Legea duminicală iminentă

[84] „Odinioară, aceia care au prezentat adevărurile celei de a treia solii îngereşti au fost priviţi adesea ca nişte alarmişti. Prevestirile lor că intoleranţa religioasă va câştiga teren în Statele Unite, că biserica şi statul se vor uni ca să-i persecute pe aceia care păzesc poruncile lui Dumnezeu, au fost socotite neîntemeiate şi absurde…. Dar, pe măsură ce problema impunerii duminicii este discutată în cercuri tot mai largi, evenimentul de care s-au îndoit şi nu l-au crezut atâta vreme se vede apropiindu-se, iar întreita solie va produce un efect pe care nu l-a avut mai înainte”. – Tragedia veacurilor, p.605-606.

[85] "Va intra şi în ţara cea minunată, şi zeci de mii vor cădea. Dar Edomul, Moabul, şi fruntaşii copiilor lui Amon vor scăpa din mâna lui” (Daniel 11,41).

[86] Minunată – 6643: în sensul proeminenţei; splendid, frumos, bun. – Strong’s.

[87] „Cel ce va merge împotriva lui va face ce va voi, şi nimeni nu i se va împotrivi; el se va opri în ţara minunată, nimicind cu desăvârşire tot ce-i va cădea în mână” (Daniel 11,16).

[88] Uriah Smith descrie versetul precedent: 

„După ce a pus capăt războiului, Pompei a dărâmat zidurile Ierusalimului, a transferat câteva cetăţi de sub jurisdicţia Iudeii sub jurisdicţia Siriei şi le-a impus tribut iudeilor. Pentru prima dată, prin cucerire, Ierusalimul a fost pus în mâinile Romei, puterea aceea care avea să ţină ‘ţara cea minunată’ în strânsoarea ei de fier, până când a nimicit-o cu desăvârşire”. – Daniel and the Revelation, p.247.

[89] „Lasă-mă, Te rog, să trec, şi să văd ţara aceea bună de dincolo de Iordan, munţii aceia frumoşi şi Libanul!” (Deutronom 3,25).

[90] William include convingerea lui că Statele Unite are un scop divin, în declaraţia lui care descrie motivul datorită căruia a fost condus spre înţelegerea ideilor care au dus la izbucnirea mişcării milerite:

„În 1813, am primit postul de căpitan în serviciul SUA şi am continuat să fiu activ în armată, până când a fost declarată pacea. În timpul acela, multe întâmplări mi-au adus slăbit încrederea în corectitudinea principiilor deiste. 

„Am fost determinat adesea să compar tara aceasta cu copiii lui Israel, dinaintea cărora Dumnezeu i-a alungat pe locuitorii ţării lor. Mi s-a părut că o Fiinţă Supremă trebuia să fi vegheat asupra intereselor acestei ţări într-o modalitate specială şi ne-a eliberat din mâinile vrăjmaşilor noştri.

„Am fost impresionat de concepţia aceasta îndeosebi în bătălia de la Platsburg, când, cu 1500 de soldaţi şi aproximativ 4000 de voluntari, i-am învins pe britanicii care erau în număr de 15.000. În acelaşi timp am avut succes în conflictul cu flota britanică de pe lac. La începutul bătăliei, am considerat că înfrângerea noastră era aproape sigură, şi totuşi am fost victorioşi. Un rezultat aşa de surprinzător, în ciuda unor astfel de împrejurări potrivnice, mi s-a părut a fi lucrarea unei puteri mai înalte decât puterea omului”. – Mr. Miller’s Apology and Defence, p.1-2. 

[91] „Dumnezeu a scos pe poporul Său ales din ţara Egiptului… ca să-i poată aduce într-o ţară mai bună o ţară pe care, în providenţa Sa, le-a pregătit-o ca adăpost de duşmanii lor. I-a adus la Sine şi i-a înconjurat cu braţele Sale veşnice; iar ei, datorită bunătăţii şi milei Sale, aveau să înalţe Numele Său şi să-L proslăvească pe pământ”. – Profeţi şi regi, p.16.

[92] „Oare este în zadar faptul că adevărul cel veşnic i-a fost vestit acestui popor spre a fi dus în toate ţările lumii? Dumnezeu a ales un popor şi l-a făcut depozitarul unui adevăr încărcat de rezultate veşnice. Lui i-a fost dată lumina care trebuie să ilumineze lumea. Oare a făcut Dumnezeu o greşeală? Suntem noi cu adevărat uneltele Sale alese? Suntem noi bărbaţii şi femeile care trebuie să-i vestească lumii soliile din Apocalipsa paisprezece, să le propovăduiască solia mântuirii acelora care stau în pragul ruinei? Acţionăm noi ca şi când am fi aceşti bărbaţi şi aceste femei?” – Selected Messages, cartea 1, p.92.

[93] „În zilele acelea, casa lui Iuda va umbla cu casa lui Israel şi vor veni împreună din ţara de la miazănoapte, în ţara pe care am dat-o în stăpânire părinţilor voştri. Eu ziceam: ‘Cum să te pun printre copiii Mei, şi să-ţi dau o ţară plăcută, o moştenire, podoabă între podoabele neamurilor? Mă gândeam că Mă vei chema: Tată! Şi nu te vei mai abate de la Mine’” (Ieremia 3,18-19). 

[94] „Când ţara pe care Domnul a pregătit-o ca loc de adăpost pentru poporul Lui, pentru ca ei să I se poată închina aşa cum le dictează propria lor conştiinţă, ţara care s-a bucurat multă vreme din protecţia Celui Atotputernic, ţara pe care Dumnezeu a  favorizat-o, făcând-o depozitarea religiei curate a lui Hristos – când acea ţară, prin intermediul legiuitorilor ei, se va dezice de principiile Protestantismului şi va făuri un chip al apostaziei romane, desconsiderând şi alterând legea lui Dumnezeu – atunci se va dezvălui ultima lucrare a omului fărădelegii”. – Signs of the Times, 12 iunie, 1893.

[95] „Domnul a făcut pentru Statele Unite mai mult decât pentru oricare altă ţară peste care răsare soarele. Aici, El a pregătit un loc de adăpost pentru poporul Său, în care ei să I se poată închina aşa cum le dictează conştiinţa. Doctrina dătătoare de viaţă cu privire la unicul Mijlocitor dintre Dumnezeu şi om a fost prezentată fără restricţii. Dumnezeu a prevăzut ca această ţară să rămână liberă pentru totdeauna, ca oamenii să I se închine aşa cum le dictează conştiinţa. Planul Lui a fost ca instituţiile ei civile, prin realizările lor expansive, să reprezinte libertatea privilegiilor Evangheliei”. – Maranatha, p.193.

[96] „America,… locul unde a strălucit lumina cea mai mare asupra oamenilor, poate să ajungă locul celui mai mare pericol şi întuneric, pentru că oamenii nu continuă să practice adevărul şi să umble în lumină”. – Selected Messages, cartea 3, p.387.

[97] „Poporul Statelor Unite a fost un popor favorizat, dar când va restrânge libertatea religioasă, ca renunţa la protestantism şi va susţine papalitatea, măsura vinovăţiei lui va fi deplină, iar ‘apostazia naţională’ va fi scrisă în cărţile cerului. Rezultatul acestei apostazii va fi ruina naţională”. – Review and Herald, 2 mai, 1893.

[98] „Ţara noastră se află în pericol. Se apropie timpul când legiuitorii ei vor renunţa la protestantism şi vor susţine apostazia Romană. Poporul pentru care Dumnezeu a lucrat atât de minunat, întărindu-i pentru a răsturna jugul insuportabil al Papalităţii, vor da forţă credinţei corupte a Romei printr-un act naţional şi vor stârni tirania care nu are nevoie decât de o scânteie pentru a aprinde din nou focul cruzimii şi al despotismului. Ne apropiem deja cu paşi repezi de această perioadă”. – The Spirit of Prophecy, vol. 4, p. 410.

Răsturnat

[99] „Când Legea lui Dumnezeu va fi anulată, biserica va fi zguduită prin încercări nemiloase şi o parte mai mare decât anticipăm acum va asculta de duhurile amăgitoare şi de învăţăturile diavolilor”. – Selected Messages, cartea 2, p.368.

[100] „Marele conflict care este aproape îi va îndepărta pe aceia pe care nu i-a rânduit Dumnezeu, iar El va avea slujitori curaţi, adevăraţi şi sfinţiţi, pregătiţi pentru ploaia târzie”. – Selected Messages, cartea 3, p.385.

[101] „Pe măsură ce furtuna se apropie, o mare clasă a acelora care au declarat a crede în solia îngerului al treilea, dar care nu au fost sfinţiţi prin ascultarea de adevăr, îşi vor abandona poziţia şi vor intra în rândurile împotrivitorilor”. – Tragedia veacurilor, p.608.

[102] „În absenţa persecuţiei, în rândurile noastre au pătruns oameni care par să fie nişte creştini serioşi şi în afara oricărui semn de întrebare, dar care, dacă ar apărea persecuţia, ar pleca dintre noi”. – Evanghelizarea, p.360.

[103] „Lucrarea pe care biserica nu a făcut-o într-un timp de pace şi prosperitate va trebui să fie făcută în timpul unei crize teribile, sub cele mai descurajatoare şi respingătoare împrejurări. Avertizările pe care conformarea faţă de cele lumeşti le-a adus la tăcere trebuie să fie transmise sub cea mai crudă opoziţie din partea vrăjmaşilor credinţei. În timpul acela, clasa superficială, conservatoare, a cărei influenţă a dat înapoi programul lucrării, va renunţa la credinţă şi se va alătura vrăjmaşilor ei recunoscuţi, către care s-a îndreptat de mult timp simpatia lor”. – Mărturii, vol. 5, p.463.

Hotărâri nelegiuite

[104] „Vai de cei ce rostesc hotărâri nelegiuite, şi de cei ce scriu porunci nedrepte” (Isaia 10,1). 

Când şi atunci

[105] „Când legea lui Dumnezeu este anulată, când numele Lui este dezonorat, când se consideră că păzirea Sabatului zilei a şaptea constituie un act de trădare faţă de ţară, când, în orbirea minţii şi în împietrirea inimii, lupii îmbrăcaţi în haine de oi caută să-şi liniştească conştiinţa, vom renunţa noi oare la loialitatea noastră faţă de Dumnezeu? Nu, nu. Făcătorul de rele este plin de ură satanică împotriva celor ce sunt loiali poruncilor lui Dumnezeu, dar valoarea legii lui Dumnezeu ca normă de conduită trebuie dovedită în mod vizibil. Pe măsură ce lumea şi biserica se unesc în anularea legii, zelul celor care ascultă de Domnul va creşte. Ei vor spune asemenea psalmistului: ‘Eu iubesc poruncile Tale mai mult decât aurul; da, mai mult decât aurul curat’ (Psalmi 119,127). Aceasta se va întâmpla în mod sigur, când legea lui Dumnezeu va fi anulată printr-un act naţional. Când duminica va fi înălţată şi susţinută prin lege, atunci principiul motivator al poporului lui Dumnezeu va fi evidenţiat, aşa cum a fost evidenţiat principiul celor trei evrei, atunci când Nebucadneţar le-a poruncit să se închine înaintea chipului de aur din câmpia Dura. Când adevărul va fi înlocuit cu falsitatea, vom putea înţelege care este datoria noastră”. – Manuscript Releases, vol. 13, p. 71.

[106] „Sunt mii şi mii care ţin sus stindardul sabatului lumii, înălţând chipul papalităţii, creat de omul fărădelegii. Biserica se închină chipului fiarei şi primeşte semnul lui, chiar aşa cum locuitorii Babilonului s-au închinat chipului de aur pe care Nebucadneţar l-a ridicat în Câmpia Dura”. – General Conference Daily Bulletin, p.178-179. 

Mâini întinse

[107] „Când naţiunea noastră va renunţa la principiile guvernării ei, până acolo încât să voteze o lege duminicală, prin acest fapt, protestantismul îşi va da mâinile cu papalitatea”. – Mărturii, vol.5, p.712.

[108] „Nu suntem în stare să înţelegem cum poate Biserica Romană să se elibereze de acuzaţia de idolatrie…. Iar aceasta este religia pe care protestanţii încep să o privească într-o modalitate aşa de favorabilă şi care se va uni, în cele din urmă, cu protestantismul. Cu toate acestea, unirea acesta nu va fi realizată printr-o schimbare a catolicismului, deoarece Roma nu se schimbă niciodată. Ea pretinde infailibilitatea. Protestantismul este acela care se va schimba. Adoptarea ideilor liberale îl va duce în poziţia în care va putea să dea mâna cu catolicismului”. – Review and Herald, 1 iunie, 1886. 

[109] „Prin decretul ce impune instituţia papalităţii care calcă Legea lui Dumnezeu, naţiunea noastră se va rupe cu totul de neprihănire. Când protestantismul va întinde mâna peste abis, pentru a prinde mâna puterii romane, când ea va întinde mâna peste abis pentru a da mâna cu spiritismul, când, sub influenţa acestor întreite uniri, ţara noastră va respinge orice principiu al Constituţiei, ca o conducere protestantă şi republicană, şi va face legi pentru propagarea falsurilor şi înşelăciunilor papale, putem cunoaşte că a venit timpul pentru lucrarea prin minuni a lui Satana şi că sfârşitul este aproape. – Mărturii, vol.5, p.451. 

Pe urmele lui

[110] „Protestanţii din Statele Unite se vor afla în primele rânduri pentru a întinde mâna peste abis şi a prinde mâna spiritismului; ele vor trece peste abis pentru a da mâna cu puterea romană; şi sub influenţa acestei uniri întreite, această ţară va merge pe urmele Romei, pentru a călca în picioare drepturile conştiinţei”. – Tragedia veacurilor, p.588.

[111] „În mişcările care se dezvoltă acum în Statele Unite, cu scopul de a asigura sprijinul statelor în favoarea instituţiilor şi a practicilor bisericii, protestanţii merg pe calea papalităţii. Ba mai mult, ei deschid uşa ca papalitatea să-şi recâştige, în America protestantă, supremaţia pe care a pierdut-o în Lumea Veche”. – Tragedia veacurilor, p.573.

[112] „Merg oare doi oameni împreună, fără să fie învoiţi?” (Amos 3,3).

Scapă

[113] Scapă – 4422: ca rădăcină primară – a fi alunecos, adică, implicit, a scăpa (ca şi când ar aluneca); a elibera sau a salva pe cineva; a emite scântei: - a se elibera, a lăsa în pace, a lăsa să plece. – Strong’s.

[114] „Legea lui Dumnezeu nu poate să fie anulată de legea unei ţări. Când Legea va fi călcată în picioare, sfinţenia poruncilor lui Dumnezeu va fi apărată de aceia care Îi sunt credincioşi Lui. Nu trebuie să adresăm nicio acuzaţie insultătoare împotriva naţiunilor, pentru că faptul acesta ne-ar închide calea şi nu am putea să le prezentăm oamenilor lumina. Fiecare obiecţie adusă împotriva poruncilor lui Dumnezeu va deschide o cale pentru înaintarea adevărului şi îi va face în stare pe susţinătorii lui să prezinte valoarea acestuia înaintea oamenilor. În adevăr se află o frumuseţe şi o putere pe care nimic nu poate să le facă aşa de vizibile precum le fac împotrivirea şi persecuţia. Când acestea vor fi date pe faţă, mulţi vor fi convertiţi la adevăr”. – Manuscript Releases, vol.12, p.141-142. 

Uşa închisă

[115] „Mulţi dintre cei care cunoscuseră adevărul, au trăit o viaţă lipsită de loialitate faţă de Dumnezeu şi s-au îndepărtat de credinţă. Locurile rămase goale în rândul credincioşilor vor fi ocupate de cei pe care Domnul Hristos i-a prezentat ca venind în cel de-al unsprezecelea ceas. Duhul lui Dumnezeu luptă pentru a câştiga inimile multora. Pentru cei care nu au avut ocazia de a învăţa adevărul, timpul judecăţilor distrugătoare ale lui Dumnezeu este un timp al harului. Domnul îi caută cu duioşie. Inima Lui plină de milă este impresionată; mâna Lui este încă întinsă pentru a-i salva, în timp ce, pentru cei care nu vor dori să intre, uşa harului este închisă. Un mare număr dintre cei care aud adevărul pentru prima dată în aceste zile din urmă, vor fi primiţi”. – This Day With God, p. 163.

[116] „În toate părţile lumii, există cercetători sârguincioşi ai cuvântului profeţiei, care primesc o lumină din ce în ce mai mare prin cercetarea Scripturilor. Lucrul acesta este adevărat cu privire la toate neamurile, toate seminţiile, toate popoarele. Oamenii aceştia vor veni din întunericul cel mai adânc al ideilor false şi le vor lua locurile acelora care au avut ocazii favorabile şi privilegii, dar nu le-au preţuit. Ei şi-au dus până la capăt mântuirea cu temere şi cutremuri, ca să nu fie găsiţi deficitari în împlinirea căilor şi voinţei lui Dumnezeu, în timp ce aceia care au avut o lumină mare I-au întors spatele Domnului Hristos, din cauza perversităţii inimii lor fireşti şi pentru că nu le-au plăcut cerinţele Sale. 

„Totuşi, Dumnezeu nu va rămâne fără martori. Lucrătorii pentru o oră vor fi aduşi în ceasul al unsprezecelea şi vor consacra pentru înaintarea lucrării aptitudinile şi toate mijloacele cu care au fost înzestraţi. Ei vor primi răsplata pentru credincioşia lor, deoarece sunt loiali faţă de principii şi nu ocolesc datoria de a vesti întregul sfat al lui Dumnezeu. Când aceia care au avut lumină din belşug vor da la o parte restricţiile pe care le impune Cuvântul lui Dumnezeu şi vor anula Legea Sa, alţii vor veni, le vor lua locul şi coroana….

„Mare este lucrarea Domnului. Oamenii se împart în două tabere. Chiar şi aceia despre care se presupune că sunt păgâni vor alege să treacă de partea lui Hristos, în timp ce aceia care au ajuns să se supere, aşa cum au făcut ucenicii, vor pleca şi nu vor mai umbla cu El. Alţii vor veni şi vor ocupa locurile rămase libere. Este foarte aproape timpul când oamenii vor atinge limitele prestabilite…. Raportul faptelor lor, aflat în cărţile cerului, este ‘Cântărit şi găsit prea uşor’”. – Testimonies to Southern Africa, p.50-51. 

Teatrul creştin

[117] „Întreaga lume creştină va fi implicată în marele conflict dintre credinţă şi necredinţă”. – Review and Herald, 7 februarie, 1893. 

[118] „Înainte de revărsarea finală a judecăţilor lui Dumnezeu peste pământ, în mijlocul poporului lui Dumnezeu va avea loc o aşa reînviorare a evlaviei de la început, cum nu s-a mai văzut din timpurile apostolice. Duhul şi puterea lui Dumnezeu vor fi revărsate peste copiii Săi. În vremea aceea, mulţi se vor despărţi de bisericile acelea în care dragostea pentru lume a luat locul iubirii faţă de Dumnezeu şi faţă de Cuvântul Său. Mulţi, atât slujitori, cât şi laici, vor primi cu bucurie acele adevăruri mari pe care Dumnezeu le-a rânduit să fie vestite în vremea aceea, pentru a pregăti un popor pentru a doua venire a Domnului…. Sub o aparenţă religioasă, Satana va căuta să-şi întindă influenţa peste lumea creştină”. – Tragedia veacurilor, p.464.

[119] „Aşa zis-a lume creştină urmează să fie teatrul unor acţiuni mari şi decisive”. – Selected Messages, cartea 3, p.392. 

[120] „Întregul creştinism va fi împărţit în două mari clase”. – Tragedia veacurilor, p.450.

[121] „Pentru că Sabatul a devenit punctul deosebit de discuţie în creştinătate, iar autorităţile religioase şi pământeşti s-au unit pentru a impune păzirea duminicii, refuzul stăruitor al unei minorităţi de a se supune cerinţei generale va face din ei obiectul unui blestem general”. – Tragedia veacurilor, p.615. 

[122] „Când cei care ‘nu au crezut adevărul, ci au găsit plăcere în nelegiuire’ (2 Tesaloniceni 2:12) vor accepta lucrarea unei mari rătăciri şi vor crede o minciună, atunci lumina adevărului va străluci asupra tuturor celor ale căror inimi sunt deschise pentru a-l primi şi toţi copiii Domnului, care au rămas în Babilon, vor asculta chemarea: ‘Ieşiţi din ea, poporul Meu’. Apocalipsa 18:4”. – Maranatha, p. 173.

Urmaşii lui Lot ca simbol

[123] „Dar, în ziua când a ieşit Lot din Sodoma, a plouat foc şi pucioasă din cer, şi i-a pierdut pe toţi. Tot aşa va fi şi în ziua când Se va arăta Fiul omului” (Luca 17,29-30).

[124] "Slujitorii lui Dumnezeu, înzestraţi cu putere de sus şi cu feţe luminate, strălucind în sfântă consacrare, au ieşit pentru a proclama solia venită din Cer. Suflete împrăştiate pretutindeni, în toate organismele religioase, au răspuns chemării, iar cei preţioşi au fost zoriţii să iasă din bisericile blestemate, asemenea lui Lot care a fost zorit să iasă din Sodoma înainte de nimicirea acesteia”. – Early Writings, p. 278 – 279.

Edom, Moab şi Amon

[125] „Va intra şi în ţara cea minunată, şi zeci de mii vor cădea. Dar Edomul, Moabul, şi fruntaşii copiilor lui Amon vor scăpa din mâna lui” (Daniel 11,41).

Edom: roşu, descendent ai lui Esau. 

Moab: de la tată, descendent ai lui Lot. 

Fruntaşii copiilor lui Amon (în versiunea engleză „şeful copiilor lui Amon”): unchi după tată, descendenţi ai lui Lot (plural).

[126] „Ci vor zbura pe umărul Filistenilor la apus, şi vor jefui împreună pe fiii Răsăritului. Edom şi Moab vor fi prada mâinilor lor, şi fiii lui Amon le vor fi supuşi” (Isaia 11,14).

Edom, Moab, fiii lui Amon (plural)

[127] „Sanbalat, Horonitul, Tobia, slujitorul Amonit, şi Gheşem, Arabul, fiind înştiinţaţi, şi-au bătut joc de noi şi ne-au dispreţuit. Ei au zis: Ce faceţi voi acolo? Vă răsculaţi împotriva împăratului?” (Neemia 2,19).

Sanbalat Horonitul: zeul lună: păcatul a dat viaţă. Un moabit. 

Tobiah Amonitul: Yehova este bun. 

Gherşem Arabul: născut într-un sezon ploios. Urmaş al lui Ismael. Arabii sunt o familie de triburi (plural). 

[128] „După ce semăna Israel, Madian se suia cu Amalec şi fiii Răsăritului, şi porneau împotriva lui…. Madian, Amalec, şi toţi fiii Răsăritului, erau răspândiţi în vale, ca o mulţime de lăcuste, şi cămilele lor erau fără număr, ca nisipul de pe marginea mării” (Judecători 6,3; 7,12).

Madian: ceartă. Urmaş al lui Avraam din Chetura. 

Amalec: necaz. Urmaş al lui Esau. 

Fiii Răsăritului: (plural) asociat cu Balaam. 

[129] „Moab a zis bătrânilor lui Madian: ‘Mulţimea aceasta are să înghită tot ce este în jurul nostru, cum paşte boul verdeaţa de pe câmp’. Balac, fiul lui Ţipor, era pe atunci împărat al Moabului. El a trimis soli la Balaam, fiul lui Beor, la Petor pe Râu (Eufrat), în ţara fiilor poporului său, ca să-l cheme, şi să-i spună: ‘Iată, un popor a ieşit din Egipt; acopere faţa pământului, şi s-a aşezat în faţa mea” (Numeri 22,4.5). 

Moab, Madian, Balaam din Petor, care este în ţara fiilor poporului său (plural).

[130] „Al şaselea a vărsat potirul lui peste râul cel mare, Eufrat. Şi apa lui a secat, ca să fie pregătită calea împăraţilor, cari au să vină din Răsărit. Apoi am văzut ieşind din gura balaurului, şi din gura fiarei, şi din gura proorocului mincinos trei duhuri necurate, cari semănau cu nişte broaşte” (Apocalipsa 16,12.13).

Balaurul: spiritismul.

Fiara: catolicismul.

Proorocul mincinos: protestantismul apostaziat (biserici numeroase). 

Ebraică: unul din partea cealaltă, Avraam, Sem. 

Greacă: fii lui Ionia, Iafet (plural). 

Latină: Am înălţat. Babilonul a fost întemeiat de Nimrod, un urmaş al lui Ham.  

Steagul

[131] „În viziune, am văzut două oştiri într-o luptă îngrozitoare. O oştire avea în frunte stindarde care purtau semnul lumii; cealaltă avea în frunte însângerat al Prinţului Emanuel. Steag după steag era lăsat să se târască prin ţărână, când companie după companie din oştirea Domnului se unea cu vrăjmaşul, şi seminţie după seminţie din rândurile vrăjmaşului se unea cu poporul păstrător al poruncilor lui Dumnezeu…. Oastea care urma steagul cu inscripţia: „Poruncile lui Dumnezeu şi credinţa lui Isus”, a fost glorios triumfătoare. – Mărturii, vol.8, p.41.

[132] „În 23 septembrie, Domnul mi-a arătat că Îşi întinsese mâna pentru a doua oară spre a răscumpăra rămăşiţa poporului Său şi că eforturile trebuiau să fie redublate în acest timp al secerişului…. La seceriş, când Dumnezeu şi-a întins mâna spre a-i aduna pe cei din poporul Său, eforturile de răspândire a adevărului îşi au efectul dorit. Toţi trebuie să fie uniţi şi zeloşi în lucrare”. – Early Writings, p.74.

[133] „În ziua aceea, Vlăstarul lui Isai va fi ca un steag pentru popoare; neamurile se vor întoarce la El, şi slava va fi locuinţa Lui. În acelaşi timp, Domnul Îşi va întinde mâna a doua oară, ca să răscumpere rămăşiţa poporului Său, risipit în Asiria şi în Egipt, în Patros şi în Etiopia, la Elam, la Şinear şi la Hamat, şi în ostroavele mării. El va înălţa un steag pentru neamuri, va strânge pe surghiuniţii lui Israel, şi va aduna pe cei risipiţi ai lui Iuda, de la cele patru capete ale pământului. Pizma lui Efraim va înceta, şi vrăjmaşii lui Iuda vor fi nimiciţi; Efraim nu va mai fi gelos pe Iuda, şi Iuda nu va mai fi vrăjmaş lui Efraim, ci vor zbura pe umărul Filistenilor la apus, şi vor jefui împreună pe fiii Răsăritului. Edom şi Moab vor fi prada mâinilor lor, şi fiii lui Amon le vor fi supuşi. Domnul va seca limba mării Egiptului, Îşi va ridica mâna asupra Râului în mânia Lui, îl va împărţi în şapte pâraie, aşa că îl vor putea trece încălţaţi. Şi va fi un drum pentru rămăşiţa poporului Său, care va mai rămâne în Asiria, cum a fost pentru Israel, în ziua când a ieşit din ţara Egiptului” (Isaia 11,10-16).

[134] steag – 5251: de asemenea, o velă, în sens implicit, un catarg; în general, un semnal; figurativ, un semn – afiş, stâlp, stindard. 5264: a străluci de departe, adică, a fi vizibil, ca un semnal; a ridica un far: ridicat ca purtător de steag. – Strong’s.

[135] „Acesta este timpul când Sabatul cel adevărat trebuie să le fie prezentat oamenilor atât prin scrieri, cât şi prin predicare. Pentru că porunca a patra a Decalogului şi aceia care o respectă sunt ignoraţi şi dispreţuiţi, puţinii credincioşi ştiu că acesta nu este un timp în care să se ascundă, ci să înalţe Legea lui Iehova, fluturând steagul pe care este scrisă solia îngerului al treilea: ‘Aici este răbdarea sfinţilor, care păzesc poruncile lui Dumnezeu şi credinţa lui Isus’ (Apocalipsa 14,12)”. – Evanghelizarea, p.281. 

[136] „Pentru aproximativ patruzeci de ani, în Statele Unite cercetătorii profeţiei au prezentat lumii această mărturie. În evenimentele care au loc acum se vede o înaintare rapidă către împlinirea acestei profeţii. La învăţătorii protestanţi, se vede aceeaşi pretenţie la autoritatea divină în favoarea păzirii duminicii şi aceeaşi lipsă de dovezi scripturale ca la conducătorii papali, care au născocit minuni pentru a umple locul unei porunci de la Dumnezeu. Susţinerea că judecăţile lui Dumnezeu vin asupra oamenilor din cauza călcării sabatului duminical se va repeta; deja a început să fie susţinută. O mişcare pentru impunerea păzirii duminicii câştigă teren cu repeziciune”. – Tragedia veacurilor, p.579.

Cucerirea lumii

[137] „Îşi va întinde mâna peste felurite ţări, şi nici ţara Egiptului nu va scăpa” (Daniel 11,42).

[138] „De ce este atât de greu de dus o viaţă umilă, de tăgăduire de sine? Deoarece pretinşii creştini nu sunt morţi faţă de lume. Este uşor de trăit după ce am murit. Însă mulţi tânjesc după prajii şi ceapa din Egipt. Ei sunt înclinaţi să se îmbrace şi să acţioneze la fel ca lumea, pe cât este posibil, şi cu toate acestea să meargă în cer. Unii ca aceştia urcă pe o altă cale. Ei nu intră pe poarta cea strâmtă şi nici nu merg pe calea cea îngustă”. – Mărturii, vol.1, p.131.

[139] „Când mă gândesc la starea noastră ca popor sunt plină de tristeţe. Domnul nu a închis cerul pentru noi, dar comportamentul noastre de continuă rămânere în urmă ne-a despărţit de Dumnezeu. Mândria, lăcomia şi dragostea de lume au locuit în inimă fără teama de a fi alungate, sau condamnate…. Biserica a încetat a-L urma pe Hristos în calitate de conducător al ei şi se retrage continuu spre Egipt…. Oare nu am căutat noi prietenia şi aplauzele lumii, în loc de a căuta prezenţa lui Hristos şi o cunoaştere mai adâncă a voinţei Sale?” – Mărturii, vol.5, p.217-218.

[140] „Plăgile pe care le-a trimis Dumnezeu asupra Egiptului când era pe punctul să elibereze poporul Israel au avut un caracter asemănător cu judecăţile cele mai vaste şi îngrozitoare care urmează să cadă peste lume chiar înainte de eliberarea finală a poporului lui Dumnezeu”. – Tragedia veacurilor, p.627-628.

[141] „Mulţi nu ajung să fie tot mai puternici, deoarece nu Îl cred pe Dumnezeu pe cuvânt. Ei se conformează cu lumea. În fiecare zi, ei îşi pun corturile tot mai aproape de Egipt, în timp ce ar trebui să se apropie zi de zi de Canaanul ceresc”. – Signs of the Times, 6 martie, 1884. 

[142] „Domnul Dumnezeul lui Israel urmează să-i pedepsească pe zeii lumii acesteia, aşa cum i-a pedepsit pe zeii Egiptului”. – Manuscript Releases, vol.10, p.240.

Scăparea

[143] Scăpare – 6413: feminin al 6412 – eliberare; o parte care scapă, rămăşiţă, refugiat care a scăpat, evadat. – Strong’s.

[144] „Când America, ţara libertăţii religioase, se va uni cu papalitatea spre a forţa conştiinţa şi spre a-i constrânge pe oameni să cinstească sabatul fals, oamenii din fiecare ţară de pe glob vor fi determinaţi să urmeze exemplul ei”. – Mărturii, vol.6, p.18.

[145] „Ţările străine vor urma exemplul Statelor Unite. Deşi ea conduce, totuşi aceeaşi criză va veni asupra oamenilor din toate părţile lumii”. – Mărturii, vol.6, p.395.

[146] „Încă de la Cădere, Satana a lucrat spre a se institui în calitate de conducător al pământului”. – Review and Herald, 9 martie, 1886. 

[147] „Şi au început să se închine balaurului, pentru că dăduse puterea lui fiarei. Şi au început să se închine fiarei, zicând: ‘Cine se poate asemăna cu fiara, şi cine se poate lupta cu ea?’ I s-a dat să facă război cu sfinţii, şi să-i biruiască. Şi i s-a dat stăpânire peste orice seminţie, peste orice norod, peste orice limbă şi peste orice neam. Şi toţi locuitorii pământului i se vor închina, toţi aceia al căror nume n-a fost scris, de la întemeierea lumii, în cartea vieţii Mielului, care a fost junghiat” (Apocalipsa 13,7-8).

[148] „Cum ai căzut din cer, Luceafăr strălucitor, fiu al zorilor! Cum ai fost doborât la pământ, tu, biruitorul neamurilor! Tu ziceai în inima ta: ‘Mă voi sui în cer, îmi voi ridica scaunul de domnie mai presus de stelele lui Dumnezeu; voi şedea pe muntele adunării dumnezeilor, la capătul miazănoaptei; mă voi sui pe vârful norilor, voi fi ca Cel Prea Înalt’” (Isaia 14,12-14).

[149] „Protivnicul, care se înalţă mai presus de tot ce se numeşte ‘Dumnezeu’, sau de ce este vrednic de închinare. Aşa că se va aşeza în Templul lui Dumnezeu, dându-se drept Dumnezeu” (2 Tesaloniceni 2,4).

[150] „Toţi au acelaşi gând, şi dau fiarei puterea şi stăpânirea lor…. Apoi mi-a zis: ‘Apele, pe care le-ai văzut, pe care şade curva, sunt noroade, gloate, neamuri şi limbi’…. Căci Dumnezeu le-a pus în inimă să-I aducă la îndeplinire planul Lui: să se învoiască pe deplin şi să dea fiarei stăpânirea lor împărătească, până se vor îndeplini cuvintele lui Dumnezeu. Şi femeia, pe care ai văzut-o, este cetatea cea mare, care are stăpânire peste împăraţii pământului” (Apocalipsa 17,13.15.17-18).

[151] „‘Toţi aveau acelaşi gând’. Va fi o uniune universală, o mare armonie, o confederaţie a puterilor lui Satana. ‘Si îi vor da fiarei puterea lor’. În felul acesta este manifestată aceeaşi putere arbitrară şi opresivă împotriva libertăţii religioase, a libertăţii de a-I aduce închinare lui Dumnezeu în conformitate cu principiile conştiinţei, aşa cum a fost manifestată de papalitate în trecut, când i-a persecutat pe aceia care au îndrăznit să refuze a se conforma ritualurilor şi ceremoniilor religioase ale bisericii romano catolice”. – Maranatha, p.187.

[152] „Duhuri de demoni vor merge la împăraţii pământului şi în lumea întreagă, pentru a-i întări în amăgire şi pentru a-i îndemna să se alieze cu Satana în lupta lui împotriva conducerii cerului. Prin aceste mijloace, vor fi amăgiţi deopotrivă conducătorii şi supuşii”. – Tragedia veacurilor, p.624. 

[153] „Ci se va face stăpân pe vistieriile de aur şi de argint, şi pe toate lucrurile scumpe ale Egiptului. Libienii şi Etiopienii vor veni în alai după el” (Daniel 11,43).

[154] „Şi nimeni să nu poată cumpăra sau vinde, fără să aibă semnul acesta, adică numele fiarei, sau numărul numelui ei” (Apocalipsa 13,7).

[155] Paşii – 4703: din 6805, un pas, figurativ, tovărăşie; mers, pas. 6805: ca rădăcină primară, a merge, adică a păşi regulat; a urca, a mărşălui, a coborî, a aduce, a trece peste. – Strong’s.

[156] „Între cei nesfinţiţi nu va fi decât o armonie înşelătoare ce nu face decât să ascundă, în parte, un continuu dezacord. Ei sunt uniţi în opoziţia lor faţă de voinţa şi adevărul lui Dumnezeu, în timp ce în toate celelalte puncte ei sunt împărţiţi datorită urii, întrecerii, geloziei şi luptei de moarte”. – Mărturii, vol.5, p.101.

[157] „Pe măsură ce ne apropiem de criza finală, este de o însemnătate vitală să existe armonie şi unitate între uneltele lui Dumnezeu. Lumea este plină de furtună, război şi ceartă. Totuşi, sub o conducere unică, puterea papală, oamenii se vor uni ca să se împotrivească lui Dumnezeu în persoana martorilor Lui. Unirea aceasta este cimentată de marele apostat. În timp ce se străduieşte să-şi unească agenţii ca să lupte împotriva adevărului, Satana va lucra ca să-i dezbine şi să-i împrăştie pe apărătorii acestui adevăr. Gelozie, bănuieli rele şi vorbiri de rău sunt aţâţate de el pentru a produce dezacord şi neînţelegere”. – Mărturii, vol.7, p.182.

[158] „În acest timp al nelegiuirii predominante, bisericile protestante care au respins un ‘Aşa zice Domnul’ vor ajunge la un pas ciudat. Ele vor fi convertite la lume. În starea lor de despărţire de Dumnezeu, vor căuta să facă din ideile false şi din apostazia faţă de Dumnezeu o lege a ţării. Ele vor influenţa conducătorii ţării să emită legi pentru restabilirea superiorităţii pierdute a omului fărădelegii, care stă în templul lui Dumnezeu, dându-se drept Dumnezeu. Principiile romano-catolice vor fi luate sub protecţia statului. Protestul adevărului Bibliei nu va mai fi tolerat de aceia care nu au făcut din Legea lui Dumnezeu propria regulă a vieţii”. – Review and Herald, 21 decembrie, 1897. 

Egipt, Libia şi Etiopia

[159] "Pe scurt, această hartă contemporană a ruşinii ar fi expresia grafică a atrocităţilor pe care am ajuns să le descriem atât de moderat, ca fiind divizarea lumii în miazănoapte şi miazăzi, ceea ce înseamnă a vorbi, în termeni simpli, despre divizarea naţiunilor şi a populaţiilor din interiorul naţiunilor, în bogaţi şi săraci…. 

"Tocmai o asemenea hartă a ruşinii este cea pe care o prezintă lumii papa Ioan Paul în critica morală a aranjamentelor geopolitice care se pregătesc pentru viitor….  

"Pe harta modernă a ruşinii, care este supusă atât de mult atenţiei lui Ioan Paul, termenii miazăzi şi miazănoapte nu au un sens strict geografic, ci sunt frontiere globale care separă bogăţia şi sărăcia, nu numai între ţări, ci şi în societăţile din interiorul ţărilor…. 

"Fie că se adresează Statelor Unite, sau lumii întregi, critica morală a lui Ioan Paul, care foloseşte termenii miazănoapte şi miazăzi este simplă şi clară. Într-o economie ajustată din punct de vedere moral, insistă el, cei bogaţi nu ar trebui să ajungă mai bogaţi, iar cei săraci nu ar trebui să ajungă mai săraci”. - Keys of This Blood, Malachi Martin, p.163-164,171.

[160] „Grozav va fi deznodământul la care va fi adusă lumea. Puterile pământului, unindu-se să lupte împotriva poruncilor lui Dumnezeu, vor decreta ca „toţi, mici şi mari, bogaţi şi săraci, slobozi şi robi” (Apocalipsa 13,16) să se conformeze practicilor bisericii prin păzirea sabatului neadevărat. Toţi aceia care refuză să consimtă vor primi pedepse civile şi, în cele din urmă, se va spune că merită moartea”. – Tragedia veacurilor, p.604.

[161] „Şi a făcut ca toţi: mici şi mari, bogaţi şi săraci, slobozi şi robi, să primească un semn pe mâna dreaptă sau pe frunte” (Apocalipsa 13,16). 

[162] „Dar nişte zvonuri, venite de la răsărit şi de la miazănoapte, îl vor înspăimânta, şi atunci va porni cu o mare mânie, ca să prăpădească şi să nimicească cu desăvârşire pe mulţi” (Daniel 11,4).

Răsărit şi miazănoapte

[163] „Şi am văzut un alt înger, care se suia dinspre răsăritul soarelui, şi care avea pecetea Dumnezeului celui viu. El a strigat cu glas tare la cei patru îngeri, cărora le fusese dat să vatăme pământul şi marea, zicând: ‘Nu vătămaţi pământul, nici marea, nici copacii, până nu vom pune pecetea pe fruntea slujitorilor Dumnezeului nostru!’” (Apocalipsa 7,2-3).

[164] „Îndată se arată la răsărit un nor mic, negru, cam cât o jumătate de palmă. Este norul care Îl înconjoară pe Mântuitorul şi care din depărtare pare înconjurat de întuneric. Poporul lui Dumnezeu ştie că acesta este semnul Fiului omului”. – Tragedia veacurilor, p.640. 

[165] „Cine a ridicat de la răsărit pe acela pe care, în neprihănirea Lui, îl cheamă să calce pe urmele Lui? Cine îi supune neamuri şi împăraţi? Cine le face sabia praf, şi arcul o pleavă luată de vânt?... Am sculat pe cineva de la miazănoapte, şi vine de la răsărit; el cheamă Numele Meu; trece peste voievozi ca pe noroi şi-i calcă în picioare cum calcă olarul lutul. Cine a vestit lucrul acesta de la început, ca să-l ştim, şi cu mult înainte, ca să zicem: ‘Are dreptate?’ Nimeni nu l-a vestit, nimeni nu l-a proorocit, şi nimeni n-a auzit cuvintele voastre. Eu, Cel dintâi, am zis Sionului: ‘Iată-i, iată-i!’ Şi Ierusalimului: ‘Îţi trimit un vestitor de veşti bune!’” (Isaia 41,2.25-27).

Veştile

[166] „Care a fost rezultatul revărsării Duhului Sfânt în Ziua Cincizecimii? Veştile bune despre un Mântuitor înviat au fost duse până în zonele cele mai îndepărtate ale lumii locuite”. – Istoria faptelor apostolilor, p.48.

[167] „Înainte ca lucrarea să se încheie şi înainte ca sigilarea poporului lui Dumnezeu să fie finalizată, vom primi revărsarea Duhului lui Dumnezeu”. – Selected Messages, cartea 1, p.111.

Nimicirea

[168] "Întreaga lume va fi stârnită împotriva adventiştilor de ziua a şaptea care nu-şi vor aduce omagiul Papalităţii, prin respectarea duminicii, instituţia puterii anticreştine. Scopul lui Satana este acela de a face să fie şterşi de pe faţa pământului, pentru ca supremaţia lui asupra lumii să nu mai poată fi disputată”. – Review and Herald, 22 August, 1893.

[169] "Când se va desfăşura această mare lucrare, înainte de conflictul final, mulţi vor fi închişi, mulţi vor fugi din oraşe pentru a-şi salva viaţa, şi mulţi vor fi martirizaţi pentru că au rămas de partea lui Hristos şi au rezistat în apărarea adevărului”. – Maranatha, p.199.

[170] "Atenţia mi-a fost îndreptată spre timpul în care vestirea soliei celui de-al treilea înger va înceta. Puterea lui Dumnezeu a venit asupra poporului Său; ei şi-au încheiat lucrarea şi au fost pregătiţi pentru ceasul încercării care se află în faţa lor. Ei au primit ploaia târzie, sau înviorarea venită din prezenţa Domnului, iar mărturia vie a fost reînviată. Ultima mare avertizare a fost auzită pretutindeni, şi a stârnit şi înfuriat pe locuitorii pământului care nu au primit solia”. – Early Writings, p.279.

[171] „Timpul de încercare şi de groază din faţa noastră va cere o credinţă care să suporte oboseala, amânarea şi foamea – o credinţă care nu va slăbi, chiar dacă va fi aspru încercată…. ‘Timpul de încercare cum n-a mai fost niciodată’ se va dezlănţui în curând peste noi şi vom avea nevoie de o experienţă pe care acum nu o avem şi pe care mulţi sunt prea nepăsători să o câştige. Adesea, se întâmplă că încercarea se arată dinainte mai mare decât în realitate, dar acest lucru nu este adevărat cu privire la criza din faţa noastră. Imaginaţia cea mai vie nu poate cuprinde mărimea ei”. – Tragedia veacurilor, p.621-622.

[172] „Îşi va întinde corturile palatului său între mare şi muntele cel slăvit şi sfânt. Apoi îşi va ajunge sfârşitul, şi nimeni nu-i va fi într-ajutor” (Daniel 11,45).

[173] Întinde – 5193: o rădăcină primară: a interveni, adică a stabili, a întări, a planta. 

[174] Corturile – 168: din 166: un cort (la fel de clar, vizibil de la distanţă): - acoperiş, locuinţă, casă, tabernacol, cort; 166: o rădăcină primară: a fi clar, a străluci. 

[175] Palatul – 643: un pavilion, un cort-palat. – Strong’s.

Apele

[176] „Apoi mi-a zis: ‘Apele, pe care le-ai văzut, pe care şade curva, sunt noroade, gloate, neamuri şi limbi’” (Apocalipsa 17,15).

Muntele

[177] „Se va întâmpla în scurgerea vremurilor, că muntele Casei Domnului va fi întemeiat ca cel mai înalt munte; se va înălţa deasupra dealurilor, şi toate neamurile se vor îngrămădi spre el. Popoarele se vor duce cu grămada la el, şi vor zice: ‘Veniţi, să ne suim la muntele Domnului, la Casa Dumnezeului lui Iacov, ca să ne înveţe căile Lui, şi să umblăm pe cărările Lui’. Căci din Sion va ieşi Legea, şi din Ierusalim cuvântul Domnului” (Isaia 2,2-3).

Între

[178] „Îşi va întinde corturile palatului său între mare şi muntele cel slăvit şi sfânt. Apoi îşi va ajunge sfârşitul, şi nimeni nu-i va fi într-ajutor” (Daniel 11,45).

Oprirea soliei

[179] "Deşi nu a fost capabil să-L alunge pe Dumnezeu de pe tronul Său, Satana I-a atribuit în mod acuzator lui Dumnezeu caracteristici sale satanice, în timp ce el a pretins că deţine atributele lui Dumnezeu. Satana este un înşelător şi, prin isteţimea şi prin practicile lui frauduloase, a atras spre sine omagiul care ar fi trebuit să-i fie adus lui Dumnezeu, şi şi-a instalat tronul satanic între închinătorii umani şi Tatăl divin”. – Manuscript Releases, vol.7, p.215.

[180] "Chiar înainte de venirea Fiului Omului, din partea vrăjmaşului există – şi a existat timp de ani – o hotărâre de a împrăştia întunericul exact între om şi Mântuitorul lui”. – Manuscript Releases, vol.6, p.7.

[181] „Satana va încerca să se interpună şi să-i descurajeze pe lucrători, ca să-i împiedice să vestească solia de lumină şi avertizare”. – Mărturii, vol.7, p.35.

[182] „Lucrurile lumii sunt idolii lor. Acestea se interpun între suflet şi Domnul Hristos, iar realităţile solemne şi teribile ce se îngrămădesc asupra noastră nu sunt văzute decât foarte neclar şi recunoscute în mod slab”. – Mărturii, vol.5, p.456.

[183] "Marele Învăţător a fost în lume; El a fost în lumina lumii; dar Satana şi-a interpus umbra diabolică între El şi sufletele pe care Hristos a venit să-i salveze”. – The Signs of the Times, 20 martie, 1901.

[184] "Vă conjur pe cei ce vă opuneţi luminii adevărului, pentru a sta în calea poporului lui Dumnezeu. Lumina trimisă din Cer trebuie să strălucească asupra lor cu raze limpezi şi puternice”. – Review and Herald, 27 mai, 1890.

[185] "Nimeni să nu-şi asume riscul de a se interpune între popor şi mesajul Cerului. Solia lui Dumnezeu va ajunge la popor; şi dacă nu ar fi fost nici voce omenească pentru a-l rosti, chiar pietrele îl vor striga cu glas tare”. – Counsels to Writers and Editors, p.38.

[186] "Sabatul este testul Domnului, şi nici un om, fie el rege, preot sau conducător, nu este autorizat să se interpună între Dumnezeu şi om”. – Testimonies, vol.9, p.234.

[187] „Dumnezeu vrea să spună exact ce spune. Omul s-a interpus între Dumnezeu şi oameni, iar Domnul a trimis îngerul al treilea cu o solie”. – Mărturii, vol.8, p.94.

Îşi va găsi sfârşitul

[188] „De aceea a trimes El acest cap de mână, care a scris scrierea aceasta. Iată însă scrierea care a fost scrisă: ‘Numărat, numărat, cântărit, şi împărţit!’ Şi iată tâlcuirea acestor cuvinte. Numărat, înseamnă că Dumnezeu ţi-a numărat zilele domniei, şi i-a pus capăt. Cântărit, înseamnă că ai fost cântărit în cumpănă şi ai fost găsit uşor! Împărţit, înseamnă că împărăţia ta va fi împărţită, şi dată Mezilor şi Perşilor!’… Dar chiar în noaptea aceea, Belşaţar, împăratul Haldeilor, a fost omorât” (Daniel 5,24-28,30).

[189] „Apoi va veni judecata, şi i se va lua stăpânirea, care va fi prăbuşită şi nimicită pentru totdeauna” (Daniel 7,26).

[190] „Căci suntem în clipa când judecata stă să înceapă de la casa lui Dumnezeu. Şi dacă începe cu noi, care va fi sfârşitul celor ce nu ascultă de Evanghelia lui Dumnezeu?” (1 Petru 4,17).

[191] „Aceasta înseamnă piatra, pe care ai văzut-o dezlipindu-se din munte, fără ajutorul vreunei mâini, şi care a sfărâmat ferul, arama, lutul, argintul şi aurul. Dumnezeul cel mare a făcut deci cunoscut împăratului ce are să se întâmple după aceasta. Visul este adevărat, şi tâlcuirea lui este temeinică” (Daniel 2,45).

[192] „La sfârşitul stăpânirii lor, când păcătoşii vor fi umplut măsura nelegiuirilor, se va ridica un împărat fără ruşine şi viclean. El va fi tare, dar nu prin puterea lui însuşi; el va face pustiiri de necrezut, va izbuti în tot ce va începe, va nimici pe cei puternici şi chiar pe poporul sfinţilor. Din pricina propăşirii lui şi izbândirii vicleniilor lui, inima i se va îngâmfa, va pierde pe mulţi oameni care trăiau liniştiţi, şi se va ridica împotriva Domnului domnilor, dar va fi zdrobit, fără ajutorul vreunei mâini omeneşti” (Daniel 8,23-25).