dezvăluie viitorul lui Ioan cel iubit; pentru aceia care citesc şi aud cuvintele profeţiei şi ţin lucrurile scrise în ea, este făgăduită o binecuvântare (Apocalipsa 1,3).

„‘Domnul Dumnezeu nu face nimic fără să-Şi descopere taina Sa slujitorilor Săi prooroci’. Deşi ‘lucrurile ascunse sunt ale Domnului, Dumnezeului nostru’, ‘lucrurile descoperite sunt ale noastre şi ale copiilor noştri, pe vecie’ (Amos 3,7; Deutronom 29,29). Dumnezeu ne-a dat aceste lucruri şi binecuvântarea Lui va însoţi cercetarea cu respect şi cu rugăciune a scrierilor profetice.

„După cum solia primei veniri a lui Hristos vestea împărăţia harului Său, tot astfel solia celei de-a doua veniri a Lui vesteşte împărăţia slavei Sale. A doua solie, ca şi cea dintâi, se întemeiază pe profeţie. Cuvintele îngerului către Daniel cu privire la zilele din urmă aveau să fie înţelese în timpul sfârşitului. Atunci ‘mulţi o vor citi şi cunoştinţa va creşte’. ‘Cei răi vor face răul şi niciunul din cei răi nu va înţelege, dar cei pricepuţi vor înţelege’ (Daniel 12,4.10). Mântuitorul a dat semne pentru venirea Lui şi El zice: ‘Când veţi vedea întâmplându-se aceste lucruri, să ştiţi că Împărăţia lui Dumnezeu este aproape’. ‘Luaţi seama la voi înşivă, ca nu cumva să vi se îngreuneze inimile cu îmbuibare de mâncare şi băutură şi cu îngrijorările vieţii acesteia, şi astfel ziua aceea să vină fără veste asupra voastră’. ‘Vegheaţi dar în tot timpul şi rugaţi-vă, ca să aveţi putere să scăpaţi de toate lucrurile acestea care se vor întâmpla şi să staţi în picioare înaintea Fiului omului’ (Luca 21,31.34.36).

„Am ajuns la timpul prevestit de aceste profeţii. A venit timpul sfârşitului, viziunile profeţilor sunt desigilate şi avertizările lor solemne arată că venirea Domnului nostru în slavă s-a apropiat”. – Hristos Lumina lumii, p.233. [14]

În Apocalipsa 11, ni se spune că Biserica Creştină din timpul celor 1260 de ani de dominaţie papală va primi putere pentru a prooroci, în ciuda faptului că este îmbrăcată în saci.

„Voi da celor doi martori ai mei să proorocească, îmbrăcaţi în saci, o mie două sute şaizeci de zile” (Apocalipsa 11,3).

Primirea puterii, sau redeşteptarea care a precedat cei 1260 de ani şi a pregătit biserica pentru a-şi îndeplini lucrarea în acea perioadă a fost, de asemenea, bazată pe cartea lui Daniel, deoarece apostolul Pavel a identificat în acele scrieri căderea bisericii dinainte de instaurarea puterii papale.

„Nimeni să nu vă amăgească în vreun chip; căci nu va veni înainte ca să fi venit lepădarea de credinţă, şi de a se descoperi omul fărădelegii, fiul pierzării, potrivnicul, care se înalţă mai presus de tot ce se numeşte ‘Dumnezeu’, sau de ce este vrednic de închinare. Aşa că se va aşeza în Templul lui Dumnezeu, dându-se drept Dumnezeu”       (2 Tesaloniceni 2,3.4).

Apostolul Pavel le-a spus creştinilor care urmau să trăiască înainte de cei 1260 de ani de domnie papală că biserica va cădea de la adevăr chiar înainte de instaurarea papalităţii. Desigur, Pavel îşi întemeia identificarea papalităţii şi a activităţilor ei pe cartea lui Daniel.

„El va rosti vorbe de hulă împotriva Celui Prea Înalt, va asupri pe sfinţii Celui Prea Înalt, şi se va încumeta să schimbe vremile şi legea; şi sfinţii vor fi daţi în mâinile lui timp de o vreme, două vremi, şi o jumătate de vreme” (Daniel 7,25).

„Împăratul va face ce va voi; se va înălţa, se va slăvi mai presus de toţi dumnezeii, şi va spune lucruri nemaiauzite împotriva Dumnezeului dumnezeilor; şi va propăşi până va trece mânia, căci ce este hotărât se va împlini” (Daniel 11,36).

Ellen White spune că declaraţiile lui Pavel din 2 Tesaloniceni s-au bazat pe aceste două versete precedente din cartea lui Daniel:

„Caracteristica deosebită a fiarei, precum şi a chipului ei, este călcarea poruncilor lui Dumnezeu. Daniel spune despre cornul cel mic, papalitatea: ‘se va încumeta să schimbe vremile şi legea’ (Daniel 7,25). Iar Pavel numea aceeaşi putere ‘omul fărădelegii’, care urma să se înalţe pe sine mai presus de Dumnezeu. O profeţie este completată de alta. Papalitatea putea să se înalţe mai presus de Dumnezeu numai prin schimbarea Legii lui Dumnezeu şi oricine va respecta cu bună ştiinţă această legea schimbată, va da cinste supremă acelei puteri care a făcut schimbarea. Un asemenea act de ascultare de legile papale va fi un semn de supunere faţă de papa, în locul supunerii faţă de Dumnezeu”. – Tragedia veacurilor, p.446.

Creştinii care au trăit chiar înainte de cei 1260 de ani de domnie papală au înţeles din scrierile lui Pavel şi, ca urmare, din cartea lui Daniel, că papalitatea era „omul fărădelegii” şi că ei trebuiau să rupă orice legătură cu puterea apostată. Acea înţelegere profetică a venit din cartea lui Daniel, iar acţiunile corespunzătoare ei au produs redeşteptarea ce a dat putere bisericii să proorocească, în ciuda faptului că era îmbrăcată în saci în perioada celor 1260 de ani.

„Faptul acesta a făcut necesară o luptă disperată din partea celor ce au stat cu fermitate împotriva amăgirilor şi urâciunilor care erau ascunse în haine sacerdotale şi introduse în biserică. Biblia nu era primită ca o măsură a credinţei. Doctrina cu privire la libertatea religioasă a fost clasificată drept erezie, iar susţinătorii ei au fost urâţi şi proscrişi.

„După o luptă lungă şi aprigă, cei credincioşi, puţini la număr, s-au hotărât să rupă orice legătură [15] cu biserica apostată, dacă va refuza şi mai departe să se elibereze de rătăcire şi idolatrie. Ei au văzut că despărţirea era o necesitate absolută, dacă doreau să asculte de Cuvântul lui Dumnezeu. Ei nu     şi-au permis să tolereze rătăciri fatale pentru sufletul lor şi să dea un exemplu care ar primejdui credinţa copiilor şi a copiilor copiilor lor. Pentru a asigura unitatea şi pacea, ei erau gata să facă orice concesie care corespundea cu ascultarea de Dumnezeu, dar simţeau că însăşi pacea ar fi fost prea scump câştigată prin jertfirea principiilor. Dacă unitatea se putea asigura numai prin compromiterea adevărului şi a neprihănirii, atunci preferau să rămână despărţiţi chiar şi în război.

„Bine ar fi pentru biserică şi pentru lume, dacă principiile care au animat acele suflete sincere ar fi reînviate în inima celor ce se numesc poporul lui Dumnezeu. Există o indiferenţă alarmantă faţă de învăţăturile care sunt stâlpii credinţei creştine. Câştiga teren părerea că, în fond, ele nu sunt de importanţă vitală. Această degenerare întăreşte mâinile instrumentelor lui Satana, aşa încât teoriile rătăcirii şi amăgirile fatale, cărora cei credincioşi din veacurile trecute li  s-au împotrivit şi le-au demascat cu primejdia vieţii lor, sunt privite astăzi favorabil de către mii de oameni care pretind că sunt urmaşii lui Hristos.

„Primii creştini au fost cu adevărat un popor deosebit. Comportamentul fără reproş şi credinţa lor neclintită erau o mustrare continuă, care tulbura pacea păcătoşilor. Deşi puţini la număr, fără avere, poziţie sau titluri, ei produceau teamă făcătorilor de rele, când erau cunoscute învăţăturile şi caracterul lor. De aceea, ei erau urâţi de cei nelegiuiţi, aşa cum Abel a fost urât de Cain cel necredincios. Din acelaşi motiv pentru care Cain l-a omorât pe Abel, aceia care au căutat să se scuture de mustrările Duhului Sfânt au dat la moarte pe poporul lui Dumnezeu. Şi tot din acelaşi motiv, iudeii L-au lepădat şi L-au răstignit pe Mântuitorul – deoarece curăţia şi sfinţenia caracterului Său erau o mustrare continuă pentru egoismul şi stricăciunea lor. Din zilele lui Hristos şi până astăzi, ucenicii Săi credincioşi au provocat ura şi împotrivirea acelora care iubesc şi urmează căile păcatului”. – Tragedia veacurilor, p.45.

Redeşteptarea din istoria millerită a fost adusă de Daniel 8,14, iar în redeşteptarea celor 144000, ultimele şase versete din Daniel 11 anunţă că evenimentele legate de încheierea timpului de probă au început să se desfăşoare în 1989, punct în care – „timpul sfârşitului” pentru cei 144000 a sosit, când „Leul din seminţia lui Iuda” a desigilat cartea lui Daniel pentru acei cercetători ai profeţiei, care au căutat „încoace şi încolo” în Cuvântul Său profetic.

Versetul 41 identifică timpul când papalitatea, reprezentată de „împăratul de la        miază-noapte”, îşi continuă cuceririle, aducând „ţara cea minunată” sub autoritatea ei. „Ţara cea minunată” din verset reprezintă Statele Unite, iar papalitatea cucereşte SUA, odată cu promulgarea legii duminicale. La data aceea, curăţirea adventismului începe în termenii „semnului fiarei” şi ai „sigiliului lui Dumnezeu”. Acei adventişti din Statele Unite care s-au pregătit pentru „semnul fiarei” vor demonstra la data aceea caracterul pe care şi l-au format în ceasurile anterioare ale timpului de probă, în timp ce acei adventişti care şi-au pregătit caracterul pentru „sigiliul lui Dumnezeu” îl vor primi şi vor începe să-i cheme pe ceilalţi copii ai lui Dumnezeu să iasă din Babilon, ca împlinire a profeţiei din Apocalipsa 18,4:

„Apoi am auzit din cer un alt glas, care zicea: ‘Ieşiţi din mijlocul ei, poporul Meu, ca să nu fiţi părtaşi la păcatele ei, şi să nu fiţi loviţi cu urgiile ei!’” (Apocalipsa 18,4).

Cei ce fac parte din poporul lui Dumnezeu, dar se află în afara adventismului şi vor răspunde la chemarea de a ieşi din Babilon, care începe în versetul 41, sunt reprezentaţi [16] de „Edom”, „Moab” şi „căpetenia copiilor lui Amon”. Aceştia sunt cei ce vor scăpa din mâna papalităţii, când chemarea de a ieşi din Babilon va începe odată cu legea duminicală din Statele Unite.

După cucerirea Statelor Unite, aflată în versetul 41, papalitatea cucereşte toate ţările lumii, reprezentată prin „Egipt” în versetul 42. Succesiunea cuceririi, mai întâi a Statelor Unite, apoi a tuturor ţărilor din lume, aşa cum este identificată aici, a fost susţinută cu claritate în Biblie şi în Spiritul Profetic.

„Fraţilor şi surorilor, aş vrea să vă pot spune ceva care să vă trezească faţă de importanţa acestui timp, faţă de semnificaţia evenimentelor care au loc acum. Vă atrag atenţia la mişcările agresive ce au loc acum pentru restrângerea libertăţii religioase. Monumentul de aducere aminte, sfinţit de Dumnezeu, a fost dărâmat, iar în locul lui a fost aşezat în faţa lumii un sabat neadevărat, care nu are nicio sfinţenie. În timp ce puterile întunericului agită elementele din adânc, Domnul Dumnezeul cerului trimite putere de sus pentru a face faţă pericolelor, trezind instrumentele Sale vii, pentru ca ele să înalţe Legea cerului. Acum, chiar acum, este timpul nostru pentru a lucra în ţări străine. Atunci când America, ţara libertăţii religioase, se va uni cu papalitatea pentru a constrânge conştiinţa şi  a-i obliga pe oameni să onoreze sabatul cel fals, oamenii din fiecare ţară de pe glob vor fi determinaţi să urmeze exemplul ei. Poporul nostru nu este nici pe jumătate treaz pentru a face tot ce-i stă în putere cu mijloacele ce îi stau la îndemână spre a vesti mai departe şi a extinde solia de avertizare.

„Domnul Dumnezeul cerului nu va trimite judecăţile Sale asupra lumii, din cauza neascultării şi a abaterii, până ce El nu-Şi va trimite străjerii să vestească avertizarea. El nu va încheia timpul de probă, până ce solia nu va fi proclamată mai clar. Legea lui Dumnezeu trebuie să fie proslăvită, cererile ei trebuie să fie prezentate în caracterul ei adevărat şi sacru, ca oamenii să fie aduşi să hotărască pentru, sau contra adevărului. Totuşi, lucrarea va fi scurtată. Solia neprihănirii lui Hristos trebuie să răsune de la un capăt la celălalt al pământului pentru a pregăti calea Domnului. Aceasta este slava lui Dumnezeu, care încheie lucrarea îngerului al treilea.

„Nu există în lumea noastră o lucrare atât de mare, atât de sacră şi atât de glorioasă; nu este nicio lucrare pe care Dumnezeu să o onoreze atât de mult, ca această lucrare a Evangheliei. Solia prezentată în vremea aceasta este ultima solie de har pentru o lume căzută. Cei care au privilegiul de a auzi solia aceasta şi care persistă în a refuza să ia seama la avertizare, resping ultima lor nădejde de mântuire. Nu va mai fi un alt timp de probă.

„Cuvântul adevărului, ‘stă scris’, este Evanghelia pe care noi o predicăm. Înaintea acestui pom al vieţii nu e pusă nicio sabie de foc. Toţi cei care vor pot gusta din el. Nu există nicio putere care să fie în stare să împiedice vreun suflet să guste din rodul lui. Toţi pot mânca şi trăi veşnic.

„Tainele pe care îngerii vor să le privească, pe care proorocii, împăraţii şi oamenii neprihăniţi au dorit să le înţeleagă, biserica rămăşiţei le va aduce la lumină prin solii de la Dumnezeu. Proorocii au proorocit cu privire la lucrurile acestea; şi au dorit să înţeleagă ceea ce au prevestit, dar lor nu li s-a oferit privilegiul acesta. Ei au dorit să vadă ceea ce vedem noi şi să audă ceea ce auzim noi, dar n-au putut. Ei vor cunoaşte totul când va veni Hristos a doua oară; când, înconjuraţi de o mulţime de suflete pe care nimeni nu o poate număra, El tălmăceşte eliberarea adusă la îndeplinire prin marea jertfă a Lui.

„Adevărurile soliei îngerului al treilea au fost prezentate de unii ca o teorie seacă, dar în solia aceasta urmează să fie prezentat Hristos, Cel Viu. El urmează să fie descoperit ca fiind Cel dintâi şi Cel de pe urmă, ca EU SUNT, Rădăcina şi Ramura lui David, şi ca Luceafărul strălucitor al dimineţii. Prin solia aceasta, trebuie să se [17] manifeste în faţa lumii caracterul lui Dumnezeu în Hristos. Trebuie să fie făcută să răsune chemarea: ‘Suie-te pe un munte înalt, ca să vesteşti Sionului vestea cea bună; înalţă-ţi glasul cu putere ca să vesteşti Ierusalimului vestea cea bună; înalţă-ţi glasul, nu te teme, şi spune cetăţilor lui Iuda: Iată Dumnezeul vostru! Iată, Domnul Dumnezeu vine cu putere şi porunceşte cu braţul Lui. Iată că plata este cu El, şi răsplătirile vin înaintea Lui. El Îşi va paşte turma ca un Păstor, va lua mieii în braţe, îi va duce la sânul Lui, şi va călăuzi blând oile care alăptează’ (Isaia 40,9-11). – Mărturii, vol.6, p.18.

În versetul 40, papalitatea se răzbună pe puterea care i-a făcut rana de moarte în 1798, iar apoi, în versetul 41, cucereşte Statele Unite odată cu legea duminicală şi, după aceea, în versetul 42, cucereşte lumea reprezentată de Egipt. Pentru a veni la putere în 538, papalitatea a trebuit să învingă trei obstacole politice: cele trei coarne din Daniel 7, reprezentând herulii, ostrogoţii şi vandalii. Domnul Isus este „cel dintâi şi cel de pe urmă”, iar El ilustrează sfârşitul de la început.

Întocmai cum a trebuit să învingă trei obstacole politice, atunci când a venit la putere pentru prima dată, papalitatea va trebui să învingă din nou trei obstacole politice: Uniunea Sovietică, Statele Unite şi lumea, aşa cum au fost reprezentată în versetele 40-43 prin „împăratul de la miază-zi”, „ţara cea minunată” şi „Egipt”. Când a declarat: „Fraţilor şi surorilor, aş vrea să vă pot spune ceva care să vă trezească faţă de importanţa acestui timp, faţă de semnificaţia evenimentelor care au loc acum”, Ellen White a identificat faptul că tocmai aceste evenimente, care sunt de asemenea evenimentele ce duc la încheierea timpului de probă, sunt menite să „trezească” poporul lui Dumnezeu. Trezirea poporului lui Dumnezeu este redeşteptarea adusă de cartea lui Daniel.

Evenimentele ilustrate în cele şase versete ale Daniel 11 constituie pasajul din cartea lui Daniel, care a fost desigilat de „Leul din seminţia lui Iuda” în „timpul sfârşitului”, în 1989. La data aceea, a avut loc o „creştere a cunoştinţei” cu privire la versetele acestea şi, odată ce versetele acestea au fost înţelese suficient de aceia care au fost dispuşi să le înţeleagă, „Leul din seminţia lui Iuda” a coborât, în 11 septembrie, 2001, având în mână cărticica lui Daniel deschisă. Împreună cu acea cărticică, El a adus porunca de a o lua şi de a o mânca. Mâncatul cărţii celei mici reprezintă înţelegerea mesajului reprezentat de ea.

„… Înţelegerea adevărului, primirea cu bucurie a mesajului, este reprezentată prin mâncarea cărţii celei mici…”. – Seventh-day Adventist Bible Commentary, vol.7, p.971.

A mânca acea cărticică înseamnă a primi şi a înţelege mesajul care este acum desigilat de „Leul din seminţia lui Iuda”. Mesajul constă în ultimele şase versete din Daniel 11, dar constă de asemenea în întreaga Biblie, deoarece toate istoriile Bibliei sunt paralele şi se repetă în istoria Laodiceii. Vom continua remarcile noastre cu privire la subiectul acesta în viitorul număr al revistei.

Salut Jeff:

Am citit următoarele şi m-am gândit la tine.

„În pregătirea căii pentru prima venirea a lui Hristos, el a fost un reprezentant al celor ce trebuie să pregătească un popor pentru a doua venire a Domnului nostru. Lumea este dedată îngăduinţei de sine. Ideile false şi poveştile ieftine abundă. Capcanele lui Satana pentru a nimici s-au înmulţit. Toţi cei ce doresc să aibă o sfinţire deplină în temere de Dumnezeu trebuie să înveţe lecţiile cumpătării şi stăpânirii de sine. Poftele şi pasiunile trebuie să fie păstrate în supunere faţă de puterile mai înalte ale minţii. Această disciplină personală este esenţială pentru a avea acea putere mintală şi acea înţelegere spirituală pătrunzătoare, care ne vor face în stare [18] să pricepem şi să punem în practică adevărurile sfinte ale Cuvântului lui Dumnezeu. Din acest motiv, temperanţa îşi găseşte locul în lucrarea de pregătire pentru a doua venire a lui Hristos”. – Conflict and Courage, p.271.

„Renunţarea la sine, umilinţa şi cumpătarea cerute de la cei neprihăniţi, pe care Dumnezeu îi conduce şi îi binecuvântează într-o modalitate deosebită, trebuie să le fie prezentate oamenilor în contrast cu obiceiurile extravagante şi nimicitoare ale sănătăţii, practicate de cei ce trăiesc în acest veac degradat…. Niciunde nu se găseşte o cauză a degradării fizice şi morale mai mare, decât în neglijarea acestui subiect important. Cei ce îşi îngăduie pofta şi pasiunea şi îşi închid ochii faţă de lumină, de teamă că vor vedea plăcerile păcătoase la care nu sunt dispuşi să renunţe, sunt vinovaţi înaintea lui Dumnezeu. Oricine întoarce spatele luminii cu privire la un subiect îşi împietreşte inima pentru a desconsidera lumina asupra altor subiecte. Oricine calcă obligaţiile morale în domeniul mâncării şi îmbrăcămintei pregăteşte calea pentru a călca poruncile lui Dumnezeu cu privire la interesele veşnice. Trupurile noastre nu ne aparţin. Dumnezeu ne pretinde să îngrijim de locuinţa pe care ne-a dat-o, aşa încât să-I putem înfăţişa trupurile noastre ca pe o jertfă vie, sfântă şi vrednică de primit”. – Conflict and Courage, p.273. – Sora JM-CA

Dragă Jeff,

Cum putem spune că expresia „va fi ca printr-un potop” reprezintă papalitatea? M şi cu mine nu putem să găsim soluţia. Te rugăm să ne ajuţi. – WB-Germania.

Dragă frate WB,

Expresia „va fi ca printr-un potop” se află în Daniel 9,26. Soluţia se găseşte prin împărţirea versetului în două părţi şi compararea acestora cu Apocalipsa 12, după cum urmează:

Daniel 9:

Persecuţia păgână:

Poporul unui domn care va nimici cetatea şi sfântul locaş:

„După aceste şaizeci şi două de săptămâni, unsul va fi stârpit, şi nu va avea nimic. Poporul unui domn care va veni, va nimici cetatea şi sfântul Locaş, şi sfârşitul lui va fi ca printr-un potop; este hotărât că războiul va ţine până la sfârşit şi împreună cu el şi pustiirile. După aceste şaizeci şi două de săptămâni, unsul va fi stârpit, şi nu va avea nimic. Poporul unui domn care va veni, va nimici cetatea şi sfântul Locaş, şi sfârşitul lui va fi ca printr-un potop; este hotărât că războiul va ţine până la sfârşit şi împreună cu el şi pustiirile” (Daniel 9,26).

Persecuţia papală:

Un potop:

„După aceste şaizeci şi două de săptămâni, unsul va fi stârpit, şi nu va avea nimic. Poporul unui domn care va veni, va nimici cetatea şi sfântul Locaş, şi sfârşitul lui va fi ca printr-un potop; este hotărât că războiul va ţine până la sfârşit şi împreună cu el şi pustiirile. După aceste şaizeci şi două de săptămâni, unsul va fi stârpit, şi nu va avea nimic. Poporul unui domn care va veni, va nimici cetatea şi sfântul Locaş, şi sfârşitul lui va fi ca printr-un potop; este hotărât că războiul va ţine până la sfârşit şi împreună cu el şi pustiirile” (Daniel 9,26).

Apocalipsa 12:

Un mare balaur roşu

„În cer s-a mai arătat un alt semn: iată, s-a văzut un mare balaur roşu, cu şapte capete, zece coarne, şi şapte cununi împărăteşti pe capete. Cu coada trăgea după el a treia parte din stelele cerului, şi le arunca pe pământ. Balaurul a stat înaintea femeii, care sta să nască, pentru ca să-i mănânce copilul, când îl va naşte” (Apocalipsa 12,3.4).

„… Deşi balaurul îl reprezintă în primul rând pe Satana, într-un al doilea sens, el este un simbol al Romei păgâne”. – Tragedia veacurilor, p.438.

Persecuţia papală:

Un potop ce durează 1260 de ani:

„Şi cele două aripi ale vulturului celui mare au fost date femeii, ca să zboare cu ele în pustie, în locul ei unde este hrănită o vreme, vremi, şi jumătatea unei vremi, departe de faţa şarpelui. Atunci şarpele a aruncat din gură apă, ca un râu, după femeie, ca s-o ia râul (potopul)” (Apocalipsa 12,14.15).

Sper că acesta este răspunsul la întrebarea voastră. – Jeff.

Salut,

Numele meu este E. Locuiesc în TN. Am vizionat o mulţime de lecţii ale lui Jeff Pippenger pe DVD. Printre noi, cei care le-am vizionat, sunt unele confuzii. Nu atât de mult cu privire la conţinutul lecţiilor, ci cu privire la importanţa lor.

M-am gândit că ar fi cel mai bine să-i trimit [19] lui Jeff Pippenger câteva întrebări la care să răspundă şi, în felul acesta, s-ar clarifica orice confuzie, iar dacă unii dintre noi interpretează greşit lecţiile acestea, acceptăm să fim corectaţi.

Avem păreri diferite cu privire la unele lucruri şi am fi recunoscători, dacă putem să obţinem câteva răspunsuri de la el. Faptul acesta ne-ar ajuta să clarificăm unele lucruri. Mulţumesc pentru ajutor. Ştiu că este greu să răspunzi cu un simplu da, sau nu, dar dacă este posibil cu privire la unele întrebări, ar fi de folos.

Iată câteva întrebări pe care aş dori să le trimit:

1. Sunt datele istorice pe care le-a stabilit Jeff Pippenger pentru a arăta o legătură între evenimentele din trecut şi evenimentele finale pur şi simplu o teorie supusă posibilităţii de a greşi, sau trebuie să fie reprezentate ca fapte sigure?

2. Ne dau aceste lecţii o idee cu privire la cine vor fi cei o sută patruzeci şi patru de mii, nu doar în general, ci specific?

3. Ne dau aceste lecţii o idee cu privire la data când se va încheia timpul de probă?

4. Ne spun aceste lecţii că trebuie să prezentăm harta din 1843 pentru a vesti ultimele solii către lume?

5. Acordă aceste lecţii o mare importanţă „jertfei necurmate” [necurmatul] din Daniel 8?

6. Spun aceste lecţii că perioada celor 2520 de ani este aşa de importantă, încât cei ce refuză să o înţeleagă, sau să o prezintă întorc spatele luminii celei noi pe care Dumnezeu ne-o descoperă în timpul acesta?

7. Constituie aceste serii de lecţii desigilarea celor şapte tunete, chiar înainte de încheierea timpului de probă?

8. Acceptarea sau respingerea acestor lecţii are consecinţe pe viaţă şi pe moarte?

Mulţumesc foarte mult. Vom aştepta răspunsul tău. – E-TN.

Frate E,

1. Datele profetice sunt fapte biblice. Felul în care le aplic eu este supus limitelor mele omeneşti. Voi veţi avea răspunderea de a verifica felul în care le aplic eu, dar ele sunt stabilite pe mărturia a mai mult de trei martori, iar adevărul biblic este stabilit pe mărturia a doi sau trei. Prin urmare, ele sunt stabilite de Dumnezeu, iar noi suntem răspunzători cu privire la modalitatea în care ne raportăm la adevărule legate de ele.

2. Datele profetice identifică reforma ce are loc, când cei 144000 sunt aduşi la existenţă şi, ca urmare, vor fi o parte a descoperirii semnificaţiei mesajului profetic care îi trezeşte şi îi pregăteşte pe cei 144000. În sensul acesta, ele sunt o parte a mesajului profetic ce va fi înţeles şi proclamat de cei 144000. Prin urmare, mesajul cu privire la aceste date profetice identifică două grupe în adventism: una care respinge implicaţiile, iar alta care răspunde la ele. Cei ce răspund sunt cei ce se străduiesc să fie printre cei 144000 şi „Îl urmează pe Miel oriunde merge El”, pe măsură ce îi călăuzeşte în înţelegerea Cuvântului profetic.

3. Lecţiile arată că timpul de probă se încheie acum, deoarece spun că Hristos încheie acum lucrarea Sa în sfânta sfintelor.

4. Lecţiile acestea arată că Dumnezeu îi conduce pe oamenii Săi înapoi la temeliile adventismului. Acolo trebuie să ajungă ei în scopul de a avea o bază pentru înţelegerea şi propovăduirea ultimei solii de avertizare adresată lumii. Acestea fiind spuse, întoarcerea la temelii şi hărţile din 1843 şi 1850 constituie mesajul pentru adventismul care se extinde până la timpul când solia îngerului al treilea le este vestită celorlalţi copii ai lui Dumnezeu, care se află acum în afara adventismului.

5. Înţelegerea corectă a expresiei „jertfa necurmată” [necurmatul] din cartea lui Daniel este reprezentată în ambele hărţi şi ambele au fost susţinute de Inspiraţie. A ne întoarce la temeliile adventismului, aşa cum au fost reprezentate în hărţi, include şi a ne întoarce la interpretarea corectă pe care pionierii au dat-o expresiei „jertfa necurmată” [necurmatul]. [20]

6. Cei 2520 de ani fac parte din aceeaşi categorie cu „jertfa necurmată” pe care am menţionat-o la punctul 5. Când a avut vreodată poporul lui Dumnezeu autoritatea spirituală de a întoarce spatele adevărului biblic?

7. Desigilarea celor şapte tunete include aceste lecţii, dar cele şapte tunete conţin mai mult decât pur şi simplu nişte date profetice.

8. Care este adevărul pe care putem să îl respingem, fără a ne plasa în afara voinţei lui Dumnezeu? Cei 144000 Îl urmează pe Hristos oriunde îi conduce El, iar voi întrebaţi dacă putem să respingem anumite adevăruri?

Am răspuns foarte direct, dar nu foarte detaliat, deoarece simt că întrebările voastre au fost puse de cineva care nu a dorit cu adevărat să înţeleagă. Probabil că greşesc cu privire la această remarcă. Vreau să spun că nu am resentimente, dar adesea acest tip de întrebări şi modalitatea în care le-aţi formulat indică pe cineva care încearcă să găsească „motive de îndoială”, sau puncte pe care poate să le atace. În orice caz, eu susţin răspunsurile date şi sper că sunt de folos. – Jeff Pippenger.

Dragă Jeff,

Tocmai am primit următoarea interesantă cu privire la legea duminicală în Statele Unite.

Va fi aşa cum i-a spus pastorul acestei femei, şi anume că va avea loc o impunere forţată? Această lege a fost votată deja în Croaţia şi pare să fie pregătită pentru a fi votată în alte ţări din Europa, înainte de a ajunge la Statele Unite. În Statele Unite va avea o impunere forţată mai mare decât în legea aceasta? Votarea unei legi duminicale şi impunerea acelei legi par să fie două lucruri diferite. Tocmai am revăzut unele dintre comentariile lui Ellen White cu privire la subiectul acesta şi aşa par să stea lucrurile. Remarcile tale cu privire la subiectul acesta vor fi foarte preţioase.

„Dragă frate RM, sunt sora VM. Am studiat mult şi am început să înţelegem unele lucruri. Soţul meu călătoreşte în momentul acesta şi nu va fi acasă pentru câteva ore, dar mi-a cerut să îţi scriu şi să te întreb dacă ai vreo lumină cu privire la ce se întâmplă în legătură cu toate ştirile despre legea naţională duminicală. Înţelegem că Parlamentul European Britanic va vota o lege duminicală în 7 mai, anul acesta, şi Croaţia tocmai a votat una. Sunt încurcată, deoarece am crezut că Statele Unite vor fi primele care vor vota legea naţională duminicală, iar celelalte naţiuni le vor urma. Soţul meu spune că, atunci când a studiat căderea Babilonului, celelalte popoare au făcut un lucru asemănător cu cel pe care îl fac naţiunile din zilele noastre şi că Babilonul a fost realmente ultimul care a aplicat o impunere strictă. M-am întrebat dacă situaţia se va repeta în aceste zile din urmă. Poţi să ne împărtăşeşti vreo lumină cu privire la subiectul acesta? Voi aştepta un răspuns de la tine toată noaptea, deoarece trebuie să ştim ce se întâmplă. Nu putem să ne găsim liniştea. Suntem cu toţii nerăbdători să ştim ce se întâmplă şi unde se potrivesc aceste evenimente în lumina profeţiei. Cu sinceritate, Sora VN”.

Ştiu că eşti ocupat, aşa că răspunde numai dacă ai timp.

Dumnezeu să te binecuvânteze. – RM-TN.

Frate RM,

Ni s-a spus că, dacă vrem să înţelegem perioada legii duminicale din zilele noastre, trebuie să căutăm în istorie timpul când legea duminicală a apărut pentru prima dată:

„Dacă cititorul vrea să înţeleagă mijloacele ce vor fi folosite în lupta care se apropie cu grăbire, nu are decât să revadă raportul despre mijloacele pe care Roma le-a folosit în acelaşi scop în veacurile trecute. Dacă vrea să cunoască modul în care papistaşii şi protestanţii vor proceda cu aceia care resping dogmele lor, să cerceteze spiritul pe care Roma l-a manifestat faţă de Sabat şi de apărătorii lui”. – Tragedia veacurilor, p.573.

După ce a înţeles începutul în scopul de a ilustra sfârşitul (cu privire la legea duminicală), [21] Ellen White oferă o imagine de ansamblu a primelor legi duminicale. Ea identifică o accentuare a importanţei duminicii, asociată cu o accentuare a atacului împotriva Sabatului zilei a şaptea. Punctul culminat al legilor duminicale din istorie a avut loc, atunci când legile au atins stadiul în care oamenii au fost atât persecutaţi pentru păzirea Sabatului, cât şi obligaţi să păzească duminica:

„Aceste rapoarte ale trecutului descoperă cu claritate vrăjmăşia Romei faţă de Sabatul adevărat şi faţă de apărătorii lui, precum şi mijloacele pe care le foloseşte pentru a cinsti instituţia pe care a creat-o. Cuvântul lui Dumnezeu ne învaţă că aceste scene urmează să se repete atunci când romano-catolicii şi protestanţii se vor uni pentru înălţarea duminicii”. – Ibid, p.578.

Ideea este că, dacă vrem să înţelegem criza legii duminicale, trebuie să înţelegem că vor fi legi duminicale promulgate înainte de legea duminicală care împlineşte Apocalipsa 13,11. Aceste legi duminicale iniţiale nu sunt împlinirea pasajului din Apocalipsa 13,11, ci pur şi simplu sunt precursoarele legii duminicale din Statele Unite, deoarece fiara care seamănă cu un miel este cea care vorbeşte ca un balaur.

„Apoi am văzut ridicându-se din pământ o altă fiară, care avea două coarne ca ale unui miel, şi vorbea ca un balaur” (Apocalipsa 13,11).

Legea duminicală care împlineşte profeţia biblică apare mai întâi în Statele Unite.

„Cu cât aducem mai puţin învinuiri directe autorităţilor şi puterilor statului, cu atât mai mare va fi lucrarea pe care vom fi în stare să o facem atât în America, cât şi în ţările străine. Naţiunile străine vor urma pilda Statelor Unite. Deşi ea stă în frunte, ca exemplu, totuşi aceeaşi criză va veni asupra poporului nostru din toate părţile lumii”. – Mărturii, vol.6, p.395.

De asemenea, trebuie să înţelegem că legea duminicală care împlineşte profeţia biblică are o natură dublă. Ea te obligă să păzeşti duminica, în timp ce îi persecută pe cei ce păzesc Sabatul lui Dumnezeu.

„Vine un timp când Legea lui Dumnezeu va fi anulată într-un fel aparte. Prin acte legislative, conducătorii naţiunii noastre vor întări legea duminicală şi astfel poporul lui Dumnezeu va ajunge într-un mare pericol. Când naţiunea noastră va decreta în consiliile ei legislative, legi care prin care conştiinţele oamenilor vor fi înlănţuite în ce priveşte privilegiile lor religioase, obligând păzirea duminicii şi exercitând presiuni împotriva celor care păzesc Sabatul zilei a şaptea, Legea lui Dumnezeu va fi anulată în ţara noastră din toate punctele de vedere, iar apostazia naţională va fi urmată de ruina naţională”. – Seventh-day Adventist Bible Commentary, vol.7, p.977.

Ca un exemplu: O lege duminicală care interzice vânzarea de benzină duminica este o „lege duminicală”, dar nu corespunde definiţiei anterioare a legii duminicale din Apocalipsa 13,11.

Statele Unite este prima care votează legea duminicală:

„Apoi am văzut ridicându-se din pământ o altă fiară, care avea două coarne ca ale unui miel, şi vorbea ca un balaur” (Apocalipsa 13,11).

Apoi, Statele Unite obligă întreaga lume să le urmeze exemplul:

„Ea lucra cu toată puterea fiarei dintâi înaintea ei; şi făcea ca pământul şi locuitorii lui să se închine fiarei dintâi, a cărei rană de moarte fusese vindecată. Săvârşea semne mari, până acolo că făcea chiar să se pogoare foc din cer pe pământ, în faţa oamenilor. Şi amăgea pe locuitorii pământului prin semnele, pe cari i se dăduse să le facă în faţa fiarei. Ea a zis locuitorilor pământului să facă o icoană fiarei, care avea rana de sabie şi trăia. I s-a dat putere [22] să dea suflare icoanei fiarei, ca icoana fiarei să vorbească, şi să facă să fie omorâţi toţi cei ce nu se vor închina icoanei fiarei. Şi a făcut ca toţi: mici şi mari, bogaţi şi săraci, slobozi şi robi, să primească un semn pe mâna dreaptă sau pe frunte, şi nimeni să nu poată cumpăra sau vinde, fără să aibă semnul acesta, adică numele fiarei, sau numărul numelui ei” (Apocalipsa 13,12-17).

Mulţi care nu au cercetat îndeaproape aceste fapte ajung să fie dezorientaţi de legile duminicale existente, sau care probabil vor veni în curând în interiorul, ori în exteriorul Statele Unite. De asemenea, ei ajung să fie dezorientaţi de accentuarea impunerii legii duminicale, spre deosebire de votarea ei printr-un for legislativ.

De exemplu: Când stabilim că timpul de probă se încheie pentru adventişti odată cu promulgarea legii duminicale, unii vin cu argumentul următor: „Vrei să te referi la data când legea duminicală este votată, sau la data când este impusă? Pentru că, atunci când Congresul votează o lege, întotdeauna stabileşte o dată la care legea intră în vigoare şi poate să fie impusă legal”. Ei încearcă să submineze importanţa înţelegerii, sau a recunoaşterii faptului că, la promulgarea legii duminicale, timpul de probă se încheie pentru adventişti. Desigur, realitatea este că timpul nostru de probă se încheie de fapt înainte de legea duminicală, iar promulgarea legii duminicale este pur şi simplu ocazia în care demonstrăm caracterul pe care l-am dezvoltat în perioada precedentă a timpului de probă.

„Conducătorii sanatoriului s-au asociat cu cei necredincioşi, acceptându-i în consiliile lor, dar faptul acesta este ca şi cum ar merge la lucru cu ochii închişi. Lor le lipseşte discernământul necesar pentru a vedea ce urmează să vină asupra noastră la orice oră. Există un spirit de disperare, de război şi vărsare de sânge, iar spiritul acesta va creşte, chiar până la încheierea timpului de probă. Îndată ce aceia care alcătuiesc poporul lui Dumnezeu primesc sigiliul pe frunte – nu este un semn care poate fi văzut, ci o întemeiere în adevăr atât din punct de vedere intelectual, cât şi spiritual, aşa încât nu mai pot fi clintiţi – îndată ce aceia care alcătuiesc poporul lui Dumnezeu sunt sigilaţi şi pregătiţi pentru zguduire, aceasta va veni. Într-adevăr, zguduirea a început deja. Judecăţile lui Dumnezeu sunt acum asupra ţării spre a ne avertiza, ca să ştim ce va veni”. – Manuscript Releases, vol.1, p.249.

„Caracterul se dă pe faţă în timp de criză. Când vocea stăruitoare a anunţat în miez de noapte: ‘Iată mirele, ieşiţi-i în întâmpinare’, şi fecioarele adormite s-au trezit din somn, s-a văzut cine era pregătit pentru acel eveniment. Ambele categorii de fecioare au fost luate prin surprindere, dar una a fost pregătită pentru situaţia de urgenţă, iar cealaltă a fost găsită nepregătită. Tot astfel, acum, o nenorocire neaşteptată, care aduce sufletul faţă în faţă cu moartea, va arăta dacă există o vreo credinţă adevărată în făgăduinţele lui Dumnezeu. Ea va arăta dacă sufletul este susţinut prin har. La încheierea timpului de probă a omenirii, marea încercare finală vine când va fi prea târziu pentru a împlini nevoia sufletului”. – Parabolele Domnului Hristos, p.412.

În rezumat: Legea duminicală din Apocalipsa 31,11 se împlineşte în Statele Unite. Legea duminicală te obligă să respecţi duminica şi te persecută pentru păzirea Sabatului. Înainte de a veni legea duminicală, vor fi o serie de legi duminicale care înalţă duminica şi micşorează importanţa Sabatului. Acum nu este timpul ca adventiştii de ziua a şaptea să fie încurcaţi cu privire la subiectele care constituie tocmai mesajul pe care trebuie să îl proclame. – Jeff.

Salut Jeff,

Sper că această scrisoare te va găsi cu bine. Eşti în rugăciunile mele.

Un prieten are întrebarea următoare. Poate vei fi în stare să mă ajuţi să răspund la ea.

„Întrebare: Cum pot să fac legătura între Isaia 4,1 şi omul fărădelegii (când vorbesc cu cei din alte denominaţiuni)? Te rog să îmi spui dacă ai vreun sfat. DK”.

Mulţumesc şi binecuvântări. – MM. [23]

Soră MM,

„Şapte femei vor apuca în ziua aceea un singur bărbat, şi vor zice: ‘Vom mânca pâinea noastră înşine, şi ne vom îmbrăca în hainele noastre înşine; numai fă-ne să-ţi purtăm numele, şi ia ocara de peste noi!’” (Isaia 4,1).

Dacă aplici analiza profetică (regulile profetice), împlinirea acestui pasaj trebuie să aibă loc la sfârşitul lumii, iar contextul versetelor următoare susţine faptul acesta.

Femei: în profeţie sunt bisericile („Pe frumoasa şi subţirica fiică a Sionului, o nimicesc!” [Ieremia 6,2; vezi, de asemenea, Plângeri 1,17]).

Şapte: reprezintă desăvârşirea (Geneza 33,3; Iov 5,19; Psalmi 12,6; Proverbe 6,16; Apocalipsa 1,20; Apocalipsa 5,1; Apocalipsa 15,1).

Pâinea: este doctrina, învăţătura („Omul nu trăieşte numai cu pâine” [Matei 4,4]).

Hainele: reprezintă neprihănirea („Şi i s-a dat să se îmbrace cu in subţire, strălucitor, şi curat - Inul subţire sunt faptele neprihănite ale sfinţilor” [Apocalipsa 19,8]).

Oricare ar fi cele şapte biserici, sau numărul deplin al bisericilor de la sfârşitul lumii, acestea declară că vor mânca propria pâine, refuzând astfel să accepte pâinea lui Dumnezeu, care este adevărul Cuvântului lui Dumnezeu. De asemenea, ele spun că vor purta propriile haine, mai degrabă decât că vor căuta neprihănirea lui Hristos. În rezumat, toate bisericile îşi urmează propriile doctrine şi sunt lipsite de neprihănirea lui Hristos.

Prin urmare, întrebarea este: Cine este acel „singur bărbat” pe care ele „îl vor apuca”? „A apuca” reprezintă „a se învoi cu”, deoarece Biblia pune întrebarea: „Merg oare doi oameni împreună, fără să fie învoiţi?” (Amos 3,3). Toate bisericile de la sfârşitul lumii ajung la unitate cu acest „bărbat” şi doresc să primească „numele” lui.

Nu trebuie să uităm contextul versetului. Întregul capitol precedent vorbeşte despre felul în care Dumnezeu a luat pâinea cetăţii Ierusalimului şi a fost aşa de dezgustat de hainele ei, încât o va pedepsi. Versetele care urmează vorbesc despre cei umili care scapă de pedeapsa aceasta. Dumnezeu refuză să hrănească cetatea Ierusalimului cu pâinea Sa şi o respinge, deoarece ea nu se îmbracă în aşa fel, încât să-L mulţumească. Ierusalimul ajunge să fie împărţit în două grupe: cei umili – care scapă de pedeapsă; şi cei care continuă să îşi mănânce propria pâine şi să poarte propriile haine – care primesc pedeapsa. Cei din al doilea grup, care îşi iau propria pâine şi propriile haine, „se unesc” cu cele şapte biserici (care, de asemenea, mănâncă propria pâine şi poartă propriile haine) şi caută să primească numele unui om, altul decât numele Domnului.

Logica, sau abordarea pe care aş folosi-o în explicarea acestor lucruri pentru un neadventist este mai întâi aceea de a identifica faptul că papalitatea este antihristul şi un Hristos mincinos. Dacă auditoriul tău înţelege faptul acesta, poţi să-l conduci la Apocalipsa 13,18, care spune: „Aici e înţelepciunea. Cine are pricepere, să socotească numărul fiarei. Căci este un număr de om. Şi numărul ei este: şase sute şase zeci şi şase”.

Apocalipsa 13 arată că întreaga lume acceptă „semnul” fiarei şi că „numărul fiarei” este un număr de „om”. Toţi (sau toate bisericile) vor accepta semnul fiarei sau, aşa cum spune Isaia, toate bisericile vor ajunge la unitate cu papalitatea, deoarece ele cer să primească numele acelui „om”. Desigur, „omul” este identificat şi de apostolul Pavel ca fiind „omul fărădelegii”, în 2 Tesaloniceni 2,3.

Aceasta este logica pe care aş folosi-o, dacă ar trebui să-i vorbesc unui neadventist.

Sper că răspunsul este de folos. – Jeff.