1 – Steagul îngerului al treilea

[1] „Profeţia s-a împlinit, propoziţie cu propoziţie. Cu cât stăm mai statornici sub steagul soliei îngerului al treilea, cu atât vom înţelege mai clar profeţia lui Daniel, deoarece Apocalipsa este completarea cărţii lui Daniel.

„Cu cât vom accepta mai mult lumina prezentată de Duhul Sfânt prin slujitorii consacraţi ai lui Dumnezeu, cu atât adevărurile profeţiei din vechime vor părea mai adânci şi mai sigure, întocmai ca tronul cel veşnic. Vom fi asiguraţi că oamenii lui Dumnezeu au vorbit mânaţi de Duhul Sfânt. Pentru a înţelege cuvintele rostite de Duhul prin profeţi, oamenii trebuie se afle ei înşişi sub influenţa Duhului Sfânt. Soliile acestea nu au fost date pentru aceia care au rostit profeţiile, ci pentru noi cei ce trăim în mijlocul evenimentele care constituie împlinirea lor”. – Selected Messages, cartea 2, p.114.

Localizate de Cuvântul Inspiraţiei

„Proclamarea primei, a celei de a doua şi a celei de a treia solii îngereşti a fost localizată de Cuvântul Inspiraţiei. Niciun cui sau un ac nu trebuie să fie înlăturat. Nicio autoritate omenească nu are dreptul de a schimba localizarea acestor solii, mai mult decât are dreptul de a înlocui Vechiul Testament cu Noul”. – Sfaturi pentru scriitori şi editori, p.26-27.

Ordinea lor

„Prima şi a doua solie au fost vestite în 1843 şi 1844, iar acum ne aflăm în timpul proclamării celei de a treia, dar toate trei continuă să fie proclamate. Este la fel de important acum, aşa cum a fost întotdeauna, ca ele să le fie repetate acelora care caută adevărul. Noi trebuie să le vestim în scris şi prin voce, arătând ordinea lor şi aplicarea profeţiilor care ne conduc la solia îngerului al treilea. Fără prima şi a doua solie, nu poate fi o a treia. Noi trebuie să-i vestim lumii soliile acestea prin publicaţii şi cuvântări, arătând în cursul istoriei profetice lucrurile care au fost şi care vor fi”. – Solii alese, cartea 2, p.104-105. 

Istoria se va repeta

„Mi-a fost arătat din nou şi din nou că experienţele din trecut ale poporului lui Dumnezeu nu trebuie să fie considerate ca nişte fapte moarte. Noi nu trebuie să tratăm raportul acestor experienţe, aşa cum am trata almanahul anului trecut. Raportul trebuie să fie păstrat în memorie, deoarece istoria se va repeta”. – Publishing Ministry, p.175.

Prezentul este o paralelă a trecutului

„Lucrarea lui Dumnezeu de pe pământ prezintă, de la un veac la altul, o asemănare izbitoare în orice reformă mare sau mişcare religioasă. Principiile lui Dumnezeu în procedeele Sale cu oamenii sunt întotdeauna aceleaşi. Mişcările importante ale prezentului îşi au paralele în acelea ale trecutului, iar experienţa bisericii din primele veacuri are lecţii de mare valoare pentru timpul nostru”. – Tragedia veacurilor, p.343. 

Rapoartele istoriei şi ale profeţiei

„Biblia se explică singură. Fiecare verset trebuie să fie comparat cu un alt verset. Cercetătorul ar trebui să înveţe să privească Cuvântul ca un întreg şi să vadă legătura dintre părţile lui. Ar trebui să dobândească o cunoaştere cu privire la marea lui temă centrală, a scopului originar al lui Dumnezeu pentru lume, a naşterii marii lupte şi a lucrării de răscumpărare. Ar trebui să priceapă natura celor două principii care se luptă pentru supremaţie şi să înveţe să le descopere lucrarea din rapoartele istoriei şi profeţiei până la marele final. – Educaţia, p191. 

Definirea profeţiei

„Evenimentele istoriei, care arată împlinirea directă a profeţiei, i-au fost prezentate poporului nostru, iar profeţia a fost văzută ca fiind o schiţă figurativă a evenimentelor care conduc până la încheierea istoriei acestui pământ”. – Solii alese, cartea 2, p.101-102.

Linii profetice

„Trebuie să cunoaştem Scripturile, ca să putem urmări liniile profetice şi să înţelegem precizările făcute de profeţi, de Hristos şi de apostoli, ca să nu fim nişte neştiutori, ci să fim în stare să vedem că ziua se apropie şi că trebuie să ne îndemnăm unul pe altul la credincioşie, evlavie şi sfinţenie, cu un zel şi un efort sporit”. – Review and Herald, 31 iulie, 1888.

Punctul de referinţă 

„În Apocalipsa se întâlnesc şi se încheie toate cărţile Bibliei”. – Istoria faptelor apostolilor, p.585.

Aceeaşi linie a profeţiei

„Apocalipsa este o carte sigilată, dar este de asemenea o carte deschisă. Ea raportează evenimentele minunate care trebuie să aibă loc în zilele din urmă ale istoriei acestui pământ. Învăţăturile acestei cărţi sunt definite, nu mistice şi neinteligibile. În ea este preluată aceeaşi linie a profeţiei care se află şi în cartea lui Daniel. Dumnezeu a repetat unele profeţii, arătând în felul acesta importanţa care trebuie să le fie dată. Domnul nu repetă lucruri care nu au o mare importanţă”. – Manuscript Releases, volumul 9, p.7-8.

Învăţătură peste învăţătură: Înviorarea

„Pe cine vrea el să înveţe înţelepciunea? Cui vrea să dea învăţături? Unor copii înţărcaţi de curând, luaţi de la ţâţă? Căci dă învăţătură peste învăţătură, învăţătură peste învăţătură, poruncă peste poruncă, poruncă peste poruncă, puţin aici, puţin acolo. Ei bine! Prin nişte oameni cu buze bâlbâitoare şi cu vorbirea străină va vorbi poporului acestuia Domnul. El îi zicea: ‘Iată odihna; lăsaţi pe cel ostenit să se odihnească; iată locul de odihnă!’ Dar ei n-au vrut să asculte, şi pentru ei cuvântul Domnului va fi: ‘Învăţătură peste învăţătură, învăţătură peste învăţătură, poruncă peste poruncă, poruncă peste poruncă, puţin aici, puţin acolo’, ca mergând, să cadă pe spate şi să se zdrobească, să dea în laţ şi să fie prinşi” (Isaia 28,9-13).  

Înviorarea

„Marea lucrare a Evangheliei nu se va încheia cu o manifestare mai slabă a puterii lui Dumnezeu, decât puterea care a marcat începutul ei. Profeţiile care s-au împlinit la revărsarea ploii timpurii, la începutul predicării Evangheliei, urmează să se împlinească iarăşi în ploaia târzie de la încheierea ei. Acestea sunt ‘vremurile de înviorare’ către care privea în viitor apostolul Petru când spunea: ‘Pocăiţi-vă dar, şi întoarceţi-vă la Dumnezeu, pentru ca să vi se şteargă păcatele, ca să vină de la Domnul vremile de înviorare, şi să trimită pe Cel ce a fost rânduit mai dinainte pentru voi: pe Isus Hristos’ (Fapte 3,19.20)”. – Tragedia veacurilor, p.611-612.

„Puterea înviorătoare a lui Dumnezeu vine numai asupra celor ce s-au pregătit pentru ea, înfăptuind lucrarea la care i-a îndemnat Dumnezeu, şi anume să se curăţească de orice întinare a cărnii şi a duhului, ducând până la capăt sfinţirea în frică de Dumnezeu”. – Sfaturi pentru dietă şi hrană, p.33.

Învăţătură peste învăţătură: copii înţărcaţi de curând

"Pe cine vrea el să înveţe înţelepciunea? Cui vrea să dea învăţături? Unor copii înţărcaţi de curând, luaţi de la ţâţă? (Isaia 28,9).

Lapte sau hrană tare

 „În adevăr, voi care de mult trebuia să fiţi învăţători, aveţi iarăşi trebuinţă de cineva să vă înveţe cele dintâi adevăruri ale cuvintelor lui Dumnezeu, şi aţi ajuns să aveţi nevoie de lapte, nu de hrană tare.

„Şi oricine nu se hrăneşte decât cu lapte, nu este obişnuit cu cuvântul despre neprihănire, căci este un prunc. Dar hrana tare este pentru oamenii mari, pentru aceia a căror judecată s-a deprins, prin întrebuinţare, să deosebească binele şi răul. De aceea, să lăsăm adevărurile începătoare ale lui Hristos, şi să mergem spre cele desăvârşite, fără să mai punem din nou temelia pocăinţei de faptele moarte, şi a credinţei în Dumnezeu, învăţătura despre botezuri, despre punerea mâinilor, despre învierea morţilor şi despre judecata veşnică. (Evrei 5,12-6,2).

Adevărul prezent

„În Cuvântul lui Dumnezeu sunt conţinute multe adevăruri preţioase, dar turma are nevoie acum de ‘adevărul prezent’”. – Early Writings, p.63.

„În adevăr, voi care de mult trebuia să fiţi învăţători, aveţi iarăşi trebuinţă de cineva să vă înveţe cele dintâi adevăruri ale cuvintelor lui Dumnezeu, şi aţi ajuns să aveţi nevoie de lapte, nu de hrană tare (Evrei 5,12).

De mult trebuia să fiţi învăţători

„Cei înţelepţi vor străluci ca strălucirea cerului, şi cei ce vor învăţa pe mulţi să umble în neprihănire vor străluci ca stelele, în veac şi în veci de veci. Tu, însă, Daniele, ţine ascunse aceste cuvinte, şi pecetluieşte cartea, până la vremea sfârşitului. Atunci mulţi o vor citi, şi cunoştinţa va creşte. Mulţi vor fi curăţiţi, albiţi şi lămuriţi; cei răi vor face răul, şi niciunul din cei răi nu va înţelege, dar cei pricepuţi vor înţelege (Daniel 12,3.4.10). 

Cei pricepuţi: învăţătorii

„Poporul Meu piere din lipsă de cunoştinţă. Fiindcă ai lepădat cunoştinţa, şi Eu te voi lepăda, şi nu-Mi vei mai fi preot. Fiindcă ai uitat Legea Dumnezeului tău, voi uita şi Eu pe copiii tăi!” (Osea 4,6). 

Cei înţelepţi şi cei nelegiuiţi

Cei înţelepţi vor străluci ca strălucirea cerului, şi cei ce vor învăţa pe mulţi să umble în neprihănire vor străluci ca stelele, în veac şi în veci de veci. Tu, însă, Daniele, ţine ascunse aceste cuvinte, şi pecetluieşte cartea, până la vremea sfârşitului. Atunci mulţi o vor citi, şi cunoştinţa va creşte. Mulţi vor fi curăţiţi, albiţi şi lămuriţi; cei răi vor face răul, şi niciunul din cei răi nu va înţelege, dar cei pricepuţi vor înţelege (Daniel 12,3.4.10).

Învăţătorii falşi

„Şi avem cuvântul proorociei făcut şi mai tare; la care bine faceţi că luaţi aminte, ca la o lumină care străluceşte într-un loc întunecos, până se va crăpa de ziuă şi va răsări luceafărul de dimineaţă în inimile voastre. Fiindcă mai întâi de toate, să ştiţi că nicio proorocie din Scriptură nu se tâlcuieşte singură. Căci nici o proorocie n-a fost adusă prin voia omului; ci oamenii au vorbit de la Dumnezeu, mânaţi de Duhul Sfânt.

„În norod s-au ridicat şi prooroci mincinoşi, cum şi între voi vor fi învăţători mincinoşi, care vor strecura pe furiş erezii nimicitoare, se vor lepăda de Stăpânul, care i-a răscumpărat, şi vor face să cadă asupra lor o pierzare năprasnică” (2 Petru 1,19-2,1).

Isaia 23: Fiecare cuvânt se va împlini

„‘Rămâneţi încremeniţi şi uimiţi! Închideţi ochii şi fiţi orbi!’ ‘Ei sunt beţi; dar nu de vin; se clatină, dar nu din pricina băuturilor tari. Ci pentru că Domnul a turnat peste voi un duh de adormire; v-a închis ochii, proorocilor, şi v-a acoperit capetele, văzătorilor. De aceea toată descoperirea dumnezeiască a ajuns pentru voi ca vorbele unei cărţi pecetluite. Dacă o dai cuiva care ştie să citească, şi-i zici: Ia citeşte! El răspunde: Nu pot, căci este pecetluită! Sau dacă dai cartea unuia care nu ştie să citească şi-i zici: Ia citeşte! El răspunde: Nu ştiu să citesc.

„Domnul zice: ‘Când se apropie de Mine poporul acesta, Mă cinsteşte cu gura şi cu buzele, dar inima lui este departe de Mine, şi frica pe care o are de Mine, nu este decât o învăţătură de datină omenească. De aceea, voi lovi iarăşi pe poporul acesta cu semne şi minuni din ce în ce mai minunate, aşa că înţelepciunea înţelepţilor lui va pieri, şi priceperea oamenilor lui pricepuţi se va face nevăzută’. Vai de cei ce îşi ascund planurile dinaintea Domnului, care îşi fac faptele în întunerec, şi zic: ‘Cine ne vede şi cine ne ştie?’ Stricaţi ce sunteţi! Oare olarul trebuie privit ca lutul, sau poate lucrarea să zică despre lucrător: ‘Nu m-a făcut el?’ Sau poate vasul să zică despre olar: ‘El nu se pricepe?’

„Fiecare cuvânt din acest pasaj se va împlini. Sunt unii care nu-şi umilesc inima înaintea lui Dumnezeu şi care nu vor trăi corect. Ei îşi ascund scopurile adevărate şi vor păstra părtăşia cu îngerul căzut, care a minţit. Vrăjmaşul îşi pune spiritul în oamenii pe care poate să-i folosească spre a-i înşela pe aceia care sunt parţial în întuneric. Unii ajung să fie plini de întunericul care predomină şi dau adevărul la o parte de dragul ideilor false. Ziua indicată de profeţie vine. Isus Hristos nu este înţeles. 

„Pentru ei, Isus Hristos este o fabulă. În acest stadiu al istoriei lumii, mulţi acţionează ca nişte oameni beţi. „‘Rămâneţi încremeniţi şi uimiţi! Închideţi ochii şi fiţi orbi!’ ‘Ei sunt beţi; dar nu de vin; se clatină, dar nu din pricina băuturilor tari. Ci pentru că Domnul a turnat peste voi un duh de adormire; v-a închis ochii, proorocilor, şi v-a acoperit capetele, văzătorilor”. Mulţi dintre aceia care presupun că sunt oamenii care trebuie să fie înălţaţi sunt cuprinşi de o beţie spirituală. Credinţa lor religioasă este întocmai aşa cum este reprezentată în Scriptură. Sub această influenţă, ei nu pot să meargă drept. Ei lasă în urmă cărări sucite, prin comportamentul lor. Se clatină încoace şi încolo, unul după altul. Ei sunt priviţi de Domnul cu o mare milă. Ei nu au cunoscut calea adevărului. Sunt nişte intriganţi ştiinţifici, iar aceia care au putut şi ar fi trebuit să ajute, datorită unei vederi spirituale clare, sunt înşelaţi ei înşişi şi susţin o lucrare rea. 

„Cursul evenimentelor din aceste zile din urmă va fi hotărât în curând, când aceste amăgiri spirituale sunt descoperite ca fiind aşa cum sunt în realitate – lucrările secrete ale spiritelor rele – aceia care au luat parte la ele vor ajunge ca nişte oameni care şi-au pierdut minţile. 

„Domnul zice: ‘Când se apropie de Mine poporul acesta, Mă cinsteşte cu gura şi cu buzele, dar inima lui este departe de Mine, şi frica pe care o are de Mine, nu este decât o învăţătură de datină omenească. De aceea, voi lovi iarăşi pe poporul acesta cu semne şi minuni din ce în ce mai minunate, aşa că înţelepciunea înţelepţilor lui va pieri, şi priceperea oamenilor lui pricepuţi se va face nevăzută’. Vai de cei ce îşi ascund planurile dinaintea Domnului, care îşi fac faptele în întunerec, şi zic: ‘Cine ne vede şi cine ne ştie?’ Stricaţi ce sunteţi! Oare olarul trebuie privit ca lutul, sau poate lucrarea să zică despre lucrător: ‘Nu m-a făcut el?’ Sau poate vasul să zică despre olar: ‘El nu se pricepe?’”

„Mi-a fost arătat că, în experienţa noastră, am întâmpinat şi întâmpinăm chiar această stare de lucruri. Oamenii care au avut o lumină mare şi privilegii minunate au acceptat cuvintele conducătorilor care se cred ei înşişi înţelepţi, care au fost favorizaţi şi binecuvântaţi de Domnul într-o mare măsură, dar care au ieşit din mâinile lui Dumnezeu şi s-a aşezat în rândurile vrăjmaşului. Lumea urmează să fie inundată de idei false înşelătoare. O minte care acceptă aceste idei false va influenţa alte minţi care au schimbat dovezile preţioase ale adevărului lui Dumnezeu cu o minciună. Oamenii aceştia vor fi amăgiţi de îngerii căzuţi, deşi ar fi trebuit să stea ca nişte paznici credincioşi, veghind sufletele, ca unii care trebuie să dea socoteală. Ei au lăsat jos armele de luptă şi au acordat atenţie duhurilor amăgitoare. Ei anulează sfatul lui Dumnezeu şi pun deoparte avertizările şi mustrările, se aşază categoric de partea lui Satana, ascultând duhurile amăgitoare şi învăţăturile diavolilor”. – Battle Creek Letters, p.123-125.

Combinaţia trei şi unu

Ilustraţii simple

Noe şi cei trei fii

Cele trei binecuvântări ale lui Balaam, urmată de încă una

Trei ucenici şi Hristos pe Muntele schimbării la faţă

Trei ucenici şi Hristos în Ghetsemani

Trei evrei şi Hristos în cuptorul aprins

Ghedeon şi cele trei armate ale lui

Avraam şi cei trei vizitatori cereşti

Ilustraţii complexe

Cele trei decrete

Istoria lui Hristos

Ilie

Moise

Noe

Milleriţii

Semnele de hotar ale fiecărei mişcări reformatoare

Timpul sfârşitului

Prima solie

A doua solie

A treia solie

Alunecarea

A patra solie

Caracteristicile semnelor de hotar

Timpul sfârşitului

Împlinirea unei profeţii

Oamenii înţeleg profeţia (alergând încoace şi încolo, în Cuvântul lui Dumnezeu)

O desigilare a unui pasaj profetic

Pasajul profetic se referă la solia sau lucrarea unei perioade care vine

Adevărul desigilat începe procesul de separare tot mai accelerat

Prima solie

Începe prin întuneric şi împrăştiere

Începe secerişul

Asociată cu un reformator sau o solie de reformă

Convingere plină de groază cu privire la păcat

Este pusă temelia

Impactul mondial în contextul geografic profetic

Este iniţiat procesul de punere la încercare

A doua solie

Locală în contextul geografic profetic

Activităţile vrăjmaşilor soliei sau ai lucrării

O chemare de a ieşi din Babilon

Manifestarea specială a puterii lui Dumnezeu

O proslăvire

Templul este încheiat şi curăţit

O sigilare

Hotărâri pentru viaţă sau moarte

A treia solie

Judecata este ilustrată

O uşă se închide

Secerişul este încheiat

Sunt dovedite două grupe

Este stabilit un legământ

Urmată de dezamăgire

Numărul şapte

O lucrare

Alunecarea

A patra solie

Repetarea soliei a doua

Lucrarea este încheiată

Întoarcerea la cărările vechi

Însoţită de timpuri de strâmtorare



2 – Cele trei decrete: primul rând

Timpul sfârşitului

„În anul dintâi al lui Dariu, fiul lui Ahaşveros, din neamul Mezilor, care ajunsese împărat peste împărăţia Haldeilor, în anul dintâi al domniei lui, eu, Daniel, am văzut din cărţi că trebuiau să treacă şaptezeci de ani pentru dărâmăturile Ierusalimului, după numărul anilor, despre care vorbise Domnul către proorocul Ieremia” (Daniel 9,1.2).

Întuneric  

„Astăzi biserica lui Dumnezeu este liberă să ducă mai departe împlinirea planului divin pentru mântuirea neamului omenesc pierdut. Timp de multe secole, copiii lui Dumnezeu au suferit o restrângere a libertăţilor lor. Predicarea Evangheliei în curăţia ei a fost interzisă, iar asupra acelora care au îndrăznit să nu asculte de poruncile oamenilor au fost trimise cele mai aspre pedepse. Ca urmare, marea vie morală a Domnului a fost aproape în întregime nefolosită. Oamenii au fost lipsiţi de lumina Cuvântului lui Dumnezeu. Întunericul rătăcirii şi al superstiţiei ameninţa să şteargă cunoaşterea religiei adevărate. Biserica lui Dumnezeu de pe pământ a fost într-o adevărată robie în timpul acestei perioade lungi de prigoană neîntreruptă, aşa cum copiii lui Israel au fost robi în Babilon în timpul exilului.

Primul decret

Mondial: Ezra 1,1-2.

Punerea temeliei: Ezra 3,1-11.

Al doilea decret

Cu privire la casa lui Dumnezeu din Ierusalim/local. 

O acţiune publică din partea vrăjmaşilor: Ezra 4,1-24.

„În timpul domniei lui Cambise, lucrarea la templu a înaintat încet, iar în timpul domniei falsului Smerdis (numit în Ezra 4,7 Artaxerse), samaritenii l-au amăgit pe acest impostor fără scrupule să dea un decret prin care se interzicea iudeilor să-şi reclădească templul şi cetatea”. – Profeţi şi regi, p.572.