Întrebarea 13

În lecturile dumneavoastră arătaţi că trâmbiţa a şaptea (al treilea vai) a început în 2001. Anul acela încă este în mintea tuturor oamenilor din lume. Ce s-a întâmplat în 11 septembrie, din punct de vedere profetic?

Răspuns:

Mai multe lucruri. Îngăduiţi-mi să încep cu un citat: „„De unde vine vorba că eu am declarat că New York trebuie să fie spulberat de un val puternic? Eu nu am spus niciodată lucrul acesta. În timp ce priveam clădirile mari care se ridicau acolo, etaj peste etaj, eu am spus: ‘Ce evenimente îngrozitoare vor avea loc când Domnul Se va scula să îngrozească pământul! Atunci se vor împlini cuvintele din Apocalipsa 18,1-3’. Întregul capitol al optsprezecelea din Apocalipsa este o avertizare cu privire la ce va veni pe pământ. Totuşi, eu nu am nicio lumina specială cu privire la ce va veni peste New York, doar că ştiu că într-o zi clădirile mari vor fi dărâmate prin răsucirile şi răsturnările produse de puterea lui Dumnezeu. Din lumina care mi-a fost dată, ştiu că nimicirea se află în lume. Un singur cuvânt de la Domnul, o atingere a puterii Sale, şi aceste construcţii masive vor cădea. Vor avea loc evenimente aşa de înspăimântătoare, încât nu putem să ni le imaginăm”. – Review and Herald, 5 iulie, 1906.

În 11 septembrie, „clădirile mari” din New York au fost doborâte. Sora White spune cu claritate că, atunci când se va întâmpla lucrul acesta, Apocalipsa 18,1-3 se va împlini”. Apocalipsa 18,1 vorbeşte despre un înger puternic care coboară din cer şi pământul este luminat de slava lui. Sora White spune că cei trei îngeri din Apocalipsa 8 şi 14 trebuie să se repete. Pionierii au spus că primul înger din Apocalipsa 14 a început în 1798, dar că solia primului înger a primit putere, când îngerul cel puternic din Apocalipsa 10 a coborât din cer” („În conformitate cu calculele lui, puterea aceasta a urma să fie răsturnată în 11 august, 1840. Evenimentul a împlinit cu exactitate profeţia”. GC, 334-335).

Pionierii au spus corect că primul înger din Apocalipsa 14 şi îngerul care coboară în Apocalipsa 10 sunt unul şi acelaşi înger. Prin urmare, când îngerul din Apocalipsa 18 a coborât în 11 septembrie, 2001, istoria primului înger s-a repetat. Sora White spune că cele trei solii îngereşti se vor repeta (Review and Herald, 31 octombrie, 1899.) Ca adventişti de ziua a şaptea, noi ştim că atunci când îngerul din Apocalipsa 18 coboară şi se alătură soliei îngerului al treilea, ploaia târzie începe. Aceasta este înţelegerea standard în adventism. Ce nu înţelege adventismul este că, înainte ca Duhul Sfânt să fie revărsat fără măsură în timpul legii duminicale din Statele Unite, stropii ploii târzii încep să cadă peste poporul lui Dumnezeu. La darea legii duminicale în Statele Unite, biserica este curăţită. Un grup din adventism primeşte semnul fiarei, iar un alt grup primeşte sigiliul lui Dumnezeu. În punctul acela, Duhul Sfânt este revărsat fără măsură peste cei care au sigiliul lui Dumnezeu. În punctul acela, cele două clase din adventism vor fi separate. O clasă primeşte semnul fiarei şi o lucrare de rătăcire (2 Tesaloniceni 2,11), cealaltă primeşte sigiliul lui Dumnezeu şi revărsarea deplină a Duhului Sfânt. Totuşi, Inspiraţia ne învaţă că, înainte de acea perioadă, în timp ce „grâul şi neghina” sunt încă împreună, înainte ca ele să fie separate, ploaia târzie începe să cadă. Puteţi vedea lucrul acesta în Testimonies to Ministers la pagina 507: „Dacă nu progresăm zi de zi în exemplificarea virtuţilor creştine, nu vom recunoaştem manifestările Duhului Sfânt în ploaia târzie. Ea poate să vină în inima tuturor celor din jurul nostru, dar noi nu o vom discerne, nici nu o vom primi”.

Aşadar, în 11 septembrie, 2001, când îngerul cel puternic din Apocalipsa 18 a coborât, când marile clădiri din New York au fost doborâte, unul dintre lucrurile care s-au întâmplat este că îngerul al patrulea s-a alăturat îngerului al treilea, iar un alt lucru este că stropii ploii târzii au început să cadă peste adventişti. Unii adventişti o primesc, alţii nu. Duhul Sfânt este revărsat acum cu măsură. Voi îl primiţi, eu nu. Când tu şi eu vom fi despărţiţi de legea duminicală, atunci va fi revărsat fără măsură. În punctul acela a început al treilea vai şi a sosit în istorie (în 11 septembrie, 2001). 

În Biblie sunt o mulţime de versete care ne învaţă că un lucru este stabilit pe mărturia a doi sau trei (1 Corinteni 13,1: Matei 16,16). Trâmbiţa a cincia a fost primul vai, trâmbiţa a şasea a fost al doilea. Înţelegerea pionierilor este că primul vai a fost islamul şi al doilea vai a fost islamul – un lucru este stabilit pe baza mărturiei aduse de doi. Dacă primul vai a fost islamul şi al doilea vai a fost islamul, al treilea vai este islamul. În 11 septembrie, 2001, al treilea vai a sosit în istorie. El a început când clătirile mari din New York au fost doborâte. În acest punct, lucrarea Duhului Sfânt este să-i trezească pe adventiştii de ziua a şaptea. Când suntem treziţi, avem ocazia de a îndeplini lucrarea de finalizare a sfinţirii, ca să putem primi sigiliul lui Dumnezeu. Un studiu atent cu privire la Duhul Sfânt demonstrează că ploaia târzie ne trezeşte mai întâi pe noi şi ne dă ocazia de a ne pregăti pentru legea duminicală, deoarece când vine legea duminicală, timpul nostru de probă se încheie. Biblia spune: „Nu, Domnul Dumnezeu nu face nimic fără să-Şi descopere taina Sa slujitorilor Săi prooroci” (Amos 3,7). Caracterul lui Dumnezeu Îi cere ca, înainte de a încheia timpul de probă pentru poporul Său, să îl avertizeze prin cuvântul profetic. 11 septembrie, 2001 este avertizarea aceea!

Întrebarea 14

Mulţi dintre ascultătorii dumneavoastră nu vor cu adevărat să creadă că timpul de probă pentru adventişti se va încheia odată cu legea duminicală. Ce le-aţi spune acestor fraţi?

Răspuns:

Eu le spun că sunt câteva modalităţi profetice pentru a demonstra că se încheie la legea duminicală. Unul dintre primele lucruri pe care mi le amintesc este că Hristos ilustrează sfârşitul de la început. La începutul papalităţii au fost două legi duminicale, iar la sfârşit vor fi două legi duminicale identificate în profeţie. În istorie, Constantin a decretat prima lege duminicală în 321 dHr. Acel compromis din biserica din Pergam, în termenii Apocalipsei, a pregătit calea pentru papalitate – biserica din Tiatira. Când papalitatea a primit putere, în 538, aceasta a decretat legea duminicală. 

Aceste evenimente istorice indică spre istoria noastră. Mai întâi, a fost legea duminicală dată de Roma păgână, iar apoi a fost legea duminicală dată de Roma papală. Roma păgână este un tip al Statelor Unite. Prin urmare, legea duminicală soseşte mai întâi în Statele Unite, iar apoi, când papalitatea revine la putere, veţi avea o lege duminicală mondială. Aşadar, când ne gândim la legea duminicală, când ne dăm seama că mai întâi vine o lege duminicală în Statele Unite, putem să vedem că lucrul acesta este ilustrat în Daniel 11,41 şi în Apocalipsa 13,11, iar mie îmi este dificil să înţeleg cum este posibil ca adventiştii de ziua a şaptea să nu înţeleagă că timpul lor de probă se încheie la legea duminicală. Aceasta este solia îngerului al treilea. Este o avertizare vestită de adventiştii de ziua a şaptea cu privire la primirea semnului fiarei. 

Cum pot eu, ca adventist de ziua a şaptea, să avertizez lumea să nu se închine duminica, dacă eu mă închin duminica? Logica legată de încheierea timpului de probă nu se potriveşte, dacă nu înţelegi că, la legea duminicală, noi trebuie să apărăm Sabatul. În orice caz, legea duminicală începe în Statele Unite. În zilele noastre, în Statele Unite existe legi duminicale. Dar acelea nu sunt legi duminicale care împlinesc profeţia biblică. Legea duminicală care împlineşte Daniel 11,41 şi Apocalipsa 13,11 are o natură dublă: ea are loc când eşti persecutat pentru păzirea Sabatului şi când eşti obligat să respecţi duminica. Sora White spune că foarte clar lucrul acesta în Review and Herald, 18 decembrie, 1888:

„Vine un timp când Legea lui Dumnezeu va fi anulată în ţara noastră. Conducătorii naţiunii noastre vor impune legea duminicală prin acte legislative, iar poporul lui Dumnezeu va ajunge într-un mare pericol. Când naţiunea noastră, în consiliile legislative, va adopta legi pe care le vor impune conştiinţei oamenilor cu privire la privilegiile lor religioase, obligând respectarea duminicii şi exercitând o putere asupritoare împotriva celor care păzesc Sabatul zilei a şaptea, Legea lui Dumnezeu va fi anulată din toate punctele de vedere în ţara noastră, iar apostazia naţională va fi urmată de ruina naţională…”. 

Aşadar, prima idee pe care o exprimăm aici este că legea duminicală din profeţia biblică vă obligă să păziţi duminica şi vă persecută pentru că păziţi Sabatul. Aceasta este legea duminicală despre care vorbim. Dacă vor adopta mâine în Statele Unite o lege care le interzice oamenilor să cumpere benzină duminica, aceea este o lege duminicală, dar nu este legea duminicală care împlineşte profeţia biblică. Atunci când vine acea lege duminicală, vom fi consideraţi răspunzători pentru lumina pe care o avem cu privire la Sabat şi duminică. În următorul citat din Ellen White, ea descrie o situaţie în care vorbea în cadrul unei adunări şi un bărbat a întrerupt-o şi a zis: Am o întrebare la care vreau să răspundeţi cu Da, sau Nu, nimic altceva. Iată ce descrie ea în acel citat:

„Aici, cuvântarea a fost întreruptă de întrebările unuia care păzise Sabatul pentru o scurtă vreme, dar care renunţase recent. El s-a ridicat în adunare şi a spus: ‘Subiectul acesta cu privire la Sabat m-a tulburat mult pe parcursul anului trecut, iar acum aş dori să pun o întrebare: Este păzirea Sabatului necesară pentru mântuirea mea? Răspunde cu da, sau nu’. Eu am răspuns imediat: ‘Aceasta este o întrebare importantă şi cere mai mult decât un da, sau nu’…. Acum, observaţi următoarele ei declaraţii: ‘… Toţi vor fi judecaţi în conformitate cu lumina care a strălucit asupra lor. Dacă au lumina cu privire la Sabat, nu pot să fie mântuiţi, dacă resping lumina aceea. Totuşi, nimeni nu va fi considerat răspunzător pentru lumina pe care nu a avut-o niciodată. Apoi, am citat cuvintele lui Hristos: Dacă n-aş fi venit şi nu le-aş fi vorbit, n-ar avea păcat, dar acum n-au nicio dezvinovăţire pentru păcatul lor…”. – Historical Sketches, p.234.

La încercarea legii duminicale, adventiştii de ziua a şaptea vor fi consideraţi răspunzători pentru lumina cu privire la Sabat, iar dacă resping lumina aceea, nu pot fi mântuiţi. Aşadar, nu am spus eu, ci Ellen White a spus lucrul acesta. Sora White ne spune, de asemenea, că fiecare mişcare de reformă este o paralelă a tuturor celorlalte mişcări de reformă. Dacă priviţi cu atenţie caracteristicile fiecărei mişcări de reformă, veţi constata că are trei semne principale: Primul este mesajul de reformă, apoi este manifestarea neprihănirii, puterea lui Dumnezeu, iar apoi este ilustrată judecata. Iar când judecata este ilustrată, unul dintre lucrurile care se întâmplă este că uşa se închide.

Vă prezint o ilustraţie: Noe a vestit un mesaj de reformă. Când animalele au intrat în corabie, vedeţi manifestarea puterii lui Dumnezeu, dar judecata a fost demonstrată, când uşa corăbiei a fost închisă. A fost încheiat timpul de probă, când uşa corăbiei a fost închisă? Absolut! Ilie a vesti un mesaj de reformă. Când focul a coborât din cer, aţi avut manifestarea puterii lui Dumnezeu, iar aceea a fost urmată de judecata îndeplinită împotriva profeţiilor lui Baal. S-a încheiat timpul de probă pentru profeţii lui Baal? Absolut! Moise a vestit un mesaj de reformă a Sabatului pentru iudei, în timp ce erau în Egipt. Apoi aveţi plăgile din Egipt, care reprezintă puterea lui Dumnezeu. Iar apoi aveţi judecata venit asupra întâilor născuţi, iar uşa s-a închis pentru Egipt. Ioan Botezătorul a vestit un mesaj de reformă. Manifestarea puterii lui Dumnezeu a fost intrarea triumfală a lui Hristos în Ierusalim, iar apoi aveţi judecata de pe cruce. În mişcarea millerită, William Miller a vesti un mesaj de reformă. Manifestarea puterii lui Dumnezeu a fost strigătul de la miezul nopţii din vara anului 1844. Iar aceea s-a încheiat, când două uşi s-au închis simultan în 22 octombrie, 1844 – uşa sfintei s-a închis şi, în acelaşi timp, uşa din parabola celor zece fecioare s-a închis, deoarece milleriţii au împlinit perfect parabola celor zece fecioare. În 22 octombrie, 1844, timpul de probă s-a încheiat pentru milleriţi. 

49950 au continuat să-şi înalţe rugăciunile spre sfânta, iar 50 au intrat cu Hristos în sfânta sfintelor. Istoria aceea trebuie să fie repetată până la ultima literă. În istoria noastră de astăzi, mesajul de reformă din istoria millerită se repetă în mesajul laodicean. Când ploaia târzie este revărsată peste poporul lui Dumnezeu, începând cu 11 septembrie, 2001, ea îi alertează pe oamenii lui Dumnezeu că următorul lucru care se va întâmpla este legea duminicală. Legea duminicală este o paralelă a evenimentului de la 22 octombrie, 1844, o paralelă a crucii, o paralelă a judecăţii venite asupra întâilor născuţi din Egipt, o paralelă a închiderii uşii corăbiei lui Noe. 

Profeţia biblică este foarte clară şi spune că, la legea duminicală, timpul de probă se încheie pentru adventiştii de ziua a şaptea. Sora White spune cu claritate că diferitele linii profetice ilustrează lucrul acesta. Acesta este unul dintre adevărurile cele mai importante pe care trebuie să le înţelegem în profeţiile biblice legate de sfârşitul timpului. Sora White spune că ‘atunci când vom înţelege cărţile Daniel şi Apocalipsa aşa cum ar trebui, vom vedea o mare reînviorare în mijlocul nostru’. Ea spune că ‘nevoia noastră cea mai mare este o reînviorare’. Ea ne spune că evenimentele legate de încheierea timpului de probă a fost ilustrat foarte clar. Acelea sunt cuvintele ei! ea nu spune că sunt evenimente sunt legate de faptul că ‘Mihail s-a ridicat’, ci spune că ‘evenimentele sunt legate de încheierea timpului de probă. Ea scoate în evidenţă încheierea timpului de probă. Ultimele şase versete din Daniel 11 sunt acele evenimente. Daniel 11,40 identifică prăbuşirea Uniunii Sovietice în 1989, iar versetul următor, versetul 41, identifică legea duminicală din Statele Unite, punct în care timpul de probă se încheie pentru adventiştii de ziua a şaptea din Statele Unite. Dumnezeu trezeşte poporul Său prin profeţie. Iar modalitatea în care face lucrul acesta este în acele versete din Daniel 11.

Dacă înţeleg că în versetul 40 din Daniel 11, Uniunea Sovietică a căzut în 1989, de asemenea înţeleg că următorul lucru care se întâmplă este legea duminicală în Statele Unite şi înţeleg de asemenea adevărul că, la legea duminicală, timpul meu de probă se încheie. Acesta este adevărul pe care Duhul Sfânt îl foloseşte pentru a mă trezi şi pentru a mă pregăti pentru sigiliul lui Dumnezeu. Fiecare mişcare de reformă este la fel. Ea începe cu un mesaj de reformă. Daniel 11,40-41 este acel mesaj de reformă. El ne vorbeşte nouă, laodicenilor. El ne spune că următorul lucru care se întâmplă este că timpul nostru de probă se încheie. Dacă înţeleg că acest lucru este adevărat în profeţia biblică şi, prin puterea Duhului Sfânt, îmi aduc viaţa în armonie cu adevărul acesta, ceea ce se întâmplă în viaţa mea este experienţa unei reînviorări. Acesta este un plan al lui Dumnezeu pentru a aduce o reînviorare în Biserica Adventistă de Ziua a Şaptea.

Totuşi, sora White ne spune că de nimic nu se teme Satana aşa de mult ca de faptul ca poporul lui Dumnezeu să se trezească. Prin urmare, Satana a pus o mulţime de idei ciudate în adventism, ca să nimicească adevărul că, la legea duminicală, timpul nostru de probă se încheie. Deoarece, aş putea să cred că versetul 40 a fost împlinit prin căderea Uniunii Sovietice în 1989 şi aş putea să cred că versetul următor, versetul 41 identifică legea duminicală din Statele Unite – dar dacă nu înţeleg că timpul meu de probă se încheie la acea dată, atunci totul este doar un pasaj interesant din profeţie, nu este nicio urgenţă, nicio convingere. 

Am obişnuit să călătoresc împreună cu un frate – obişnuiam să predicăm împreună. El a hotărât că timpul de probă nu se încheie la legea duminicală. „Noi slujim unui Dumnezeu al milei”. „Dumnezeu nu-i va aduce pe adventiştii de ziua a şaptea la legea duminicală, iar apoi va încheia timpul lor de probă”. Aceasta este logica lui. Iată răspunsul meu pentru el, deoarece el nu crede că timpul de probă se încheie la aceeaşi dată. El nu crede că poţi să continui să păcătuieşti până la venirea lui Isus. El doar nu vrea să recunoască faptul că timpul de probă se încheie la legea duminicală. Iată întrebarea pe care i-o pun: Bine, fratele meu, dacă timpul de probă nu se încheie la legea duminicală, atunci se încheie la cinci zile după legea duminicală? Sau la două săptămâni după legea duminicală? Sau la şase luni după legea duminicală? Sau la cinci ani după legea duminicală? Lucrul acesta este întru totul absurd!

La legea duminicală, Dumnezeu va ridica un grup de oameni care vor clarifica subiectul despre Sabat şi duminică. Atunci începe procesul de încercare! Sunt cel puţin unsprezece locuri diferite în scrierile lui Ellen White, unde ea compară chipul din câmpia Dura, din Daniel 3, cu legea duminicală. Când Şadrac, Meşac şi Abednego sunt confruntaţi cu încercarea chipului din Daniel 3, ei ilustrează încheierea timpului de probă. În conformitate cu sora White, ei ilustrează încheierea timpului de probă la legea duminicală. În Daniel 3 nu există niciun loc unde Şadrac, Meşac şi Abednego îi spun lui Nebucadneţar: „Poţi să îmi mai dai încă cinci zile? Poţi să îmi mai dai două săptămâni? Şase luni? Cinci ani?

La legea duminicală, timpul de probă se încheie pentru adventiştii de ziua a şaptea, întocmai cum s-a închis uşa corăbiei lui Noe. 

Întrebarea 15

Putem să auzim predicatori credincioşi din toată lumea, spunând: „Generaţia noastră va fi martora venirii lui Isus”. Cu toate acestea, părinţii adventiştilor au predicat acelaşi mesaj, dar toţi sunt morţi. Cum putem să ştim că suntem realmente ultima generaţie?

Răspuns:

În Luca 21, ucenicii L-au întrebat pe Isus care sunt semnele venirii Sale la sfârşitul lumii. În versetul 7, Isus începe să identifice nimicirea Ierusalimului şi a templului. Sora White ne spune că Isus identifica nimicirea Ierusalimului şi a templului, dar în acelaşi timp ilustra sfârşitul lumii (MS 40, 1897). Dacă parcurgeţi cu atenţie Luca 21, lucru pe care nu avem timp să-l facem în interviul acesta, veţi vedea că Isus este foarte specific cu privire la succesiunea evenimentelor istorice. (El nu sare de aici, acolo, ci este o istorie progresivă). Dacă citiţi Luca 21,24, acolo spune: „Vor cădea sub ascuţişul săbiei, vor fi luaţi robi printre toate neamurile; şi Ierusalimul va fi călcat în picioare de neamuri, până se vor împlini vremurile neamurilor”. Prin urmare, Isus ne prezintă această succesiune istorică, iar când ajunge la versetul 24, vorbeşte despre cei 1260 de domnie papală, deoarece vorbeşte despre faptul că Ierusalimul va fi călcat în picioare de neamuri. Dacă puneţi degetul aici şi mergeţi la Apocalipsa 11,2, care spune: „Dar curtea de afară a Templului lasă-o la o parte nemăsurată, căci a fost dată neamurilor, care vor călca în picioare sfânta cetate patruzeci şi două de luni”, iar apoi vă întoarceţi la Luca 21,24, care spune: „Ierusalimul va fi călcat în picioare de neamuri, până se vor împlini vremurile neamurilor”. 

Acest lucru ne aduce la 1798. Să ne aducem aminte ce răspundea Isus. El le răspundea ucenicilor la întrebarea cu privire la semnele sfârşitului lumii şi al celei de a doua veniri a Sa. Aşadar, versetul 24 aduce domnia papală de 1260 de ani, iar apoi versetul 25 spune: „Vor fi semne în soare şi în lună…”, iar noi ştim că „semnele în soare şi în lună” au avut loc în 19 mai, 1780. Prin urmare, în Matei 24, care este aceeaşi predică a lui Isus, dar raportată de Matei, când Isus vorbeşte despre cei 1260 de ani de domnie papală, spune: „Dacă zilele acelea n-ar fi fost scurtate, nimeni n-ar scăpa”. Numai în Tragedia veacurilor sunt trei locuri unde sora White comentează despre scurtarea acelor zile. Ea evidenţiază faptul că persecuţia din Evul Mediu s-a încheiat cu 25 de ani înainte de 1798 (GC, 306). Iar Matei 24 de spune că imediat după zilele acelea de necaz, veţi vedea manifestările din soare şi lună. Persecuţia poporului lui Dumnezeu s-a încheiat în 1773, iar în 1780 aveţi manifestările din soare şi lună. În versetul 25 (din Luca 21) spune apoi: „… şi în stele…”.. stelele au căzut în 1833.

„Şi pe pământ va fi strâmtorare printre neamuri”…, şi puteţi arăta că „strâmtorarea printre neamuri” din istoria millerită a fost constituită de problemele pe care islamul de aducea în Orientul Mijlociu, iar versetul 25 continuă… „care nu vor şti ce să facă la auzul urletului mării şi al valurilor; oamenii îşi vor da sufletul, în aşteptarea lucrurilor care se vor întâmpla pe pământ, căci puterile cerului vor fi clătinate. Atunci vor vedea pe Fiul omului venind pe un nor cu putere şi slavă mare”.

Aşadar, când le răspunde ucenicilor cu privire la semnele sfârşitului lumii, Isus le prezintă semnele care inaugurează istoria millerită, cei 1260 de ani de domnie papală, „Evul Întunecat”, „căderea stelelor”, „strâmtorarea printre neamuri” identificată în profeţia celor 391 ani şi 15 zile, reprezentată în Apocalipsa 9,15.

El spune: „Atunci vor vedea pe Fiul omului venind pe un nor cu putere şi slavă mare” (Luca 21,27). Unii adventişti de ziua a şaptea nu îşi dau seama, dar milleriţii au înţeles că „Fiul omului vine pe nori”, deoarece ei au înţeles 22 octombrie, 1844. În conformitate cu Daniel 7,33, iar sora White este de acord cu ce intenţionez să spun (Manuscrisul 248.3), în 22 octombrie, 1844, Hristos a venit pe nori înaintea „Celui Îmbătrânit de zile”, când a început judecata de cercetare. Totuşi, există un citat unde sora White spune: „Vocea lui Hristos este cea care vorbeşte prin patriarhi şi profeţi, din zilele lui Adam şi până la încheierea istoriei” (DA, 799.2). Întreaga mărturie profetică din Biblie este vocea lui Hristos. Hristos este Acela care a plănuit ca istoria millerită să se repete până la ultima literă în istoria celor 144000. Aşadar, când le răspunde ucenicilor despre sfârşitul lumii, El ilustrează semnele pentru milleriţi, deoarece milleriţii sunt începutul adventismului. Apoi, El stabileşte semnul pentru sfârşitul adventismului, cei 144000. El identifică semnul acela printr-o parabolă. În versetul 29, El spune: „Vedeţi smochinul şi toţi copacii. Când înfrunzesc, şi-i vedeţi, voi singuri cunoaşteţi că de acum vara este aproape. Tot aşa, când veţi vedea întâmplându-se aceste lucruri, să ştiţi că Împărăţia lui Dumnezeu este aproape. Adevărat vă spun”…. Iar acesta este răspunsul la întrebarea voastră: „Adevărat vă spun că nu va trece neamul acesta, până când se vor împlini toate aceste lucruri. Cerul şi pământul vor trece, dar cuvintele Mele nu vor trece” (Luca 21,29-33). 

Prin urmare, Isus se concentrează chiar asupra sfârşitului lumii, ca să le răspundă ucenicilor şi le prezintă o parabolă. El spune: „Uitaţi-vă la smochin şi la toţi copacii”. În Spiritul Profeţiei, sunt câteva pasaje unde sora White identifică smochinul ca reprezentând poporul lui Dumnezeu, iar ceilalţi copaci ca fiind ceilalţi oameni (ST, 21 februarie, 1878; RH, 11 ianuarie, 1881). Isus face o deosebire între poporul lui Dumnezeu şi oamenii din afara adventismului. El spune: „Vedeţi copacii, când înfrunzesc, ştiţi că vara este aproape”. Ieremia 8,20 spune: „Secerişul a trecut, vara s-a isprăvit, iar noi tot nu suntem mântuiţi”. Deci, secerişul este vara. Iar Matei 13,39 spune: „Secerişul este sfârşitul veacului”. Aşa că, atunci când Isus spune: „Vedeţi copacii, când înfrunzesc, ştiţi că vara este aproape”, El spune „Vedeţi copacii, când înfrunzesc, ştiţi că sunteţi la sfârşitul lumii”, deoarece vara este secerişul şi secerişul este sfârşitul lumii. 

Sora White comentează lucrul acesta în Tragedia veacului, pagina 308: „Hristos îi poruncise poporului Său să urmărească semnele venirii Sale şi să se bucure când văd dovezile că Împăratul vine…. El le-a arătat urmaşilor Săi pomii care îmbobocesc primăvara”… (GC, 308). 

Ca adventişti de ziua a şaptea, ştim ce face pomii din Orientul Mijlociu să înfrunzească primăvara. Este „ploaia târzie”. În Luca 21, Isus ne spune că atunci când ajungeţi în timpul „ploii târzii”, în conformitate cu versetul 22, „nu va trece neamul acesta, până se vor împlini toate aceste lucruri”. Când începe „ploaia târzie”, sunteţi în ultima generaţie a istoriei pământului şi, aşa cum am citit anterior în interviul acesta, din Review and Herald, 5 iulie, 1906, sora White spune: „Când clădirile cele mari din New York sunt doborâte, atunci se vor împlini cuvintele din Apocalipsa 18,1-3”. Când gemenii au fost doborâţi în 11 septembrie, 2001, îngerul cel puternic din Apocalipsa 18 a coborât, „ploaia târzie” a început să picure peste „grâul şi neghina” din adventism şi Domnul a încercat să ne trezească la timp, ca să ne pregătim pentru venirea legii duminicale. Generaţia care a fost în viaţă când semnul acesta s-a împlinit [2001] este ultima generaţie din istoria pământului. „Nu va trece neamul acesta, până când se vor împlini toate aceste lucruri” (Luca 21,32). 

În calitate de creştini, noi a trebuit să trăim întotdeauna cu aşteptarea revenirii apropiate a Domnului. Totuşi, în acord cu caracterul lui Hristos, „Domnul Dumnezeu nu face nimic fără să-Şi descopere taina Sa slujitorilor Săi prooroci” (Amos 3,7), 11 septembrie este pentru poporul lui Dumnezeu o avertizare care spune că în viitorul foarte apropiat timpul nostru de probă se încheie odată cu legea duminicală. Pentru noi, este un semn că ploaia târzie a început să cadă, că pomii înfrunzesc şi că fie ne pregătim caracterul pentru sigiliul lui Dumnezeu, fie vom primi semnul fiarei! Faptul că aşteptăm revenirea Domnului este confirmat acum de o împlinire profetică. Suntem ultima generaţie!

Întrebarea 16

Probabil că interviul acesta va fi răspândit pretutindeni în lume. Vă rog să ne spuneţi cum trebuie să ne pregătim personal pentru acest timp care urmează?

Răspuns:

Ei bine, probabil că sunt mai multe modalităţi de a răspunde la întrebarea aceasta. Sunt anumite aspecte ale reformei, pe care sora White le-a prezentat pentru adventiştii de ziua a şaptea. Solia cu privire la sănătate este braţul drept al soliei îngerului al treilea (Kress Collection, 50; Dietă şi hrană, 73). Este interesant că sora White spune că sunt lucruri care nu constituie o condiţie, dar probabil că sunt. Ea ne spune că solia cu privire la sănătate nu trebuie să fie făcută o condiţie a calităţii de membru, dar ea ne spune: „Cei dintre noi care continuă să mănânce carne vor ieşi din mijlocul nostru”. Solia cu privire la sănătate nu este o condiţie a calităţii de membru, dar dacă nu vom respecta solia cu privire la sănătate, nu vom avea puterea fizică, mintală şi spirituală pentru a rezista în timpul de încercare. Ne apropiem de un timp când orice susţinere pământească va înceta. Puteţi să demonstraţi din scrierile lui Ellen White că nu este nicio justificare pentru ca un adventist de ziua a şaptea să locuiască în oraşe după 1888. Recent, în Statele Unite au apărut tot felul de vise false, profetizând despre lucruri îngrozitoare care sunt pe punctul să aibă loc în oraşele din Statele Unite. Ştiu câţiva fraţi care au imigrat aici din ţări străine şi locuiau în Statele Unite, dar care în ultimele câteva luni, s-au întors în ţările de origine. Totuşi, este evident că au fost motivaţi de frică. Noi trebuie să locuim la ţară. În 1901, sora White spune: „Afară din oraşe! Afară din oraşe! – acesta a fost mesajul meu de mulţi ani” (Sfaturi pentru sănătate, 231.2). Dar nu trebuie să ieşim din oraşe din cauză că suntem motivaţi de frică. Scopul locuirii la ţară este acela de a ne muta într-un mediu în care putem să dezvoltăm mai bine caracterul lui Hristos. Noi trebuie să locuim la ţară, acolo unde putem avea parte de ABC-ul adevăratei educaţii. Este un proces de sfinţire care se desfăşoară pe măsură ce învăţăm ABC-ul adevăratei educaţii. Totuşi, unii dintre noi nu sunt nici măcar conştienţi cu privire la ce este ABC-ul adevăratei educaţii. Este grădinăritul! Trebuie să locuim la ţară, unde avem un stil de viaţă prin care Duhul Sfânt să poată netezi asprimile din caracterul nostru şi să ne poată pregăti pentru sigiliul lui Dumnezeu. La sfârşitul lumii, trebuie să fim poporul lui Dumnezeu care păzeşte poruncile lui Dumnezeu, are credinţa lui Isus şi „Spiritul Profeţiei”. Nu există nicio lumină în Biblie, sau în „Spiritul Profetic”, care să spună că cei 144000 nu vor înţelege pe deplin (nu vor încerca să aibă o experienţă deplină). Aceasta este chemarea noastră cea mai înaltă. 

Totuşi, am să mă întorc la încă un răspuns cu privire la ce trebuie să facem în timpul acesta. Istoria millerită se repetă până la ultima literă la sfârşitul lumii. În 1798, cartea lui Daniel a fost desigilată şi, în conformitate cu Daniel 12, atunci a avut loc o sporire a cunoştinţei. Iar cunoştinţa aceea a fost crucială. Osea 4,6 spune: „Poporul Meu piere din lipsă de cunoştinţă”. Iar în Daniel 12,10 spune: „Niciunul din cei răi nu va înţelege, dar cei pricepuţi vor înţelege”. Sora White spune: „Fiecare generaţie are un mesaj special al adevărului prezent pentru acea generaţie”. Acest mesaj special pentru milleriţi este ceea ce noi numim prima solie îngerească. Iar prima solie îngerească este Evanghelia veşnică. Evanghelia este prezentată pentru prima dată în Cuvântul lui Dumnezeu în Geneza 3,15. Este o declaraţie împotriva lui Satana, dar este o făgăduinţă pentru tine şi pentru mine. Declaraţia Evangheliei este că Domnul va pune vrăjmăşie între sămânţa lui Satana şi sămânţa lui Hristos. Milleriţii au proclamat Evanghelia veşnică, iar Evanghelia veşnică produce două clase de închinători. Puteţi să ilustraţi cele două clase de închinători din istoria millerită printr-o varietate de simboluri biblice. Cei înţelepţi au înţeles sporirea cunoştinţei, dar cei răi nu au înţeles. În parabola celor zece fecioare, pe care milleriţii au împlinit-o, avem fecioare înţelepte şi fecioare neînţelepte. În parabola cu grâul şi neghina: milleriţii au avut grâu şi neghină. Iar în parabola cu grâul şi neghina – cine a despărţit grâul de neghină? Îngerii! Îngerii au separat grâul şi neghina. Istoria milleriţilor este istoria primei şi celei de a doua solii îngereşti. În timpul acela au fost vestite prima şi a doua solie îngerească. Evanghelia veşnică este o făgăduinţă care arată că vor fi produse două clase de închinători. Milleriţii nu numai că au proclamat Evanghelia veşnică, ci au şi experimentat-o, pentru că atunci când au ajuns la 22 octombrie, 1844, au fost 50000 de milleriţi, iar în ziua aceea, 49950 au continuat să se roage trimiţând rugăciunile spre sfânta şi Satana a început să asculte rugăciunile lor (EW, 258-261) şi numai 50 au intrat cu Hristos în sfânta sfintelor. Ei nu numai că au proclamat Evanghelia veşnică, ci au experimentat-o. Prin proclamarea celor două solii îngereşti, grâul şi neghina au fost separate. Istoria aceea a fost lăsată în rapoarte ca o mărturie pentru tine şi pentru mine. Iar mărturia este aceasta: La sfârşitul lumii, când Domnul îi ridică pe cei 144000 de reprezentanţi ai caracterului Său, va avea loc o sporire a cunoştinţei cu privire la cuvântul Său profetic. Iar cei răi din adventism nu vor înţelege, sau nu vor accepta acea sporire a cunoştinţei, dar cei înţelepţi vor înţelege. Cei înţelepţi o vor recunoaşte. Cei înţelepţi vor începe să obţină cu nerăbdare acea sporire a cunoştinţei. Biblia ne învaţă că Hristos ne va sfinţi. Cum ne sfinţeşte Hristos? „Sfinţeşte-i prin adevărul Tău. Cuvântul Tău este adevărul” (Ioan 17,17). Procesul sfinţirii care se desfăşoară printre cei 144000 duce la o desăvârşire care se realizează prin faptul că ei ajung la o înţelegere a mesajului profetic pe care li l-a dat Hristos. Făgăduinţa Bibliei este că acest Cuvânt al Său nu se va întoarce la El fără rezultat. Scopul sporirii cunoştinţei profetice printre cei 144000 este acela de a produce un caracter sfinţit, pregătit pentru sigiliul lui Dumnezeu. Acum este timpul să împlinim chemarea noastră, chiar de când am început interviul acesta. Primul citat pe care l-am folosit a fost din Mărturii, vol.5, p.708, unde Ellen White vorbeşte despre adventiştii de ziua a şaptea, spunând: „Fiecare dintre noi este chemat să fie cercetător al profeţiei”. Studierea profeţiei nu este doar pentru a înţelege evenimentele de la sfârşitul timpului. Lucrarea unui cercetător al profeţiei este aceea de a-i îngădui Cuvântului lui Dumnezeu să te sfinţească, pregătindu-te pentru sigiliul lui Dumnezeu. 

Rugăciune pentru încheiere. 

Tată ceresc, după cum înţelegem, ne aflăm la sfârşitul istoriei lumii. După cum înţelegem, suntem generaţia finală şi Îţi cerem să continui să călăuzeşti poporul Tău în tot adevărul şi să ne atragi la un studiu profund al Cuvântului Tău. Cerem ca, pe măsură ce studiem Cuvântul Tău, acesta să fie dulce în gura noastră şi ca Tu să iei Cuvântul acesta şi să ne sfinţeşti pe deplin, ca să putem fi printre aceia care reflectă cu desăvârşire caracterul Tău pentru o lume care piere în timpul de încercare al legii duminicale, care se află chiar în faţa noastră. În Numele lui Isus, Amin.