2520 de ani?

Bună ziua, Jeff:

Am avut câteva întrebări. Crezi că pot să fie două perioade de 2520 de ani pentru Babilon, având în vedere că sunt două perioade pentru poporul lui Dumnezeu? În Daniel 4, Nebucadneţar a fost umilit (a căzut) timp de şapte ani, care înseamnă 2520 de zile. În Daniel 5, scrierea pe zid adaugă aceleaşi 2520 de zile. Este posibil ca ambele să se refere căderea Babilonului în timpul soliei îngerului al doilea, adică una să fie o aplicaţie personală (locală) la Nebucadneţar, iar cealaltă o aplicaţie (globală) la Belşaţar?

Nu poţi să le atribui date într-o modalitate corectă, deoarece timpul profetic s-a încheiat în 1844. Eu ştiu că după această dată, nu mai există date istorice profetice. Dacă atribuirea unor date istorice nu este corectă, atunci care este relaţia dintre ele, sau sunt unul şi acelaşi lucru? Ce părere ai?

De asemenea, când ai fost în Eatonville, ai menţionat că papalitatea a fost întotdeauna cornul al optulea. Ai putea să repeţi întreaga informaţie cu privire la subiectul acesta? Eu înţeleg cornul al optulea din Daniel 7, dar ce putem spune despre celelalte? Mulţumesc, BH – WA.

Frate BH:

M-am împotmolit aici. Îmi pare rău. Cred că cele două perioade de 2520 de ani pentru Babilon oferă în principal un al doilea martor pentru cele două profeţii rostite împotriva împărăţiilor de la nord şi de la sud ale lui Israel. În afară de timpul lui Nebucadneţar, nu sunt sigur că ar trebui să ne aşteptăm să înţelegem un element al timpului în Daniel 5. Cuvintele care comunică timpul în capitolul 5 au fost interpretate de Daniel şi probabil că aceasta este singura interpretare. Nu sunt sigur.

Cu privire la faptul că papalitatea este cornul al optulea, în profeţia biblică sunt câteva ilustraţii care arată că Roma a ieşit ca fiind cornul al optulea, dintre cele şapte. Faptul acesta este folosit pentru a identifica Roma papală ca fiind capul al optulea în Apocalipsa 17,11, unde spune: „Şi fiara, care era, şi nu mai este, ea însăşi este al optulea împărat: este din numărul celor şapte şi merge la pierzare”. [15]

Dacă putem să înţelegem de două, sau trei ori că Roma apare ca fiind cornul al optulea şi este din numărul celor şapte, înseamnă că Biblia a stabilit faptul că al optulea cap din Apocalipsa 17,11 este Roma modernă. Acest fapt este important, deoarece unele voci sugerează că al optulea cap este Satana şi alte idei false.

În Daniel 7, Roma păgână se împarte în zece naţiuni. Trei din acele naţiuni sunt smulse în scopul de a pune papalitatea pe tronul lumii. Prin urmare, în Daniel 7, Roma papală vine a opta. Nu numai că a venit a opta, dar a apărut în Italia, care a fost una dintre cele şapte naţiuni rămase, aşa că a apărut a opta şi a fost din numărul celor şapte.

Sora White ne spune că împărăţiile istoriei (nu ale profeţiei) sunt Asiria, Egipt, Israel, Babilon, Medo-Persia, Grecia, Roma păgână şi Roma papală. În istorie, Roma papală a apărut a opta şi a fost din numărul celor şapte.

„Cununa luată de la Israel a ajuns în mod succesiv la împărăţia Babilonului, Medo-Persiei, Greciei şi Romei. Dumnezeu spune: ‘Dar lucrul acesta nu va avea loc decât la venirea Aceluia care are drept la ea şi în mâna căruia o voi încredinţa’”. – Educaţia, p.179.

Din nefericire, când identifică împărăţiile din istorie, teologii moderni lasă pe dinafară Israelul, ceea ce este în contradicţie directă cu Spiritul Profetic. Imaginaţi-vă.

În Daniel 8, mezii şi perşii sunt berbecele cu două coarne, apoi Alexandru cel Mare este reprezentat de ţapul care are un corn ce este rupt, iar când moare, răsar alte patru coarne. În total, sunt şapte coarne. Cornul cel mic din versetul nouă este Roma păgână şi papală şi apare ca fiind al optulea din numărul celor şapte.

În Apocalipsa 13, fiara papală din primele trei versete are şapte capete, dar unul dintre capete este rănit. Apoi, rana de moarte se vindecă, identificând astfel un al optulea cap. Al optulea cap este Roma modernă, care a ieşit din cele şapte capete, deci este din numărul celor şapte. Sper ca răspunsul să fie de folos. Jeff.

Jeff: O întrebare scurtă: Dacă primul şi al doilea vai au fost otomanii, nu ar trebui să ne aşteptăm ca vaiul al treilea să fie Turcia? Dacă spunem că trăsăturile primului şi celui de-al doilea vai trebuie să corespundă cu al treilea, atunci este o coincidenţă destul de mare (că primul şi al doilea au fost exact aceeaşi naţiune). Mulţumesc şi Dumnezeu să vă binecuvânteze. AS – UK.

Frate AS: Primul vai a fost islamul din Arabila, iar al doilea a fost islamul otomanilor, prin urmare, al treilea vai este islamul mondial. Islamul arab şi cel otoman sunt două culturi diferite. – Jeff.

Dragă Jeff:

În studiul meu de astăzi, am citit Luca 11,30: „Căci după cum Iona a fost un semn pentru Niniviteni, tot aşa şi Fiul omului va fi un semn pentru neamul acesta”. De asemenea, Matei 12,40: „Căci, după cum Iona a stat trei zile şi trei nopţi în pântecele chitului, tot aşa şi Fiul omului va sta trei zile şi trei nopţi în inima pământului.

Iona 1,17 spune: „Domnul a trimis un peşte mare să înghită pe Iona, şi Iona a stat în pântecele peştelui trei zile şi trei nopţi”.

Iona 2,10 spune: „Domnul a vorbit peştelui, şi peştele a vărsat pe Iona pe pământ”.

Mă întreb dacă aţi făcut vreun studiu cu privire la legătura pe care profeţia aceasta o are cu noi? Am auzit un predicator spunând că el crede că va fi un timp de necaz de trei ani şi jumătate. Totuşi, când aţi spus că întreaga Biblie este cuprinsă în ultimele şase versete din Daniel 11, eu cred lucrul acesta. Totul este pentru noi, cei din zilele de pe urmă. Totuşi, m-am întrebat dacă aţi avut vreo informaţie cu privire la aceasta pentru zilele noastre?

Grupul nostru de studiu începe în 6 ianuarie şi ne aşteptăm să aibă loc în fiecare marţi acasă la mine. Planific materiale de studiu pentru grupul acesta. Rugaţi-vă pentru micul nostru grup [16] de aici din Canada. Mulţumesc, PV – Canada.

Soră PV:

„Subiectul despre Ninive, durata timpului ei de probă şi întristarea ulterioară a lui Iona mi-au fost prezentate ca fiind o paralelă a dezamăgirii noastre din 1844”. – Schiţe din viaţă, p.1844.

Vom continua să vă păstrăm pe dumneavoastră şi lucrarea dumneavoastră în rugăciune. Salutări lui I. Jeff.

Reaplicarea celor 1335

Salut Jeff:

Îmi cer scuze că deranjez continuu cu întrebări, dar persoanele despre care ştiu că studiază materialul tău nu par să răspundă la întrebările mele, aşa că eşti singurul. Dacă eşti foarte ocupat şi cunoşti pe altcineva mai puţin ocupat, care poate să răspundă la întrebări cu privire la materialele tale, te rog să mi le recomanzi.

Întrebare: Oare acest citat din Spiritul Profetic nu pare să spună că cele 1335 de zile au atât o aplicaţie în viitor, cât şi în trecut?

„Cu o săptămână în urmă, în ultimul Sabat, am avut o adunare foarte interesantă. Fratele Hewitt de la Dead River a fost aici. El a venit cu o solie care spune că nimicirea celor nelegiuiţi şi somnul morţilor au fost o urâciune în cadrul învăţăturii despre uşa închisă, pe care o femeie Izabela, o profetesă, o adusese, iar el credea că eu eram femeia aceea. Noi i-am spus câteva dintre greşelile lui din trecut, şi anume că cele 1335 de zile se încheiaseră şi alte multe alte idei greşite ale lui. Întunericul lui a fost simţit în adunare şi ne-a tras înapoi”. – Manuscript Releases, vol.16, p.208.

Mulţumesc şi Dumnezeu să vă binecuvânteze, AS – UK.

Frate AS,

Nu, nu spune că există o aplicaţie viitoare. Un prieten mi-a scris ieri. Tocmai ajunsese la citatul acesta şi mi l-a trimis. Vei vedea dialogul nostru. Observă mai întâi ce a spus Ellen White cu privire la harta lui Nichol’s din 1850.

„Am văzut că alcătuirea de hărţi era întru totul greşită. Ea a început odată cu fratele Rhodes şi a fost urmată de fratele Case. Au fost cheltuiţi bani pentru a confecţiona hărţi şi pentru a picta imagini înspăimântătoare şi dezgustătoare spre a-i reprezenta pe îngeri şi pe Isus cel slăvit. Am văzut că astfel de lucruri nu erau pe placul lui Dumnezeu. Am văzut că Dumnezeu era implicat în publicarea hărţii de către fratele Nichols. Am văzut că în Biblie se afla o profeţie cu privire la harta aceasta şi că, dacă harta aceasta era plănuită pentru cei din poporul lui Dumnezeu, dacă este suficientă pentru unul, este suficientă şi pentru ceilalţi şi că, dacă cineva avea nevoie de o hartă nouă, pictată la o scară mai largă, toţi aveau nevoie în aceeaşi măsură. – Manuscript Releases, vol.13, p.359.

Dragă Jeff,

Cu privire la declaraţia ta legată de reaplicarea celor 1335 la sfârşit, m-am lovit de citatul acesta: „I-am spus [fratelui H] câteva dintre greşelile lui din trecut, şi anume că cele 1335 de zile se încheiaseră şi multe alte idei greşite ale lui”. – Scrisoarea 28, 1850. Dumnezeu să te binecuvânteze. RM – TN.

Frate RM:

Citatul acesta este al doilea dintre cele mai folosite citate pentru a împiedica aplicarea celor 1335 de zile la sfârşitul lumii, în modalitatea: o zi pentru o zi. Cei care fac astfel, insistă că acest citat declară că ei i-au spus fratelui Hewitt că greşea, deoarece spunea că acele 1335 de zile se încheiaseră în 1843. Sensul real al citatului este că ei i-au spus multe din greşelile lui, între care una era reaplicarea celor 1335 la sfârşitul lumii, deoarece acele 1335 se încheiaseră deja în 1843. Interacţiunea cu fratele Hewitt a avut loc acasă la Otis Nichols, chiar în week-endul când James şi Ellen îşi exprimau aprobarea finală cu privire la harta lui Nichols din 1850, tocmai înainte de prima ei tipărire. Interpretarea pionierilor cu privire la cele 1335 zile este susţinută în cuprinsul hărţii, aşa că ar fi fost imposibil ca ei să fi marcat încheierea celor 1335 de zile în 1843 şi, în acelaşi week-end să-i spună fratelui Hewitt că greşea, făcând acelaşi lucru. Jeff. [17]

Dragă Jeff,

Acesta este modul în care am înţeles eu citatul. Am rămas din nou fără cuvinte. În pasaj reiese clar că i s-a spus că făcuse o greşeală cu privire la 1335. Mulţumesc pentru explicaţiile suplimentare. Dumnezeu să te binecuvânteze. – RM-TN.

Frate AS:

Poţi să înţelegi citatul cum vrei, dar a sugera că Ellen White îl corecta pe Hewitt pentru că el învăţa că acele 1335 de zile s-au încheiat în trecut, iar această învăţătură era o greşeală, se află în contradicţie directă cu toate declaraţiile aflate împotriva aplicării profeţiilor cu privire la timp la sfârşitul lumii. Mai precis, ea tocmai aprobase harta din 1850, care arată că acele 1335 de zile s-au încheiat în 1843. De ce ea şi soţul ei ar fi aprobat tipărirea unei hărţi care arată că acele 1335 de zile s-au împlinit în 1843 şi, în aceeaşi săptămână, ar fi mustrat pe cineva pentru că face acelaşi lucru? Depinde de ce vrei să înţelegi. Jeff.

Frate Jeff:

Înţeleg! Îmi pare aşa de rău. Tocmai am recitit citatul şi mi-am dat seama că din pasaj se poate înţelege că  „Una dintre greşelile lui este că acele 1335 de zile s-au încheiat în trecut”, dar şi că „Noi i-am spus că acele 1335 de zile s-au încheiat”. Din punct de vedere gramatical este corect în ambele sensuri, dar tocmai mi-am dat seama că al doilea este corect. Mulţumesc Jeff. – AS-UK.

Frate Jeff:

Am studiat capitolele 28 şi 29 din Isaia şi am ajuns la o întrebare la care probabil că ai putea să îmi răspunzi. În capitolul 28,1, vedem că „batjocoritorii” sunt „doborâţi de vin”. În capitolul 29, citesc că în Ariel (Ierusalim H740), „ei sunt beţi, dar nu de vin, se clatină, dar nu din pricina băuturilor tari”. Întotdeauna am înţeles şi încă mai cred că aceste cuvinte se referă la acelaşi popor, adică – Ierusalimul de la sfârşitul lumii. Prin urmare, de ce în Isaia 28 sunt beţi ca rezultat al vinului (învăţătura falsă?), iar în Isaia 29 sunt beţi, dar nu ca rezultat al vinului, ci mai degrabă se pare că, deoarece Domnul revărsase asupra lor spiritul unui somn adânc şi le închisese ochii? Nu este o contradicţie evidentă? Mulţumesc. – WS-VA.

Frate WS.

Eu înţeleg că Isaia pur şi simplu clarifică felul de beţie al oamenilor batjocoritori. Ei sunt doborâţi de vin, sau de întuneric. Categoric, este acelaşi popor. În capitolul 28, Isaia prezintă beţivii din Efraim, iar în capitolul 29 explică mai precis beţia lor. Pasajul nu se contrazice, ci se clarifică singur.

După ce am recitit întrebarea ta, aş adăuga şi că învăţătura falsă este aceea care creează orbirea şi, deşi oamenii aceştia aleg învăţătura falsă în locul adevărului, Dumnezeu Îşi asumă responsabilitatea pentru trimiterea lor în amăgire, din cauza lipsei lor de dragoste faţă de adevăr. – Jeff.

Frate Jeff:

Acum, înţeleg. Am văzut cuvântul vin şi l-am interpretat imediat ca fiind învăţătura falsă, totuşi Isaia 29 pare să nu fie de acord. Mulţumesc pentru timpul acordat. Mă străduiesc din greu să-I îngădui lui Dumnezeu să mă înveţe tot ce poate cu privire la adevărurile acestea şi înainteze destul de repede. Mulţumesc din nou, prietene.

P.S. A fost o şcoală profetică excepţională. A făcut o lucrare deosebită! WS – VA. [18]

Jeff,

Ai fi de acord că ploaia târzie a început să stropească pentru milleriţi, pe măsură ce lumina profetică pentru „timpul sfârşitului” din vremea lor a început să fie descoperită, şi că la adunarea de tabără de la Exeter a fost revărsat cu o putere mai mare, probabil fără măsură, iar experienţa aceea i-a pregătit pe cei înţelepţi să intre, prin credinţă, în sfânta sfintelor, pe măsură ce au studiat „învăţătură peste învăţătură, puţin aici, puţin acolo”. – WS-VA.

Frate WS:

Da, cu o singură menţiune. În 1798, timpul sfârşitului, a avut loc o creştere a cunoştinţei, care a început şi a fost realizată prin lucrarea Duhului Sfânt. Totuşi, revărsarea concretă a Duhului Sfânt în sens special a început în 11 august, 1840, când Domnul Hristos a coborât în Apocalipsa 10, având în mână cartea lui Daniel deschisă. Atunci au început timpul de încercare şi stropii ploii târzii. La adunarea de tabără de la Exeter a fost vestit strigătul de la miezul nopţii, iar Duhul Sfânt a fost revărsat fără măsură. Stropii au început în 1840, revărsarea deplină a avut loc la strigătul de la miezul nopţii. Această interpretare este susţinută de Tragedia veacurilor, p.611, care compară mişcarea adventistă din perioada 1840-1844, cu ploaia târzie din Apocalipsa 18 şi Ziua Cincizecimii.

„Îngerul care se uneşte în vestirea soliei îngerului al treilea va lumina tot pământul cu slava lui. Aici este profetizată o lucrare mondială cu o putere neobişnuită. Mişcarea adventă din anul 1840-1844 a fost o manifestare glorioasă a puterii lui Dumnezeu; prima solie îngerească a fost vestită în toate centrele misionare din lume, iar în câteva ţări s-a arătat cel mai mare interes religios care s-a văzut în vreo ţară de la Reforma secolului al XVI-lea, dar acestea urmează să fie depăşite de mişcarea cea puternică din timpul ultimei avertizări a îngerului al treilea.

Lucrarea se va asemăna cu aceea din Ziua Cincizecimii”. – Tragedia veacurilor, p.611. – Jeff