Starea laodiceană

Volumul 13, nr. 8, august 2009

Manuscript Releases, vol.10, p.176

„Vor asculta bisericile solia laodiceană? Se vor pocăi ele, sau vor continua în păcat, în ciuda faptului că solia cea mai solemnă a adevărului – solia îngerului al treilea – este predicată lumii? Aceasta este ultima solie a milei, ultima solie pentru o lume căzută. Dacă ajunge să fie căldicică, biserica lui Dumnezeu nu este privită de Dumnezeu mai favorabil, decât bisericile care sunt reprezentate ca fiind căzute şi ajungând un locaş al dracilor şi al oricărui duh necurat şi o închisoare a oricărei păsări necurate şi urâte. Cei care au avut ocazii de a auzi şi de a primi adevărul şi s-au alăturat Bisericii Adventiste de Ziua a Şaptea, numindu-se poporul păzitor al poruncilor lui Dumnezeu, şi totuşi nu au mai multă putere şi consacrare faţă de Dumnezeu, decât bisericile oficiale, vor primi plăgile lui Dumnezeu întocmai asemenea bisericilor care se împotrivesc Legii lui Dumnezeu. Numai cei ce sunt sfinţiţi prin adevăr vor alcătui familia regală din locaşurile cereşti pe care Hristos a mers să le pregătească pentru aceia care Îl iubesc şi păzesc poruncile Sale.

„‘Cine zice: Îl cunosc, şi nu păzeşte poruncile Lui, este un mincinos, şi adevărul nu este în el’ (1 Ioan 2,4). Acest pasaj îi cuprinde pe toţi cei ce pretind că au o cunoaştere a lui Dumnezeu şi păzesc poruncile Sale, dar nu dau pe faţă lucrul acesta prin fapte bune. Ei vor primi răsplata în conformitate cu faptele lor. ‘Oricine rămâne în El, nu păcătuieşte; oricine păcătuieşte, nu L-a văzut, nici nu   L-a cunoscut’ (1 Ioan 3,6). Aceste cuvinte le sunt adresate membrilor tuturor bisericilor, inclusiv membrilor bisericilor adventiste de ziua a şaptea. ‘Copilaşilor, nimeni să nu vă înşele! Cine trăieşte în neprihănire, este neprihănit, cum El însuşi este neprihănit. Cine păcătuieşte, este de la diavolul, căci diavolul păcătuieşte de la început. Fiul lui Dumnezeu S-a arătat ca să nimicească lucrările diavolului. Oricine este născut din Dumnezeu, nu păcătuieşte, pentru că sămânţa Lui rămâne în el; şi nu poate păcătui, fiindcă este născut din Dumnezeu. Prin aceasta se cunosc copiii lui Dumnezeu şi copiii diavolului. Oricine nu trăieşte în neprihănire, nu este de la Dumnezeu; nici cine nu iubeşte pe fratele său’ (1 Ioan 3,7-10)”. – Manuscris Releases, vol.10, p.176. [3]

Am început să explicăm cartea Apocalipsa şi, în ultimele câteva numere ale revistei noastre, am identificat ce este „cărticica”, sau mesajul profetic special pentru adventismul modern. Am identificat că „Leul din seminţia lui Iuda” ne oferă acum înţelegerea principiului care spune că toate evenimentele istoriei sfinte sunt aduse laolaltă în succesiunea evenimentelor ilustrate în ultimele şase versete din Daniel 11 şi că acele şase versete constituie „cărticica”. În articolul din luna aceasta, vom demonstra că această descoperire aflată în curs de desfăşurare este, de fapt, solia îngerului al treilea.

În adventismul din zilele noastre, unii susţin cu hotărâre că ultimele şase versete din Daniel 11 nu sunt solia îngerului al treilea. Asemenea fariseilor din vechime, ei au stabilit care este definiţia ortodoxă a soliei îngerului al treilea, iar orice descoperire cu privire la acea solie, care se află în afara înţelegerii lor preconcepute, este considerată de ei ca fiind o idee falsă, ori fanatism. Ce cred ei cu privire la solia îngerului al treilea nu este în mod obligatoriu o idee falsă, ci faptul că, în esenţă, ei limitează definiţia soliei îngerului al treilea la Apocalipsa 14,6-12, ca şi când solia cea mai importantă din Cuvântul sfânt al lui Dumnezeu ar putea, sau ar trebui să fie restrânsă la acele şapte versete din Apocalipsa 14.

„Multe părţi din Scriptură, pe care oamenii învăţaţi le declară a fi o taină, sau pe lângă care trec ca fiind lipsite de importanţă sunt pline de mângâiere şi de îndrumare pentru acela care a învăţat în şcoala lui Hristos. Un motiv pentru care mulţi teologi nu au o înţelegere mai lămurită a Cuvântului lui Dumnezeu este acela că îşi închid ochii în faţa adevărurilor pe care nu doresc să le practice. Înţelegerea adevărului biblic depinde nu atât de mult de puterea intelectului celui care studiază, cât de sinceritatea scopului, de dorinţa stăruitoare după neprihănire”. –Tragedia veacurilor, p.599.

Teologii moderni au ajuns la concluzia că solia îngerului al treilea este „îndreptăţirea prin credinţă” „în esenţa ei” şi au investit mult efort pentru a prezenta corect adevărata definiţie a îndreptăţirii şi sfinţirii biblice, precum şi a naturii lui Hristos şi a omului. Ei au rămas neclintiţi la declaraţiile de susţinere a soliei lui Jones şi Waggoner, în ciuda felului în care a fost calificată solia aceea. Ni s-a spus că solia lui Jones şi Waggoner a fost „începutul” luminii îngerului al treilea, dar ei şi-au stabilit cumva în minte că solia lui Jones şi Waggoner este „lumina deplină” a îngerului al treilea.

„Fiecare dintre cei ce declară a crede că Domnul vine curând să cerceteze Scripturile ca niciodată mai înainte, deoarece Satana este hotărât să încerce orice mijloc posibil pentru a ţine sufletele în întuneric şi pentru a orbi mintea în faţa pericolelor din vremurile în care trăim. Fiecare credincios să-şi ia Biblia cu rugăciune stăruitoare, cerând să fie iluminat de Duhul Sfânt cu privire la adevăr, ca să-L poată cunoaşte mai bine pe Dumnezeu şi pe Isus Hristos pe care L-a trimis El. Cercetaţi adevărul ca pe o comoară ascunsă şi dezamăgiţi-l pe vrăjmaş. Timpul încercării se află chiar în faţa noastră, deoarece solia strigătului cu glas tare a îngerului al treilea a început să fie vestită deja prin descoperirea neprihănirii lui Hristos, Mântuitorul care iartă păcatele. Acesta este începutul luminii îngerului a cărui slavă va umple tot pământul, pentru că aceasta este lucrarea fiecărei persoane care a auzit solia de avertizare, şi anume lucrarea de a-L înălţa pe Isus, de a-L prezenta lumii aşa cum a fost descoperit în tipurile din vechime, aşa cum a fost prevestit prin simboluri, aşa cum a fost manifestat în descoperirile profeţilor şi aşa cum a fost prezentat în învăţăturile date ucenicilor Săi şi în minunile uimitoare pe care le-a săvârşit pentru fiii oamenilor. Cercetaţi Scripturile, pentru că ele mărturisesc despre El. – Selected Messages, cartea 1, p.362. [4]

Dacă în legătură cu solia îngerului al treilea nu ar fi fost o lumină mai mare, atunci de ce, tocmai în această declaraţie de susţinere a soliei lui Jones şi Waggoner, Dumnezeu ne îndrumă să-l „dezamăgim” pe „Satana”, cercetând „adevărul ca pe o comoară ascunsă”? De ce ni s-ar spune să „cercetăm scripturile ca niciodată mai înainte”? Mai mult, când este scoasă în evidenţă lucrarea noastră de a vesti solia „cu glas tare” a îngerului al treilea ca fiind „descoperirea neprihănirii lui Hristos, Mântuitorul care iartă păcatele”, suntem chemaţi să facem acest lucru, prezentându-L aşa cum a fost descoperit în „tipurile din vechime, aşa cum a fost prevestit prin simboluri şi aşa cum a fost manifestat în descoperirile profeţilor”. Dacă solia strigătului cu glas tare a fost pur şi simplu identificarea teologică a îndreptăţirii, a sfinţirii şi a naturii lui Hristos, atunci de ce este scoasă în evidenţă prezentarea Cuvântului profetic al lui Dumnezeu?

Solia îngerului al treilea este descoperirea lui Hristos, iar el este descoperit în Cuvântul Său profetic. Cuvântul Său profetic este înţeles prin aplicarea regulilor şi principiilor pe care El le identifică şi le scoate în evidenţă, nu prin tehnicile teologice moderne. Teologia modernă înalţă capacitatea oamenilor de a analiza limbile greacă şi ebraică şi pune accentul pe analiza omenească a acelor limbi în legătură cu contextul istoric al felului în care au fost folosite în timpul profeţilor.

„Însă istoria, aşa cum este studiată de obicei, se ocupă cu realizările omului, cu victoriile sale în bătălii, cu succesul dobândirii puterii şi măreţiei. Partea lui Dumnezeu în treburile oamenilor este pierdută din vedere. Puţini studiază împlinirea scopurilor Sale în ridicarea şi căderea naţiunilor.

„Într-o mare măsură, teologia, aşa cum este studiată şi predată, nu este altceva decât un raport al speculaţiilor omeneşti, care slujeşte doar pentru a ‘întuneca sfatul prin cuvinte fără pricepere’. Prea adesea, motivul pentru care sunt acumulate aceste multe cărţi nu este atât de mult dorinţa de a obţine hrană pentru minte şi suflet, cât ambiţia de familiarizare cu filozofii şi teologii, dorinţa de a le prezenta oamenilor creştinismul în termeni şi formulări elevate”. – Divina vindecare, p.442.

Teologii moderni îşi folosesc expertiza pentru a analiza limbile ebraică şi greacă în contextul lor istoric şi pentru a ajunge la concluziile omeneşti, sugerând că, de exemplu, un termen ebraic folosit în Isaia, va trebui să fie înţeles diferit, dacă este folosit de Moise. (În conformitate cu raţionamentul lor, cuvintele şi semnificaţia lor se schimbă, pe măsură ce istoria progresează). În felul acesta, se lasă impresia că singurele persoane calificate să înţeleagă Cuvântul lui Dumnezeu sunt cele care au învăţat limbile şi istoria biblică, dar, desigur, în realitate, Biblia poate să fie înţeleasă de nişte simpli copii.

„… Profetul spune: „O, pământule, pământule, pământule, ascultă Cuvântul Domnului’. Sunt bucuroasă că acest Cuvânt al Domnului este rostit într-o limbă care poate fi înţeleasă. Adevărul Scripturii ne este dat spre a-l studia. Aici se află un volum bogat de inspiraţie pentru vârstnici şi tineri. Aici sunt scrieri ce parcurg dispensaţiuni diferite, iar pentru a înţelege semnificaţia lor trebuie să ajungem nişte cercetători ai Bibliei şi să căutăm cu rugăciune şi atenţie lumina asupra Cuvântului descoperit. Există râuri de lumină inepuizabilă care vor răsplăti cercetarea celor mai mari minţi. Biblia este o reprezentare a lui Dumnezeu pentru om, într-un limbaj simplu şi uşor de înţeles. Omului i-au fost date şase zile de muncă, dar Dumnezeu a pus ziua a şaptea deoparte pentru El Însuşi. Dacă oamenii vor crede ce spune Biblia, întocmai cum este scrisă, nu vor face nicio greşeală cu privire la adevăratul Sabat al lui Iehova. Întrebarea tuturor ar trebui să fie: ‘Ce este adevărul?’” – Review and Herald, 25 mai, 1876. [5]

Teologii moderni au dezvoltat un sistem omenesc de interpretare, care este înălţat, lăudat şi susţinut de alte făpturi omeneşti. Acelaşi fenomen a existat când Hristos a venit pe pământ, deoarece la data aceea Sinedriul era condus de ideile filozofice pe care le primise de la sistemul de educaţie grecesc.

„Vrem să înţelegem timpul în care trăim. Noi nu îl înţelegem nici pe jumătate şi nu îl folosim nici pe jumătate. Inima îmi tremură în mine, când mă gândesc ce vrăjmaş avem de întâmpinat şi cât de slab pregătiţi suntem pentru a-l înfrunta. Încercările copiilor lui Israel şi atitudinea lor chiar înainte de prima venire a lui Hristos mi-au fost prezentate din nou şi din nou spre a ilustra situaţia poporului lui Dumnezeu în experienţa lui de dinaintea celei de a doua veniri a lui Hristos – cum a căutat vrăjmaşul fiecare ocazie pentru a pune stăpânire pe mintea iudeilor, iar astăzi el caută să orbească mintea slujitorilor lui Dumnezeu, aşa încât să nu fie în stare să discearnă adevărul cel preţios”. – Selected Messages, cartea 1, p.406.

Întocmai cum iudeii au respins şcolile profeţilor şi le-au înlocuit cu sistemul de educaţie grecesc din zilele şi din veacul lor, în anii 1930, adventismul a renunţat la modelul de educaţie adevărată oferit de Spiritul Profetic şi a plasat instituţiile noastre de învăţământ şi medicale în mâinile lumii, fiind călăuzit de sistemul de acreditare.

„În Cuvântul Său, Domnul a declarat ce va face pentru cei din poporul Israel, dacă vor asculta vocea Sa. Totuşi, conducătorii poporului au cedat ispitelor lui Satana, iar Dumnezeu nu a putut să le dea binecuvântările pe care a plănuit să le dea, deoarece ei nu au ascultat vocea Sa, ci au ascultat vocea şi strategiile lui Lucifer. Experienţa aceasta se va repeta în anii din urmă ai istoriei poporului lui Dumnezeu, care a fost adus la existenţă prin harul şi puterea Sa. În timpul evenimentelor finale ale istoriei acestui pământ, oamenii pe care El i-a onorat într-o mare măsură vor urma modelul Israelului din vechime.

„‘De aceea, cum zice Duhul Sfânt: Astăzi, dacă auziţi glasul Lui, nu vă împietriţi inimile, ca în ziua răzvrătirii, ca în ziua ispitirii în pustie, unde părinţii voştri M-au ispitit, şi M-au pus la încercare, şi au văzut lucrările Mele patruzeci de ani! De aceea M-am dezgustat de neamul acesta, şi am zis: Ei totdeauna se rătăcesc în inima lor. N-au cunoscut căile Mele! Am jurat dar în mânia Mea că nu vor intra în odihna Mea! Luaţi seama dar, fraţilor, ca niciunul dintre voi să n-aibă o inimă rea şi necredincioasă, care să vă despartă de Dumnezeul cel viu. Ci îndemnaţi-vă unii pe alţii în fiecare zi, câtă vreme se zice: Astăzi, pentru ca niciunul din voi să nu se împietrească prin înşelăciunea păcatului’ (Evrei 3,7-13).

„Ţineţi minte. Istoria se repetă. Pericolele pe care le-au înfruntat cei din poporul lui Dumnezeu în veacurile trecute vor fi înfruntate din nou, dar vor fi mai mari. Satana a câştigat influenţa asupra oamenilor pe care Dumnezeu i-a onorat mai presus de orice înţelegere omenească, aşa cum L-a onorat pe Solomon”. – Manuscript Releases, vol.13, p.379-380.

Dacă ne punem încrederea în sistemul teologic omenesc, ne aşezăm într-o poziţie în care nu suntem în stare să înţelegem limbajul profetic folosit de Biblie. În timpul când a fost printre oameni, Hristos i-a provocat pe cei ce se declarau urmaşii Săi să mănânce trupul Său şi să bea sângele Său. Majoritatea urmaşilor Săi din timpul acela nu au putut să primească aceste cuvinte, deoarece El le vorbea într-un limbaj profetic.

Ei au ştiut pe deplin ce însemnau literal cuvintele „trup” şi „sânge” şi L-au respins pe Mesia, ţinându-se de acea semnificaţie literală. Ideile lor preconcepute cu privire la felul în care va veni Mesia i-a împiedicat să accepte mesajul profetic pe care l-a prezentat El. Ei s-au legat de definiţia literală a cuvintelor Sale şi au respins semnificaţia lor spirituală. [6]

„… ‘Cine mănâncă trupul Meu, şi bea sângele Meu, are viaţa veşnică; şi Eu îl voi învia în ziua de apoi. Căci trupul Meu este cu adevărat o hrană, şi sângele Meu este cu adevărat o băutură. Cine mănâncă trupul Meu, şi bea sângele Meu, rămâne în Mine, şi Eu rămân în el’. Apoi, pentru ca ei să nu discearnă semnificaţia spirituală a cuvintelor Sale, el declară categoric: ‘Duhul este acela care dă viaţă, carnea nu foloseşte la nimic; cuvintele, pe care vi le-am spus Eu, sunt duh şi viaţă’.

„Lipsa capacităţii de înţelegere a ucenicilor L-a împiedicat să vorbească liber. El nu a putut să le descopere, aşa cum a dorit, adevărurile spirituale legate de lucrarea mântuirii. Cuvintele Domnului au o adâncime, o lărgime şi o înălţime a semnificaţiei, pe care numai cei care mănâncă trupul Său şi beau sângele Său le pot înţelege. Declaraţiile Sale erau pentru ucenici asemenea unei descoperiri noi, dar ele nu erau noi. El nu făcea decât să descoperire adevărurile vechi, ascunse vreme îndelungată. Învăţăturile Sale aveau scopul de a simplifica adevărul, de a ilumina înţelegerea, de a deschide ochii orbi pentru lucrările minunate ale mântuirii, descoperirea divină cu privire la învăţăturile harului. Hristos a întruchipat fiecare învăţătură prin practica proprie. El a făcut apel la Scripturile Vechiului Testament, prezentând deschis şi într-o lumină limpede influenţa spirituală a adevărurilor care fuseseră întunecate prin tradiţie şi interpretare greşită.

„Domnul cere de la toţi slujitorii Săi să urmeze aceeaşi modalitate de a prezenta învăţăturile…”. – Signs of the Times, 29 februarie, 1892.

Nu ar trebui să fie pierdut din vedere faptul că primirea cuvintelor lui Isus şi a interpretărilor Sale cu privire la profeţiile Vechiului Testament, ca fiind fie simple şi literale, fie simbolice şi profetice, a fost plănuită spre a pune la încercare oamenii.

„Când le-a interzis oamenilor să-L declare împărat, Domnul Hristos a ştiut că s-a ajuns la un punct de cotitură în istoria vieţii Sale…. Învăţătura spirituală profundă din minunea înmulţirii pâinilor nu fusese înţeleasă. Faptul acesta urma să fie prezentat cu claritate. Iar această descoperire nouă urma să aducă o încercare mai puternică….

„După un timp, El a mers la sinagogă. Pe jumătate batjocorind, un rabin a întrebat: ‘Ce semn faci Tu, deci, ca să-l vedem, şi să credem în Tine? Ce lucrezi Tu? Părinţii noştri au mâncat mană în pustie, după cum este scris: Le-a dat să mănânce pâine din cer’…. Isus a zis: ‘Pâinea lui Dumnezeu este aceea care se pogoară din cer, şi dă lumii viaţa’…. Unii dintre ascultătorii Săi au crezut că Isus S-a referit la mâncarea trecătoare şi au exclamat: ‘Doamne, dă-ne totdeauna această pâine’. Atunci, Domnul Isus le-a spus deschis: ‘Eu sunt Pâinea vieţii’. Dacă ar fi înţeles Scripturile, ei ar fi înţeles cuvintele Sale…. Dar conducătorii poporului s-au simţit jigniţi şi au zis: ‘Oare nu este acesta Isus, fiul lui Iosif, pe al cărui tată şi mamă îi cunoaştem? Cum dar zice El: Eu M-am pogorât din cer?’… Mântuitorul a zis: ‘Eu sunt Pâinea vieţii’…. Eu sunt Pâinea vie, care s-a pogorât din cer. Dacă mănâncă cineva din pâinea aceasta, va trăi în veac; şi pâinea, pe care o voi da Eu, este trupul Meu, pe care îl voi da pentru viaţa lumii’…. Ca urmare, rabinii au exclamat furioşi: ‘Cum poate omul acesta să ne dea trupul Lui să-l mâncăm?’ Ei au înţeles cuvintele Sale în acelaşi sens literal, în acelaşi fel ca Nicodim, când a întrebat: ‘Cum se poate naşte un om bătrân?’ (Ioan 3,4). Ei au înţeles semnificaţia cuvintelor lui Isus într-o anumită măsură, dar nu au fost dispuşi să o recunoască. Prin răstălmăcirea cuvintelor Sale, ei au sperat să le stârnească oamenilor prejudecăţi împotriva Sa.

„Domnul Hristos nu a micşorat reprezentarea Sa simbolică. El a repetat adevărul într-un limbaj mai puternic: ‘Adevărat, adevărat, vă spun, că, dacă nu mâncaţi trupul Fiului omului, şi dacă nu beţi sângele Lui, n-aveţi viaţa în voi înşivă’…. Iudeii necredincioşi au refuzat să înţeleagă orice altceva, cu excepţia semnificaţiei strict literale a cuvintelor Mântuitorului. Legea lor ceremonială [7] le interzicea să mănânce sânge, iar ei au răstălmăcit cuvintele lui Hristos ca fiind blasfematoare şi s-au certat cu privire la ele între ei. Mulţi, chiar dintre ucenici, au zis: ‘Vorbirea aceasta este prea de tot. Cine poate s-o sufere?’… Încercarea era prea mare…. Ei au declarat că această cuvântare din sinagogă le-a deschisese ochii. Acum, erau lămuriţi”. – Hristos Lumina lumii, p.383-391.

În zilele noastre, aceeaşi înţelegere greşită are loc în mijlocul poporului lui Dumnezeu. Nu este aceeaşi greşeală pe care au săvârşit-o iudeii, în sensul că noi avem vreo înţelegere greşită cu privire la felul în care a venit Hristos, când a trăit printre oameni, sau cu privire la felul în care va veni, când Se va întoarce. Nu, ci greşeala noastră se bazează pe o înţelegere greşită a adevărurilor cu privire la venirea Duhului Sfânt în timpul ploii târzii.

„În biserici trebuie să aibă loc o manifestare minunată a puterii lui Dumnezeu, dar aceasta nu va lucra asupra acelora care nu s-au umilit înaintea Domnului şi nu au deschis uşa inimii lor prin mărturisire şi pocăinţă. În manifestarea acelei puteri care luminează pământul cu slava lui Dumnezeu, ei vor vedea doar o lucrare pe care, în orbirea lor, o vor considera periculoasă, o lucrare care le va stârni temerile şi îi va face să i se opună. Pentru că Domnul nu lucrează în conformitate cu aşteptările şi idealul lor, ei se vor împotrivi lucrării Sale. Ei vor spune: ‘De ce nu cunoaştem noi Duhul lui Dumnezeu, după ce am fost în lucrare atât de mulţi ani?’ Pentru că nu au răspuns la avertizările, la îndemnurile şi la soliile lui Dumnezeu, ci au declarat cu insistenţă: ‘Sunt bogat, şi nu duc lipsă de nimic”. – Maranatha, p.219.

Ultimele şase versete din Daniel 11 constituie solia îngerului al treilea, iar faptul acesta poate să fie demonstrat într-o varietate de modalităţi. Vom începe aici, prin a identifica unele ‘direcţii’ ale adevărului aflat în legătură cu solia îngerului al treilea, deşi teologii moderni ar putea să contrazică faptul că solia îngerului al treilea conţine atâtea direcţii diferite ale adevărului.

„Punând Biblia în mâna lor, el a continuat: ‘Voi aveţi puţină cunoştinţă din cartea aceasta. Voi nu cunoaşteţi Scripturile, nici puterea lui Dumnezeu şi nici nu înţelegeţi profunda importanţă a soliei ce trebuie să-i fie vestită unei lumi care piere’. Trecutul a arătat că atât profesorii, cât şi elevii ştiu prea puţin cu privire la adevărurile îngrozitoare care sunt probleme vii, reale, pentru aceste vremuri. Dacă solia îngerului al treilea ar fi proclamată în multiple feluri, mulţi din cei care ocupă poziţia de educatori nu ar înţelege-o. Dacă aţi fi avut ştiinţa aceea care vine de la Dumnezeu, întreaga voastră făptură ar fi vestit adevărul viului Dumnezeu către o lume moartă în nelegiuire şi păcat. Dar cărţile şi revistele care conţin puţin din adevărul prezent sunt înălţate, iar oamenii devin prea înţelepţi pentru a se ţine de un ‘Aşa zice Domnul’.

„Fiecare profesor din şcolile noastre trebuie să-L înalţe pe singurul Dumnezeu adevărat, dar mulţi din străjeri dorm. Ei sunt ca orbii care îi conduc pe alţi orbi. Şi, cu toate acestea, Ziua Domnului este chiar în faţa noastră. Ea vine ca un hoţ, pe furiş, şi îi va lua pe neaşteptate pe toţi aceia care nu veghează. Cine dintre profesorii noştri sunt trezi, ca nişte ispravnici credincioşi ai harului lui Dumnezeu, spre a vesti un sunet clar din trâmbiţă? Cine proclamă solia îngerului al treilea, invitând lumea să se pregătească pentru ziua cea mare a lui Dumnezeu? Solia pe care o vestim poartă sigiliul viului Dumnezeu". – Mărturii, vol.6, p.165.

Vom începe prin a identifica faptul că soliile primului şi celui de-al doilea înger urmează să se repete. [8]

„Acest pasaj din Scriptură arată înainte, către o vreme când vestirea căderii Babilonului, adusă de cel de al doilea înger din Apocalipsa capitolul 14,8 trebuie să fie repetată, cu adăugarea menţiunii referitoare la stricăciunile care au intrat în diferite organizaţii ce constituie Babilonul, de când a fost vestită pentru prima oară solia, în vara anului 1844”. – Tragedia veacurilor, p.603

Pentru a fi repetată, solia îngerului al doilea trebuie să fie precedată de solia primului înger.

„Prima şi a doua solie au fost vestite în 1843 şi 1844, iar acum ne aflăm în timpul propovăduirii celei de a treia, dar încă trebuie să fie propovăduite toate cele trei. Acum este la fel de important cum a fost oricând înainte ca ele să le fie repetate acelora care caută adevărul. Noi trebuie să vestim proclamaţia lor prin cuvântări şi scrieri, prezentându-le în ordinea lor, precum şi aplicaţia profeţiilor care ne aduc la solia îngerului al treilea. Fără prima şi a doua solie nu poate să fie a treia. Aceste solii trebuie să-i fie vestite lumii în publicaţii, în cuvântări, arătând în linia istoriei profetice lucrurile care au fost şi lucrurile care vor fi”. – Selected Messages, cartea 2, p.104.

Fără mesajul primei solii, solia a doua ar fi ea însăşi prima solie, iar solia a treia ar fi cea de a doua; aceasta este o matematică simplă. Fiecare solie a venit la un anumit punct în istorie, dar faptul acesta este greu de înţeles de către aceia care au prestabilit faptul că soliile prezintă doar un conţinut teologic.

Succesiunea lor istorică este subliniată adesea în Inspiraţie, împreună cu avertizarea că trebuie să păzim şi să păstrăm înţelegerea corectă a timpului când au sosit aceste solii.

„Marile semne de hotar ale adevărului, care ne arată direcţia înaintării noastre în istoria profetică, trebuie să fie păzite cu atenţie, ca nu cumva să fie doborâte şi înlocuite cu teorii care ar aduce mai degrabă confuzie, decât o lumină adevărată. Am fost citată tocmai în favoarea teoriilor false care au fost prezentate din nou şi din nou”. – Selected Messages, cartea 2, p.101.

Sosirea în istorie a soliilor celor trei îngeri constituie „marile semne de hotar ale adevărului”, care trebuie să „fie păzite cu atenţie”. Cei ce refuză să acorde vreo importanţă timpului şi succesiunii soliilor îşi prejudiciază abilitatea de a înţelege „lucrurile care vor fi” – deoarece sunt incapabili să dovedească „lucrurile care au fost”. A desconsidera, sau a micşora importanţa succesiunii şi a timpului soliilor constituie o „teorie” falsă, care produce „mai degrabă confuzie, decât o lumină adevărată”.

Suntem îndemnaţi „să-i prezentăm lumii” cele trei „solii”, „arătând ordinea lor”, iar când procedăm astfel, vom demonstra din istoria profetică a soliilor primului şi celui de-al doilea înger „lucrurile care au fost şi lucrurile care vor fi”. Pasajul acesta scoate în evidenţă timpul şi succesiunea soliilor care au venit în istorie. Toate cele trei solii urmează să fie repetate.

„Soliile primului şi celui de-al doilea înger sunt unite şi completate în solia celui de-al treilea. Ioan spune: ‘Apoi a urmat un alt înger, al treilea, şi a zis cu glas tare: Dacă se închină cineva fiarei şi icoanei ei, şi primeşte semnul ei pe frunte sau pe mână, va bea şi el din vinul mâniei lui Dumnezeu, turnat neamestecat în paharul mâniei Lui; şi va fi chinuit în foc şi în pucioasă, înaintea sfinţilor îngeri şi înaintea Mielului’.

„În timpul propovăduirii acestor trei solii, s-a auzit strigătul: ‘Iată, Mirele vine’. Cei care au crezut în cele trei solii au fost constrânşi să iasă din biserici, deoarece au predicat venirea lui Hristos pe norii cerului. Întreaga lume urma să audă solia: ‘Iată, Mirele vine, ieşiţi-I în întâmpinare’. Mulţi care au auzit soliile acestea au crezut că vor trăi spre a-L vedea pe Hristos venind, dar venirea Mirelui a fost întârziată, pentru ca toţi să aibă ocazia de a auzi ultima solie a harului adresată unei lumi căzute.

„Dacă aceia care au declarat a crede adevărul şi-ar fi făcut partea asemenea fecioarelor înţelepte, solia ar fi fost deja vestită în fiecare neam, seminţie, limbă şi popor. Totuşi, cinci au fost fecioare neînţelepte. Adevărul ar fi trebuit să fie proclamat de zece fecioare, dar numai cinci au făcut pregătirea esenţială spre a se alătura grupului care a umblat în lumina ce îi fusese dată.

„Soliile primului, celui de-al doilea şi al treilea înger urmează a fi repetate. Bisericii urmează să-i fie adresată chemarea: ‘A căzut, a căzut, Babilonul cel mare! A ajuns un locaş al dracilor, o închisoare a oricărui duh necurat, o închisoare a oricărei păsări necurate şi urâte; pentru că toate neamurile au băut din vinul mâniei curviei ei, şi împăraţii pământului au curvit cu ea, şi negustorii pământului s-au îmbogăţit prin risipa desfătării ei’…. ‘Ieşiţi din mijlocul ei, poporul Meu, ca să nu fiţi părtaşi la păcatele ei, şi să nu fiţi loviţi cu urgiile ei! Pentru că păcatele ei s-au îngrămădit, şi au ajuns până în cer; şi Dumnezeu Şi-a adus aminte de nelegiuirile ei’.

„Mulţi care au ieşit să-L întâmpine pe Mire în timpul soliilor primului şi celui de-al doilea înger au respins solia îngerului al treilea, ultima solie crucială ce urma să-i fie vestită lumii. O poziţie asemănătoare va fi luată, când va fi adresată ultima chemare”. – Review and Herald, 31 octombrie, 1899.

Ellen White identifică faptul că toate cele trei solii se repetă în Apocalipsa 18.

„Mulţi care au auzit soliile primului şi celui de-al doilea înger au crezut că vor trăi spre a-L vedea pe Hristos venind pe norii cerului. Dacă aceia care au declarat a crede adevărul şi-ar fi făcut partea asemenea fecioarelor înţelepte, solia ar fi fost deja vestită în fiecare neam, seminţie, limbă şi popor. Totuşi, cinci fecioare au fost neînţelepte. Adevărul ar fi trebuit să fie proclamat de zece fecioare, dar numai cinci au făcut pregătirea esenţială spre a se alătura grupului care a umblat în lumina ce îi fusese dată. Solia îngerului al treilea a fost necesară. Ea trebuia să fie propovăduită. Mulţi care au ieşit să-L întâmpine pe Mire în timpul soliilor primului şi celui de-al doilea înger au respins solia îngerului al treilea, ultima solie crucială ce urma să-i fie vestită lumii.

„O lucrare asemănătoare va fi îndeplinită, când celălalt înger, din Apocalipsa 18, îşi va vesti solia. Soliile primului, celui de-al doilea şi al treilea înger vor trebui să fie repetate. Bisericii îi va fi adresată chemarea: ‘Ieşiţi din mijlocul ei, poporul Meu, ca să nu fiţi părtaşi la păcatele ei’. ‘A căzut, a căzut, Babilonul cel mare! A ajuns un locaş al dracilor, o închisoare a oricărui duh necurat, o închisoare a oricărei păsări necurate şi urâte; pentru că toate neamurile au băut din vinul mâniei curviei ei, şi împăraţii pământului au curvit cu ea, şi negustorii pământului s-au îmbogăţit prin risipa desfătării ei’…. ‘Ieşiţi din mijlocul ei, poporul Meu, ca să nu fiţi părtaşi la păcatele ei, şi să nu fiţi loviţi cu urgiile ei! Pentru că păcatele ei s-au îngrămădit, şi au ajuns până în cer; şi Dumnezeu Şi-a adus aminte de nelegiuirile ei’ [Apocalipsa 18,2-5].

„Luaţi fiecare verset din capitolul acesta şi citiţi-l cu atenţie, îndeosebi ultimele două: ‘Lumina lămpii nu va mai lumina în tine, şi nu se va mai auzi în tine glasul mirelui [10] şi al miresei, pentru că negustorii tăi erau mai marii pământului, pentru că toate neamurile au fost amăgite de vrăjitoria ta, şi pentru că acolo a fost găsit sângele proorocilor şi al sfinţilor şi al tuturor celor ce au fost junghiaţi pe pământ’”. – Manuscript Releases, vol.16, p.269-270.

Este clar că succesiunea soliilor urmează a fi repetată, iar conţinutul teologic ale celor trei solii, de asemenea, urmează a fi repetat, deoarece solia îngerului al treilea este proclamată prin combinarea tuturor celor trei solii.

„Am avut o solie foarte solemnă de vestit cu privire la solia îngerului al treilea – pe care noi trebuie să o proclamăm acum în lume. Solia aceasta combină prima şi a doua solie şi le leagă de cea de a treia”. – Manuscript Releases, vol.2, p.263.

„‘Şi am văzut un alt înger care zbura prin mijlocul cerului, cu o Evanghelie veşnică, pentru ca s-o vestească locuitorilor pământului, oricărui neam, oricărei seminţii, oricărei limbi şi oricărui norod. El zicea cu glas tare: Temeţi-vă de Dumnezeu, şi daţi-I slavă, căci a venit ceasul judecăţii Lui; şi închinaţi-vă Celui ce a făcut cerul şi pământul, marea şi izvoarele apelor! Apoi a urmat un alt înger, al doilea, şi a zis: A căzut, a căzut Babilonul, cetatea cea mare, care a adăpat toate neamurile din vinul mâniei curviei ei!’ (Apocalipsa 14,6-8).

„’Apoi a urmat un alt înger, al treilea’. Soliile primului şi celui de-al doilea înger sunt foarte importante şi sunt urmate de solia îngerului al treilea. Toate cele trei trebuie să fie înţelese şi combinate. Avertizarea conţinută în aceste solii înseamnă mult mai mult pentru întreaga lume, decât înţeleg majoritatea celor din poporul lui Dumnezeu. Noi suntem în marea zi a pregătirii Domnului”. – Manuscript Releases, vol.17, p.236.

Succesiunea soliilor şi conţinutul lor teologic trebuie să fie înţelese şi prezentate de aceia care proclamă solia îngerului al treilea.

„… Cei care au ajuns să fie încurcaţi în înţelegerea Cuvântului, care dau greş în a înţelege semnificaţia antihristului se vor aşeza în mod sigur de partea lui. Nu este timp acum să ne asemănăm cu lumea. Daniel stă în locul lui. Profeţiile lui Daniel şi Ioan trebuie să fie înţelese. Ele se interpretează una pe cealaltă. Ele îi oferă lumii adevăruri pe care fiecare trebuie să le înţeleagă. Profeţiile acestea trebuie să fie o mărturie în lume. Prin împlinirea lor în aceste zile din urmă, ele se vor explica singure.

„Domnul este pe punctul de a pedepsi lumea pentru nelegiuirea ei. El este pe punctul de a pedepsi organizaţiile religioase pentru respingerea luminii şi a adevărului care le-au fost date. Marea solie care combină prima, a doua şi a treia solie îngerească trebuie să-i fie vestită lumii. Aceasta trebuie să fie partea cea mai importantă parte a lucrării noastre…”. – The Kress Collection, p.105.

Când începem să luăm în considerare soliile celor trei îngeri, este extrem de important să fim clarificaţi cu privire la ce anume reprezintă îngerii înşişi, din punct de vedere profetic.

„‘Un alt înger’ urmează să vină din cer. Îngerul acesta reprezintă solia strigătului cu glas tare, care urmează să fie vestită de cei ce se pregătesc să strige cu putere şi cu o voce tare: ‘A căzut, a căzut, Babilonul cel mare! A ajuns un locaş al dracilor, o închisoare a oricărui duh necurat, o închisoare a oricărei păsări necurate şi urâte; pentru că toate neamurile au băut din vinul mâniei curviei ei, şi împăraţii pământului au curvit cu ea, şi negustorii pământului s-au îmbogăţit prin risipa desfătării ei’”. – Selected Messages, cartea 3, p.412.

Îngerul care coboară în Apocalipsa 18 reprezintă vestirea soliei cu glas tare, iar pământul urmează să fie luminat de slava acestuia. [11]