsi înaintea ta, mănâncă sulul acesta, şi du-te de vorbeşte casei lui Israel!’ Am deschis gura, şi mi-a dat să mănânc sulul acesta. El mi-a zis: ‘Fiul omului, hrăneşte-ţi trupul şi umple-ţi măruntaiele cu sulul acesta, pe care ţi-l dau!’ L-am mâncat, şi în gura mea a fost dulce ca mierea.

„El mi-a zis: ‘Fiul omului, du-te la casa lui Israel, şi spune-le cuvintele Mele! Căci nu eşti trimis la un popor cu o vorbire încurcată şi cu o limbă greoaie, ci la casa lui Israel. Nu la nişte popoare mari, cu o vorbire încurcată şi cu o limbă greoaie, ale căror cuvinte să nu le poţi pricepe. Negreşit dacă te-aş trimite la ele, te-ar asculta! 

„Dar casa lui Israel nu va voi să te asculte, pentru că nu vrea să M-asculte; căci toată casa lui Israel are fruntea încruntată şi inima împietrită. Iată, îţi voi face faţa tot aşa de aspră ca şi feţele lor, şi fruntea tot aşa de aspră ca fruntea lor. Îţi voi face fruntea ca un diamant, mai aspră decât stânca. Nu te teme şi nu te speria de ei, căci sunt o casă de îndărătnici!’

„El mi-a zis: ‘Fiul omului, primeşte în inima ta şi ascultă cu urechile tale toate cuvintele pe care ţi le spun! Du-te la prinşii de război, la copiii poporului tău: vorbeşte-le, şi, fie că vor asculta, fie că nu vor asculta, să le spui: Aşa vorbeşte Domnul Dumnezeu!

„Şi Duhul m-a răpit, şi am auzit înapoia mea dârdăitul unui mare cutremur de pământ: slava Domnului s-a ridicat din locul ei. Am auzit şi vâjâitul aripilor făpturilor vii, care se loveau una de alta, uruitul roţilor de lângă ele, şi dârdăitul unui mare cutremur de pământ. Când m-a răpit Duhul şi m-a luat, mergeam amărât şi mânios, şi mâna Domnului apăsa tare peste mine.

"Am ajuns la Tel-Abib, la robii de război care locuiau la râul Chebar, în locul unde se aflau; şi am rămas acolo, înmărmurit în mijlocul lor, şapte zile. După şapte zile, Cuvântul Domnului mi-a vorbit astfel: ‘Fiul omului, te pun păzitor peste casa lui Israel. Când vei auzi un cuvânt, care va ieşi din gura Mea, să-i înştiinţezi din partea Mea!’” (Ezechiel 2-3,17).

Înţelegerea adevărului

„Înţelegerea adevărului, primirea cu bucurie a soliei, este reprezentată prin mâncarea cărţii celei mici”. – The Seventh-day Adventist Bible Commentary, vol.7, p.971.

Early Writings, p.259-261 – Contextul

„Am văzut un grup de oameni care stăteau neclintiţi şi atenţi, şi nu-i încurajau în niciun fel pe aceia care voiau să tulbure credinţa bine întemeiată a bisericii. Dumnezeu îi privea cu un semn de aprobare. Mi-au fost arătate trei trepte – prima, a doua şi a treia solie îngerească. Îngerul meu însoţitor mi-a zis: ‘Vai de acela care va mişca o piatră, sau va muta un ac din aceste solii. Adevărata înţelegere a acestor solii este de o importanţă vitală. Destinul sufletelor depinde de modalitatea în care sunt primite’. Am fost condusă din nou prin perioadele vestirii acestor solii şi am văzut cât de scump plătise poporul lui Dumnezeu experienţa lui. Ea fusese obţinută prin multă suferinţe şi lupte aspre. Dumnezeu îi condusese pe cei din poporul Său pas cu pas, până când îi aşezase pe o platformă solidă şi de neclintit. Am văzut persoane care se apropiau de platformă şi examinau temelia. Unii păşeau imediat pe ea cu bucurie. Alţii au început să caute greşeli la temelie. Ei doreau să fie făcute îmbunătăţiri, iar apoi platforma va fi mai bună şi poporul va fi mult mai fericit. Unii au coborât de pe platformă spre a o examina şi au declarat că a fost pusă greşit. Totuşi, am văzut că aproape toţi stăteau neclintiţi pe platformă şi îi îndemnau pe aceia care coborâseră să înceteze nemulţumirile, deoarece Dumnezeu a fost Meşterul Constructor, iar ei luptau contra Lui. Ei au rememorat lucrările minunate ale lui Dumnezeu, care îi condusese pe platforma neclintită şi şi-au ridicat cu toţii ochii spre cer, slăvindu-L pe Dumnezeu cu voce tare. Faptul acesta i-a influenţat pe unii care se plânseseră şi părăsiseră platforma şi, cu o înfăţişare umilă, ei au urcat din nou pe ea. – Early Writings, p.259.

Temelia şi Platforma

„Avertizarea a venit: Nu trebuie să fie îngăduit să vină nimic care va tulbura temelia credinţei, pe care am construit încă de când a venit solia, în 1842, 1843 şi 1844. Eu am fost implicată vestirea acestei solii şi am stat înaintea lumii încă de atunci, credincioasă luminii pe care ne-a dat-o Dumnezeu. Noi nu propunem să coborâm de pe platforma pe care au fost puse picioarele noastre, când L-am căutat pe Domnul cu rugăciune stăruitoare, zi de zi, cercetând lumina. Credeţi că eu aş putea să renunţ la lumina pe care mi-a dat-o Dumnezeu? Ea trebuie să fie ca Stânca veacurilor. Ea m-a călăuzit mereu de la data când a fost dată”. – Review and Herald, 14 aprilie, 1903.

O lucrare de rătăcire

„Nimeni să nu vă amăgească în vreun chip; căci nu va veni înainte ca să fi venit lepădarea de credinţă, şi de a se descoperi omul fărădelegii (Sau: omul păcatului), fiul pierzării, potrivnicul, care se înalţă mai presus de tot ce se numeşte ‘Dumnezeu’, sau de ce este vrednic de închinare. Aşa că se va aşeza în Templul lui Dumnezeu, dându-se drept Dumnezeu. Nu vă aduceţi aminte cum vă spuneam lucrurile acestea, când eram încă la voi?

„Şi acum ştiţi bine ce-l opreşte ca să nu se descopere decât la vremea lui. Căci taina fărădelegii a şi început să lucreze; trebuie numai ca cel ce o opreşte acum, să fie luat din drumul ei. Şi atunci se va arăta acel Nelegiuit, pe care Domnul Isus îl va nimici cu suflarea gurii Sale,  şi-l va prăpădi cu arătarea venirii Sale. Arătarea lui se va face prin puterea Satanei, cu tot felul de minuni, de semne şi puteri mincinoase, şi cu toate amăgirile nelegiuirii pentru cei ce sunt pe calea pierzării, pentru că n-au primit dragostea adevărului ca să fie mântuiţi.

„Din această pricină, Dumnezeu le trimite o lucrare de rătăcire, ca să creadă o minciună: pentru ca toţi cei ce n-au crezut adevărul, ci au găsit plăcere în nelegiuire, să fie osândiţi” (2 Tesaloniceni 2,3-12).

„Dar iudeii au fost lăsaţi în întuneric deplin”. 

„Asemenea iudeilor, care îşi aduceau jertfele lor inutile, ei îşi înalţă rugăciunile inutile spre locaşul pe care l-a părăsit Isus şi Satana, mulţumit cu amăgirea, îşi atribuie un caracter religios, conduce minţile acestor aşa zişi creştini la sine însuşi, lucrând cu puterea lui, cu semnele şi minunile lui mincinoase, pentru a-i ţine bine în capcana lui”. 

Aceia care au avut o mare lumină şi ocazii favorabile

„‘Vă voi da o inimă nouă, voi pune în voi un duh nou’”. Cred cu toată inima că Duhul lui Dumnezeu se retrage din lume, iar aceia care au avut o mare lumină şi ocazii favorabile, dar nu le-au folosit, vor fi primii care vor fi părăsiţi. Ei au întristat şi au îndepărtat Duhul lui Dumnezeu. Activitatea actuală a lui Satana în lucrarea săvârşită asupra inimilor, asupra bisericilor şi naţiunilor, ar trebui să atragă atenţia fiecărui cercetător al profeţiei. Sfârşitul este aproape. Bisericile noastre trebuie să se ridice. Puterea de convertire a lui Dumnezeu trebuie să fie experimentată în inima fiecărui membru, iar atunci vom vedea o lucrare adâncă a Duhului lui Dumnezeu. Simpla iertare a păcatului nu este singurul rezultat al morţii lui Isus. El a adus o jertfă infinită nu numai pentru ca păcatul să poată fi îndepărtat, ci şi pentru ca natura omenească să poată fi refăcută, reînfrumuseţată, reconstruită din ruinele ei şi făcută să fie potrivită pentru prezenţa lui Dumnezeu”. – Selected Messages, cartea 3, p.154. 

Nicio solie nouă 

„Dumnezeu nu ne dă o solie nouă. Noi trebuie să proclamăm solia care ne-a scos din celelalte biserici în 1843 şi 1844”. – Review and Herald, 19 ianuarie, 1905.

Studiate şi proclamate 

„Adevărurile pe care le-am primit în 1841, 1842, 1843 şi 1844 trebuie să fie studiate şi proclamate acum. Soliile primului, celui de-al doilea şi al treilea înger vor fi proclamate în viitor cu voce tare. Ele vor fi vestite cu o hotărâre stăruitoare şi cu puterea Duhului”. – Manuscript Releases, vol.15, p.371.

Un păzitor

„După şapte zile, Cuvântul Domnului mi-a vorbit astfel: ‘Fiul omului, te pun păzitor peste casa lui Israel. Când vei auzi un cuvânt, care va ieşi din gura Mea, să-i înştiinţezi din partea Mea!’” (Ezechiel 3,16.17).

Ziua vestită de proorocii tăi

„Vai de mine! Căci parcă sunt la strângerea poamelor, şi la strângerea bobiţelor după culesul strugurilor: nu mai este niciun strugure de mâncare, nici cea dintâi smochină, dorită de sufletul meu! S-a dus omul de bine din ţară, şi nu mai este niciun om cinstit printre oameni; toţi stau la pândă ca să verse sânge, fiecare întinde o cursă fratelui său. Mâinile lor sunt îndreptate să facă rău: cârmuitorul cere daruri, judecătorul cere plată, cel mare îşi arată pe faţă ce doreşte cu lăcomie, şi astfel merg mână-n mână. Cel mai bun dintre ei este ca un mărăcine, cel mai cinstit este mai rău decât un tufiş de spini. Ziua vestită de toţi proorocii Tăi, pedeapsa Ta se apropie! Atunci va fi uluiala lor. Nu crede pe un prieten, nu te încrede în ruda cea mai de aproape; păzeşte-ţi uşa gurii de cea care îţi stă în braţe! Căci fiul batjocoreşte pe tatăl, fata se scoală împotriva mamei ei, nora împotriva soacrei sale; vrăjmaşii omului sunt cei din casa lui!  Eu însă voi privi spre Domnul, îmi voi pune nădejdea în Dumnezeul mântuirii mele, Dumnezeul meu mă va asculta. Nu te bucura de mine, vrăjmaşă, căci chiar dacă am căzut, mă voi scula iarăşi, chiar dacă stau în întuneric, totuşi Domnul este Lumina mea! Voi suferi mânia Domnului, căci am păcătuit împotriva Lui, până ce El îmi va apăra pricina şi-mi va face dreptate; El mă va scoate la lumină, şi voi privi dreptatea Lui. Când va vedea vrăjmaşa mea lucrul acesta, va fi acoperită de ruşine, ea, care-mi zicea: ‘Unde este Domnul, Dumnezeul tău?’ Ochii mei îşi vor vedea dorinţa împlinită faţă de ea. Atunci ea va fi călcată în picioare ca noroiul de pe uliţă. În ziua, când îţi vor zidi iarăşi zidurile, în ziua aceea ţi se vor lărgi hotarele. În ziua aceea, vor veni la tine, din Asiria până în Egipt, din Egipt până la râul, de la o mare la alta, şi de la un munte la altul. Dar mai întâi ţara va fi pustiită din pricina locuitorilor ei, în urma faptelor lor rele. Paşte-Ţi poporul cu toiagul Tău, paşte turma moştenirii Tale, care locuieşte singură în pădurea din mijlocul Carmelului; ca să pască pe Basan şi în Galaad, ca în zilele de altă dată’. ‘Îţi voi arăta lucruri minunate’, zice Domnul, ‘ca în ziua când ai ieşit din ţara Egiptului’” (Mica 7,1-15).

Străjerii Sionului

„Fiul omului, vorbeşte copiilor poporului tău, şi spune-le: ‘Când voi aduce sabia peste vreo ţară, şi poporul ţării va lua din mijlocul lui pe un om oare care, şi-l va pune ca străjer, dacă omul acela va vedea venind sabia asupra ţării, va suna din trâmbiţă, şi va da de ştire poporului, şi dacă cel ce va auzi sunetul trâmbiţei nu se va feri, şi va veni sabia şi-l va prinde, sângele lui să cadă asupra capului lui. Fiindcă a auzit sunetul trâmbiţei, şi nu s-a ferit, de aceea sângele lui să cadă asupra lui; dar dacă se va feri, îşi va scăpa viaţa. Dacă însă străjerul va vedea venind sabia, şi nu va suna din trâmbiţă, şi dacă poporul nu va fi înştiinţat, şi va veni sabia şi va răpi viaţa vreunui om, omul acela va pieri din pricina nelegiurii lui, dar voi cere sângele lui din mâna străjerului’. Acum, fiul omului, te-am pus străjer peste casa lui Israel. Tu trebuie să asculţi Cuvântul care iese din gura Mea, şi să-i înştiinţezi din partea Mea” (Ezechiel 33,2-7).

Două tipuri de străjeri sau păzitori

Câinii muţi

„Toţi păzitorii lui sunt orbi, fără pricepere; toţi sunt nişte câini muţi, care nu pot să latre; aiurează, stau tolăniţi, şi le place să doarmă. Totuşi sunt nişte câini lacomi, care nu se mai satură. Sunt nişte păstori care nu pot pricepe nimic; toţi îşi văd de calea lor, fiecare umblă după folosul lui, fără abatere: ‘Veniţi’, zic ei, ‘am să caut vin, şi ne vom îmbăta cu băuturi tari! Mâine vom face tot ca azi, ba încă şi mai rău!’” (Isaia 56,10-12) 

Străjerii de pe ziduri

„Pe zidurile tale, Ierusalime, am pus nişte străjeri, care nu vor tăcea niciodată, nici zi nici noapte! Voi care aduceţi aminte Domnului de el, nu vă odihniţi de loc!” (Isaia 56,6).

Sfârşitul celor şapte zile

„După şapte zile, Cuvântul Domnului mi-a vorbit astfel: ‘Fiul omului, te pun păzitor peste casa lui Israel. Când vei auzi un cuvânt, care va ieşi din gura Mea, să-i înştiinţezi din partea Mea!’” (Ezechiel 3,16.17).

Habacuc

„M-am dus la locul meu de strajă, şi stăteam pe turn ca să veghez şi să văd ce are să-mi spună Domnul, şi ce-mi va răspunde la plângerea mea. Domnul mi-a răspuns, şi a zis: ‘Scrie proorocia, şi sapă-o pe table, ca să se poată citi uşor! Căci este o proorocie, a cărei vreme este hotărâtă, se apropie de împlinire, şi nu va minţi; dacă zăboveşte, aşteaptă-o, căci va veni şi se va împlini negreşit’” (Habacuc 2,1-3).

Efectul fiecărei viziuni

„Cuvântul Domnului mi-a vorbit astfel: ‘Fiul omului, ce înseamnă acest cuvânt de batjocură, pe care-l întrebuinţaţi în ţara lui Israel: Zilele se lungesc, şi toate vedeniile rămân neîmplinite?

De aceea spune-le: Aşa vorbeşte Domnul, Dumnezeu: Voi face să înceteze acest cuvânt de batjocură, şi nu se va mai întrebuinţa în Israel. De aceea spune-le: Se apropie zilele, şi toate vedeniile se vor împlini!

Căci nu vor mai fi vedenii mincinoase, nici proorociri înşelătoare, în mijlocul casei lui Israel! Căci Eu, Domnul, voi vorbi; ce voi spune se va împlini, şi nu va mai fi amânat; da, în zilele voastre, casă de îndărătnici, voi rosti un cuvânt şi-l voi împlini, zice Domnul, Dumnezeu’.

Cuvântul Domnului mi-a vorbit apoi astfel: ‘Fiul omului, iată, casa lui Israel zice: Vedeniile pe care le are el nu sunt aproape să se împlinească, şi prooroceşte pentru vremuri depărtate!’ De aceea spune-le: ‘Aşa vorbeşte Domnul, Dumnezeu: Nu va mai fi zăbavă în împlinirea cuvintelor Mele; ci cuvântul, pe care-l voi rosti, se va împlini, zice Domnul, Dumnezeu’” (Ezechiel 12,21-28).

Străjerii moderni

Cărările cele vechi

„Aşa vorbeşte Domnul: ‘Staţi în drumuri, uitaţi-vă, şi întrebaţi care sunt cărările cele vechi, care este calea cea bună: umblaţi pe ea, şi veţi găsi odihnă pentru sufletele voastre!’ Dar ei răspund: ‘Nu vrem să umblăm pe ele!’ Am pus nişte străjeri peste voi: Fiţi cu luare aminte la sunetul trâmbiţei! Dar ei răspund: ‘Nu vrem să fim cu luare aminte!’

„De aceea, ascultaţi, neamuri, şi luaţi seama la ce li se va întâmpla, adunare a popoarelor! Ascultă şi tu, pământule! Iată, voi aduce peste poporul acesta o nenorocire, care va fi rodul gândurilor lui; căci n-au luat aminte la Cuvintele Mele, şi au nesocotit Legea Mea. Ce nevoie am Eu de tămâia care vine din Seba, de trestia mirositoare dintr-o ţară depărtată? Arderile voastre de tot nu-Mi plac, şi jertfele voastre nu-Mi sunt plăcute.

„De aceea, aşa vorbeşte Domnul: ‘Iată, voi pune înaintea poporului acestuia nişte pietre de poticnire, de care se vor lovi împreună părinţi şi fii, vecini şi prieteni, şi vor pieri’.

„Aşa vorbeşte Domnul: ‘Iată că vine un popor din ţara de la miază-noapte, un neam mare se ridică de la marginile pământului. Ei poartă arc şi suliţă; sunt cumpliţi şi fără milă; glasul lor urlă ca marea; sunt călări pe cai, şi gata de luptă ca un om pregătit de război, împotriva ta, fiică a Sionului!’” (Ieremia 6,16-23).



10 – Isaia 21

O viziune a străjerului

Proorocie asupra pustiei mării 

„Proorocie asupra pustiei mării. Cum înaintează vijelia de la miazăzi, aşa vine el din pustie, din ţara înfricoşată. O vedenie grozavă mi s-a descoperit. Asupritorul asupreşte, pustiitorul pustieşte. ‘Suie-te, Elamule! Împresoară, Medio! Căci fac să înceteze toate oftările lor’, zice Domnul. De aceea mi s-a umplut inima de nelinişte, m-apucă durerile, ca durerile unei femei când naşte. Zvârcolirile nu mă lasă s-aud, tremurul mă împiedică să văd. Îmi bate inima cu putere, m-apucă groaza; noaptea plăcerilor mele ajunge o noapte de spaimă. Ei pun masa, straja veghează, şi ei mănâncă, beau. Dar deodată se aude strigând: În picioare, voivozi! Ungeţi scutul! Căci aşa mi-a vorbit Domnul: ‘Du-te şi pune un străjer, ca să dea de veste despre ce va vedea’”.

Călăreţi cu cămile şi măgari

„El a văzut călărime, călăreţi doi câte doi, călăreţi pe măgari, călăreţi pe cămile; şi asculta cu luare aminte, cu cea mai mare băgare de seamă. Apoi a strigat, ca un leu: Doamne, am stat mereu în turnul meu de pază, şi stăteam de strajă în toate nopţile. Şi iată că a venit călărime şi călăreţi doi câte doi’. Apoi a luat iarăşi cuvântul, şi a zis: ‘A căzut, a căzut Babilonul, şi toate icoanele dumnezeilor lui sunt sfărâmate la pământ!’ O, poporul meu, care ai fost stropşit ca boabele de grâu din aria mea, ce am auzit de la Domnul oştirilor, Dumnezeul lui Israel, aceea vă vestesc.

„Proorocie asupra Dumei. [Tăcere – un fiu al lui Ismael, Geneza 24,15] Mi se strigă din Seir [Edom: păros, relaţii de căsătorie cu Ismael, Geneza 28,9]: ‘Străjerule, cât mai este din noapte?’ ‘Străjerule, mai este mult din noapte?’ Străjerul răspunde: ‘Vine dimineaţa, şi este tot noapte. Dacă vreţi să întrebaţi, întrebaţi; întoarceţi-vă, şi veniţi iarăşi’”.

„Cât este ziuă, trebuie să lucrez lucrările Celui ce M-a trimis; vine noaptea, când nimeni nu mai poate să lucreze” (Ioan 9,4).

„Am primit scrisori în care sunt întrebată dacă am vreo lumină specială cu privire la data când se va încheia timpul de probă, iar eu răspuns că am doar această solie de vestit, şi anume că acum este timpul să lucrăm, cât este ziuă, pentru că vine noaptea, când nimeni nu mai poate să lucreze”. – Selected Messages, cartea 1, 192. 

Proorocie asupra Arabiei

„Veţi petrece noaptea în tufele Arabiei, cete de negustori din Dedan! [strănepotul arab al lui Avraam, din Chetura] Duceţi apă celor ce le este sete; locuitorii ţării Tema [descendent al lui Ismael, Geneza 25,15] duceţi pâine fugarilor! Căci ei fug dinaintea săbiilor, dinaintea săbiei scoase din teacă, dinaintea arcului încordat, şi dinaintea unei lupte înverşunate.

„Căci aşa mi-a vorbit Domnul: ‘Încă un an, ca anii unui simbriaş, şi s-a isprăvit cu toată slava Chedarului [fiul lui Ismael, Geneza 25,13] Nu va mai rămânea decât un mic număr din vitejii arcaşi, fii ai Chedarului, căci Domnul, Dumnezeul lui Israel, a spus-o’”.

O criză

„Caracterul se dă pe faţă în timp de criză. Când vocea stăruitoare a anunţat în miez de noapte: ‘Iată mirele, ieşiţi-i în întâmpinare’, şi fecioarele adormite s-au trezit din somn, s-a văzut cine era pregătit pentru acel eveniment. Ambele categorii de fecioare au fost luate prin surprindere, dar una a fost pregătită pentru situaţia de urgenţă, iar cealaltă a fost găsită nepregătită. Tot astfel, acum, o nenorocire neaşteptată, care aduce sufletul faţă în faţă cu moartea, va arăta dacă există o vreo credinţă adevărată în făgăduinţele lui Dumnezeu. Ea va arăta dacă sufletul este susţinut prin har. La încheierea timpului de probă a omenirii, marea încercare finală vine când va fi prea târziu pentru a împlini nevoia sufletului”. – Parabolele Domnului Hristos, p.412.

Proorocie asupra văii vedeniilor

„Ce este de vă suiţi cu toţii pe acoperişuri, cetate gălăgioasă, plină de zarvă, cetate veselă! Morţii tăi nu vor pieri ucişi de sabie, nici nu vor muri luptând. Ci toate căpeteniile tale fug împreună, sunt luaţi prinşi de arcaşi; toţi locuitorii tăi ajung deodată robi, în timp ce o iau la fugă în depărtare.

„De aceea zic: ‘Întoarceţi-vă privirile de la mine, lăsaţi-mă să plâng cu amar; nu stăruiţi să mă mângâiaţi pentru nenorocirea fiicei poporului meu! Căci este o zi de necaz, de zdrobire şi de învălmăşeală, trimisă de Domnul, Dumnezeul oştirilor, în valea vedeniilor. Se dărâmă zidurile, şi răsună ţipete de durere spre munte’”.

„Cine sunt cei ce stau în sfatul lui Dumnezeu în acest timp? Să fie oare aceia care scuză efectiv relele din mijlocul poporului declarat al lui Dumnezeu şi care cârtesc în inimile lor, dacă nu chiar pe faţă, împotriva celor ce mustră păcatul? Să fie oare aceia care iau poziţie împotriva lor şi simpatizează cu cei ce comit nelegiuirea? Cu siguranţă, nu! Dacă nu se pocăiesc şi nu părăsesc lucrarea lui Satana, aceea de a oprima pe cei ce au povara lucrării şi de a sprijini mâinile ridicate ale păcătoşilor din Sion, ei nu vor primi niciodată semnul sigiliului aprobării lui Dumnezeu. Se vor prăbuşi în distrugerea generală a celor răi, reprezentată de lucrarea celor cinci bărbaţi care poartă unelte de nimicire. Observaţi punctul acesta cu atenţie: Cei care primesc semnul curat al adevărului lucrat în ei prin puterea Duhului Sfânt, reprezentat printr-un însemn făcut de bărbatul îmbrăcat în haina de in, sunt cei ‘care suspină şi gem din cauza tuturor urâciunilor care se înfăptuiesc’ în biserică. Dragostea lor pentru puritate, pentru onoarea şi slava lui Dumnezeu este atât de mare şi au, în ce priveşte păcatul, o percepţie aşa de clară despre caracterul său peste măsură de păcătos, încât sunt reprezentaţi ca fiind în agonie, suspinând şi plângând chiar. Citiţi capitolul 9 din Ezechiel”. – Mărturii, vol.3, p.267.

„Elamul poartă tolba cu săgeţi; care de luptători, de călăreţi înaintează; Chirul dezveleşte scutul. Cele mai frumoase văi ale tale sunt pline de care, şi călăreţii se înşiruie de bătaie la porţile tale. 

„Cele din urmă şanţuri de întărire ale lui Iuda sunt silite, şi în ziua aceasta cercetezi tu armăturile din casa pădurii. Vă uitaţi la spărturile cele multe făcute cetăţii lui David, şi opriţi apele iazului de jos. Număraţi casele Ierusalimului, şi le stricaţi, ca să întăriţi zidul. Faceţi o cămară între cele două ziduri, pentru apele iazului celui vechi; dar nu vă uitaţi spre Cel ce a vrut aceste lucruri, nu vedeţi pe Cel ce de mult le-a pregătit”.

În ziua aceea

„Şi totuşi Domnul, Dumnezeul oştirilor, vă cheamă în ziua aceea să plângeţi şi să vă bateţi în piept, să vă radeţi capul şi să vă încingeţi cu sac. Dar iată, în schimb, veselie şi bucurie! Se junghie boi şi se taie oi, se mănâncă la carne şi se bea la vin: ‘Să mâncăm şi să bem, căci mâne vom muri!’ 

„Domnul oştirilor mi-a descoperit, şi mi-a zis: ‘Nu, nelegiuirea aceasta nu vi se va ierta până nu veţi muri, zice Domnul, Dumnezeul oştirilor’.

„Aşa vorbeşte Domnul, Dumnezeul oştirilor: ‘Du-te la curteanul acela, la Şebna, dregătorul casei împărăteşti, şi zi-i: Ce ai tu aici la tine, şi pe cine ai aici, de-ţi sapi aici un mormânt?` El îşi sapă un mormânt sus pe înălţime, îşi scobeşte o locuinţă în stâncă! Iată, Domnul te va azvârli cu o aruncătură puternică, te va învârti ca pe un ghem. Te va azvârli, te va azvârli ca pe o minge, pe un pământ întins, şi acolo vei muri, acolo vor veni carele tale cele strălucite, tu, ocara casei stăpânului tău!

„‘Vei fi izgonit din dregătoria ta, şi te va smulge Domnul din locul tău’”.

„El va ridica dintre oamenii obişnuiţi, bărbaţi şi femei care să îndeplinească lucrarea Lui, întocmai precum, în vechime, a chemat nişte pescare pentru a-I fi ucenici. În curând va avea loc o trezire care îi va surprinde pe mulţi. Cei care nu-şi dau seama de ceea ce trebuie făcut, vor fi trecuţi cu vederea, iar solii cereşti vor lucra cu aceia care sunt consideraţi oameni de rând, pregătindu-i să ducă adevărul în multe locuri…. În ultima lucrare solemnă, puţini oameni mari vor fi angajaţi.... În vremea noastră, Dumnezeu va face o lucrare la care puţini se aşteaptă. El îi va chema şi îi va evidenţia în mijlocul nostru, pe aceia care au fost învăţaţi mai degrabă prin ungerea Duhului Său, decât prin învăţătura formală, dobândită în instituţiile de învăţământ. Şcolile nu sunt demne de dispreţuit şi de condamnat; ele sunt rânduite de Dumnezeu, dar nu pot oferi decât calificări exterioare. Dumnezeu va dovedi că El nu depinde de învăţaţi, muritori care îşi dau singuri importanţă…. Lumina le va fi dată numai sufletelor care o caută cu seriozitate şi primesc cu bucurie fiecare rază de iluminare divină din Cuvânt Său sfânt. Doar prin aceste suflete va descoperi Dumnezeu acea lumină şi putere, care vor lumina pământul cu slava Sa…. Sunt necesare disciplina spiritului, curăţia inimii şi a cugetului. Ele sunt de o mai mare valoare decât talentul strălucitor, tactul sau cunoştinţa. O minte obişnuită, învăţată să asculte un ‘Aşa zice Domnul’, este mai bine calificată pentru lucrarea lui Dumnezeu, decât sunt cei care au capacităţi, dar nu le folosesc cum trebuie…. Lucrătorii vor fi calificaţi mai degrabă prin ungerea Duhului Sfânt, decât prin educarea în instituţiile de învăţământ. Bărbaţi ai credinţei şi ai rugăciunii vor fi îndemnaţi să meargă înainte cu zel sfânt, vestind cuvintele date lor de Dumnezeu. – Evenimentele ultimelor zile, p.204-205.

Cheia casei lui David

„În ziua aceea, zice Domnul, voi chema pe robul Meu Eliachim, fiul lui Hilchia, îl voi îmbrăca în tunica ta, îl voi încinge cu brâul tău, şi voi da puterea ta în mâinile lui. El va fi un tată pentru locuitorii Ierusalimului şi pentru casa lui Iuda. Voi pune pe umărul lui cheia casei lui David: când va deschide el, nimeni nu va închide, şi când va închide el, nimeni nu va deschide. Îl voi împlânta ca pe un drug într-un loc tare, şi va fi un scaun de slavă pentru casa tatălui său. Pe el se va sprijini toată slava casei tatălui său, odraslele alese şi de ocară, toate sculele cele mici, atât lighenele cât şi vasele”.

„Îngerului Bisericii din Filadelfia scrie-i: ‘Iată ce zice Cel Sfânt, Cel Adevărat, Cel ce ţine cheia lui David, Cel ce deschide, şi nimeni nu va închide, Cel ce închide, şi nimeni nu va deschide: Ştiu faptele tale: iată ţi-am pus înainte o uşă deschisă, pe care nimeni n-o poate închide, căci ai puţină putere, şi ai păzit Cuvântul Meu, şi n-ai tăgăduit Numele Meu”.

„În ziua aceea, zice Domnul oştirilor, drugul acela împlântat într-un loc tare va fi scos, va fi tăiat şi va cădea, şi povara care era pe el va fi nimicită, căci Domnul a vorbit” (Isaia 21 şi 22). 

„Din zilele părinţilor noştri, am fost foarte vinovaţi până în ziua de azi, şi din pricina fărădelegilor noastre am fost daţi, noi, împăraţii noştri şi preoţii noştri, în mâinile împăraţilor străini, pradă săbiei, robiei, jafului, şi ruşinii care ne acopere astăzi faţa. Şi totuşi Domnul, Dumnezeul nostru, S-a îndurat de noi, lăsându-ne câţiva oameni scăpaţi, şi dându-ne un adăpost în locul Lui cel sfânt, ca să ne lumineze ochii şi să ne dea puţină răsuflare în mijlocul robiei noastre. Căci suntem robi, dar Dumnezeu nu ne-a părăsit în robia noastră. A îndreptat spre noi bunăvoinţa împăraţilor Perşilor şi ei ne-au dat o nouă putere de viaţă, ca să putem zidi Casa Dumnezeului nostru, şi să-i dregem dărâmăturile, făcându-ne astfel rost de un loc de adăpost în Iuda şi la Ierusalim” (Ezra 9,7-9).



11- Apocalipsa 18

O lumină specială – iluminată de slava Sa

„Am declarat că eram acţionar şi nu puteam îngădui ca hotărârea să fie aprobată, că trebuia să fie o lumină specială pentru cei din poporul lui Dumnezeu, pe măsură ce se apropiau de evenimentele finale ale istoriei acestui pământ. Un alt înger trebuia să vină din cer cu o solie şi întregul pământ urma să fie luminat de slava lui. Ar fi imposibil să spunem cu exactitate cum va veni această lumină suplimentară. Ea ar putea să vină într-o modalitate foarte neaşteptată, într-o modalitate care nu se va potrivi cu ideile pe care mulţi le-au conceput. Nu este deloc neobişnuit, sau în contradicţie cu lucrările şi căile lui Dumnezeu, să-i trimită lumină poporului Său pe căi neaşteptate”. – Manuscript Releases, vol.13, 334. 

Cele şapte tunete

„Şi a strigat cu glas tare, cum răcneşte un leu. Când a strigat el, cele şapte tunete au făcut să se audă glasurile lor. Şi când au făcut cele şapte tunete să se audă glasurile lor, eram gata să mă apuc să scriu; şi am auzit din cer un glas, care zicea: ‘Pecetluieşte ce au spus cele şapte tunete, şi nu scrie ce au spus!’” (Apocalipsa 10,3.4).

„Apoi mi-a zis: ‘Să nu pecetluieşti cuvintele proorociei din cartea aceasta. Căci vremea este aproape’” (Apocalipsa 22,10).