Împăratul de la miază-noapte

Colecţie de citate din Spiritul Profetic

pentru prelegerea lui Jeff Pippenger

Traducere

Valentin Rusu

Citatele biblice sunt preluate din versiunea română Cornilescu 



Creşterea cunoştinţei

O înviorare spirituală

[1] „Lumina cu privire la solia îngerului al doilea a fost vestită în fiecare parte a ţării, iar strigătul a înmuiat inimile a mii de oameni. Am mers din oraş în oraş şi din sat în sat, până când poporul aşteptător al lui Dumnezeu a fost pe deplin sensibilizat. În multe biserici nu s-a îngăduit să fie vestită solia, iar grupul numeros al acelora care au avut mărturia a părăsit aceste biserici decăzute. Prin solia strigătului de la miezul nopţii s-a îndeplinită o mare lucrare. Solia a fost mişcătoare, determinându-i pe credincioşi să-şi cerceteze inima şi să caute o experienţă personală vie. Ei ştiau că nu se pot baza unul pe altul….

„Cei sfinţi simţeau pretutindeni un spirit de rugăciune solemnă şi stăruitoare. Toţi erau cuprinşi de o solemnitate sfântă. Îngerii priveau cu interesul cel mai adânc efectul soliei şi îi înălţau pe aceia care o primiseră, atrăgându-le atenţia de la lucrurile pământeşti spre a obţine resurse din izvorul mântuirii. Cei ce alcătuiau poporul lui Dumnezeu erau primiţi ca fiind ai Săi. Domnul Isus privea la ei cu plăcere, deoarece chipul Său era reflectat în ei. Ei aduseseră o jertfă deplină, o consacrare completă şi aşteptau să fie schimbaţi în starea de nemurire. Totuşi, erau meniţi să treacă din nou printr-o dezamăgire tristă”. – Early Writings, p.238-239.

[2] „Cea mai mare şi mai urgentă dintre toate nevoile este o reînviere a adevăratei evlavii în mijlocul nostru. Căutarea acestei înviorări ar trebui să fie lucrarea noastră cea dintâi”. – Selected Messages, cartea 1, p.121. 

[3] „Când vom înţelege, ca popor, ce înseamnă pentru noi cartea aceasta, în mijlocul nostru va avea loc o mare înviorare spirituală”. – Mărturii pentru pastori, p.113.

[4] „Când cărţile Daniel şi Apocalipsa vor fi înţelese mai bine, credincioşii vor avea o experienţă religioasă total diferită…. Din studiul Apocalipsei, un lucru va fi înţeles cu siguranţă – şi anume că legătura dintre Dumnezeu şi poporul Său este strânsă şi hotărâtă”. – The Faith I Live By, p.345. 

[5] Trebuie să aibă loc o înviorare spirituală şi o reformă, sub influenţa lucrării Duhului Sfânt. Înviorarea şi reforma sunt două lucruri diferite. Înviorarea înseamnă o înnoire a vieţii spirituale, o readucere la viaţă a puterilor minţii şi inimii, o înviere din moartea spirituală. Reforma înseamnă o reorganizare, o schimbare a ideilor şi teoriilor, a obiceiurilor şi practicilor. Reforma nu va aduce roadele bune ale neprihănirii, dacă nu este legată de o renaştere a Duhului. Înviorarea şi reforma trebuie să-şi facă lucrarea rânduită lor şi să se împletească în îndeplinirea acestei lucrări. – Selected Messages, cartea 1, p.128.

Daniel 11 aproape împlinit

[6] „Trăim în timpul sfârşitului. Semnele timpului, care se împlinesc cu repeziciune, declară că venirea lui Hristos este aproape. Zilele în care trăim sunt solemne şi importante. Spiritul lui Dumnezeu este retras de pe pământ treptat, dar sigur. Plăgi şi judecăţi cad deja peste dispreţuitorii harului lui Dumnezeu. Nenorocirile de pe uscat şi de pe ape, starea agitată a societăţii, alarmele de război sunt de rău augur. Ele prezic evenimente în curs de apropiere, de cea mai mare însemnătate.

„Instrumentele răului îşi unesc forţele şi se consolidează. Ele se întăresc pentru marea criză finală. În curând, urmează să aibă loc schimbări mari în lumea noastră, iar mişcările finale vor fi repezi.

„Starea de lucruri din lume arată că înaintea noastră sunt vremuri tulburi. Ziarele sunt pline de semne cu privire la un conflict teribil în viitorul apropiat. Jafurile îndrăzneţe sunt ceva frecvent. Grevele sunt obişnuite. Hoţii şi omoruri sunt comise pretutindeni. Oameni posedaţi de demoni iau viaţa bărbaţilor, femeilor şi copiilor micuţi. Oamenii au ajuns să fie scoşi din minţi de viciu şi predomină tot felul de rele….

„Nu sunt mulţi, nici chiar printre educatorii şi bărbaţii de stat, care înţeleg cauzele ce stau la baza stării actuale a societăţii. Cei care ţin frâiele guvernării nu sunt în stare să rezolve problema corupţiei morale, a sărăciei şi a creşterii criminalităţii. Ei se luptă în zadar să aşeze operaţiunile de afaceri pe o bază mai sigură. Dacă ar lua seama la învăţătura Cuvântului lui Dumnezeu, oamenii ar afla o soluţie pentru problemele care-i uluiesc….

„Lumea e agitată de spiritul războiului. Profeţia capitolului al unsprezecelea din Daniel aproape a ajuns la împlinirea completa ….

„Satana e un sârguincios cercetător al Bibliei. El ştie că timpul lui este scurt şi caută la orice pas să contracareze lucrarea Domnului pe acest pământ. E cu neputinţă să se avem vreo idee cu privire la experienţa poporului lui Dumnezeu, care va fi în viaţă pe acest pământ când slava cerească şi repetarea persecuţiilor din trecut vor contopite. Ei vor umbla în lumina care porneşte de la tronul lui Dumnezeu. Prin mijlocirea îngerilor va fi o neîntreruptă comunicare între cer şi pământ. Satana, înconjurat de îngerii răi, şi pretinzând că e Dumnezeu, va săvârşi minuni de tot felul, pentru a înşela, dacă e cu putinţă, chiar şi pe cei aleşi. – Mărturii, vol.9, p.11-17.

Ulai şi Hidechel – (Daniel 8,2; 10,4 – Apocalipsa 16,12; 22,1)

[7] „Lumina pe care Daniel a primit-o de la Dumnezeu a fost dată îndeosebi pentru aceste zile din urmă. Viziunile pe care le-a avut el pe malurile râurilor Ulai şi Hidechel, marile râuri ale Şinearului, sunt în curs de împlinire acum, şi toate evenimentele prezise se vor petrece în curând”. – Mărturii pentru pastori, p.112-113.

Profeţia

[8] „Evenimentele istorice care arată împlinirea directă a profeţiei le-au fost prezentate oamenilor, iar profeţia a fost înţeleasă ca fiind o descriere figurativă a evenimentelor care se desfăşoară până la încheierea istoriei pământului. Evenimentele aflate în legătură cu lucrarea omului fărădelegii sunt ultimele aspecte descoperite cu claritate în istoria pământului”. – Selected Messages, cartea 2, p.102.

Cartea pecetluită

[9] „În Apocalipsa, se întâlnesc şi se sfârşesc toate cărţile Bibliei. Aici este completarea cărţii lui Daniel. Una este o profeţie, cealaltă o descoperire. Cartea care a fost sigilată nu este Apocalipsa, ci acea parte din profeţia lui Daniel care se referă la zilele din urmă. Îngerul a poruncit: ‘Tu însă, Daniele, ţine ascunse aceste cuvinte, şi pecetluieşte cartea, până la vremea sfârşitului’ (Daniel 12, 4)”. – Istoria faptelor apostolilor, p.585.

[10] Completare: Împlinire, desăvârşire, continuare până la final. American Dictionary of the English Language, Noah Webster, 1828 (traducere).

Evenimentele mari şi solemne

[11] "În istoria profetică, toate evenimentele trecute, despre care Dumnezeu declarase explicit că se vor împlini, s-au împlinit; iar cele care urmează la rând, vor avea loc. Daniel, profetul lui Dumnezeu, îşi îndeplineşte menirea. Ioan îşi îndeplineşte menirea. În Apocalipsa, Leul din seminţia lui Iuda a rupt peceţile pentru toţi cercetătorii profeţiei din cartea lui Daniel, şi astfel Daniel îşi îndeplineşte menirea. El îşi aduce mărturia pe care Domnul i-a descoperit-o în viziunea evenimentelor mari şi solemne pe care trebuie să le cunoaştem acum, când ne aflăm chiar în pragul împlinirii lor”. – Selected Messages, cartea 2, p. 109.

[12] "Biblia a adunat laolaltă comorile ei pentru această generaţie. Toate evenimentele mari şi solemne ale istoriei Vechiului Testament s-au repetat şi se repetă în biserica acestor zile din urmă.... Toate adevărurile acumulate ne sunt prezentate acolo cu putere, pentru ca noi să beneficiem de învăţăturile lor”. – Selected Messages, cartea 3, p. 339.

Repetarea istoriei

[13] "Ne aflăm în pragul unor evenimente mari şi solemne. Multe profeţii sunt pe punctul de a se împlini într-o succesiune rapidă. Fiecare resursă de putere trebuie să fie angajată în lucrare. Istoria se va repeta, vechile controverse se vor trezi din nou la viaţă, iar poporul lui Dumnezeu va fi pândit de pericol la fiecare pas. Forţe teribile vor lua în stăpânire familia omenească. Tot ce va exista pe pământ, va fi cuprins de aceste puteri…. 

"Studiaţi cartea Apocalipsei împreună cu cartea lui Daniel, deoarece istoria se va repeta....

"Pe măsură ce ne apropiem de încheierea istoriei pământului, profeţiile referitoare la zilele din urmă vor necesita o atenţie specială din partea noastră. Ultima carte a Scripturilor Noului Testament conţine adevărul pe care trebuie să-l înţelegem. Satana a orbit minţile multor oameni, astfel încât aceştia au fost dispuşi să invoce orice scuză posibilă, pentru a nu face din cartea Apocalipsei un obiect al studiului lor”. – Mărturii pentru pastori, p.116-117.

Creşterea cunoştinţei

[14] „Cartea care a fost sigilată nu este Apocalipsa, ci profeţia referitoare la zilele din urmă, din cartea lui Daniel. Scriptura spune, ‘Tu, însă, Daniele, ţine ascunse aceste cuvinte, şi pecetluieşte cartea, până la vremea sfârşitului. Atunci mulţi o vor citi, şi cunoştinţa va creşte’ (Daniel 12,4). Când cartea a fost deschisă, s-a auzit declaraţia: ‘Nu va mai fi nici o zăbavă’ (vezi Apocalipsa 10,6). De acum, cartea lui Daniel este desigilată, iar descoperirea făcută lui Ioan de Domnul Hristos trebuie să ajungă la toţi locuitorii pământului. Prin creşterea cunoştinţei, urmează a fi pregătit un popor care să reziste în zilele de pe urmă”.

"În solia primului înger, oamenii sunt chemaţi să I se închine lui Dumnezeu, Creatorul nostru, care a făcut pământul şi tot ceea ce este pe el. Ei îşi aduseseră omagiul unei instituţii papale, desfiinţând Legea lui Iehova, dar avea să urmeze o creştere a cunoştinţei cu privire la acest subiect”. – Selected Messages, cartea 2, p.106-107. 

Repetarea experienţei pionierilor

[15] „Atenţia îmi este îndreptată adesea spre Parabola Celor Zece Fecioare, dintre care cinci erau înţelepte, iar cinci erau neînţelepte. Parabola aceasta a fost şi va fi împlinită până la sfârşit, deoarece are o aplicaţie deosebită pentru timpul acesta şi, asemenea soliei îngerului al treilea, a fost împlinită şi va continua să fie un adevăr prezent până la încheierea timpului”. – Review and Herald, 19 august, 1890. 

[16] „Apoi a urmat un alt înger, al doilea, şi a zis: ‘A căzut, a căzut Babilonul, cetatea cea mare, care a adăpat toate neamurile din vinul mâniei curviei ei!’” (Apocalipsa 14,8).

[17] „După aceea, am văzut pogorându-se din cer un alt înger, care avea o mare putere; şi pământul s-a luminat de slava lui. El a strigat cu glas tare, şi a zis: ‘A căzut, a căzut, Babilonul cel mare! A ajuns un locaş al dracilor, o închisoare a oricărui duh necurat, o închisoare a oricărei păsări necurate şi urâte; pentru că toate neamurile au băut din vinul mâniei curviei ei, şi împăraţii pământului au curvit cu ea, şi negustorii pământului s-au îmbogăţit prin risipa desfătării ei’. Apoi am auzit din cer un alt glas, care zicea: ‘Ieşiţi din mijlocul ei, poporul Meu, ca să nu fiţi părtaşi la păcatele ei, şi să nu fiţi loviţi cu urgiile ei!’” (Apocalipsa 18,1-4).

[18] „Pentru că mirele zăbovea, toate au aţipit şi au adormit. La miezul nopţii s-a auzit o strigare: ‘Iată mirele, ieşiţi-I în întâmpinare!’ Atunci toate fecioarele acelea s-au sculat şi şi-au pregătit candelele” (Matei 25,5-7). În vara anului 1844, adică la mijlocul timpului dintre data fixată prima dată, pentru sfârşitul celor 2300 zile, şi toamna aceluiaşi an, timp hotărât ulterior ca împlinire a perioadei, solia a fost vestită prin cuvintele Scripturii: ‘Iată, mirele vine!’

„Faptul care a dus la această mişcare a fost descoperirea că decretul lui Artaxerxe pentru rezidirea Ierusalimului, care forma punctul de plecare pentru perioada de 2300 de zile, a intrat în vigoare în toamna anului 457 în.Hr. şi nu la începutul anului, aşa cum se crezuse iniţial. Începând din toamna anului 457, cei 2300 de ani se încheiau în toamna anului 1844”. – Tragedia veacurilor, p.398-390.

Catalizatorul profeţiei

[19] „În anul 1840, o altă împlinire remarcabilă a profeţiei a produs un interes larg răspândit. Cu doi ani mai înainte, Josiah Litch, unul dintre pastorii conducători ai predicării celei de a doua veniri, a publicat o expunere cu privire la Apocalipsa capitolul 9, prezicând căderea Imperiului Otoman. După calculele sale, această putere urma să fie zdrobită ‘în anul 1840, în luna august’. Cu doar câteva zile înainte de împlinire, el scria: ‘Punând deoparte prima perioadă de 150 de ani, care s-a împlinit exact înainte ca Deacozes să se urce pe tron cu îngăduinţa turcilor, şi ţinând seamă că cei 391 de ani şi cincisprezece zile au început la încheierea acelei prime perioade, ea se va termina la 11 august 1840, când puterea otomană din Constantinopol se aştepta ca să cadă. Cred că lucrul acesta se va produce’. 

„Chiar la data fixată, Turcia, prin ambasadorii ei, a acceptat protecţia puterilor aliate ale Europei, aşezându-se în felul acesta sub controlul popoarelor creştine. Evenimentul a împlinit profeţia cu exactitate. Când s-a aflat, mulţimile s-au convins de corectitudinea principiilor de interpretare profetică adoptate de Miller şi colaboratorii săi şi un impuls minunat a fost dat mişcării advente. Bărbaţi de cultură şi cu poziţii înalte s-au unit cu Miller atât în predicarea, cât şi în publicarea concepţiilor sale, astfel că, de la 1840 la 1844, lucrarea s-a întins cu repeziciune”. – Tragedia veacurilor, p.334-335.

Cei înţelepţi

[20] „Pe măsură ce ne apropiem de încheierea istoriei lumii, profeţiile raportate de Daniel cer o atenţie deosebită, deoarece se referă chiar la timpul în care trăim. Împreună cu ele trebuie să fie asociate învăţăturile din ultima carte a Scripturilor Noului Testament. Satana i-a făcut pe mulţi să creadă că părţile profetice ale cărţilor lui Daniel şi ale lui Ioan, descoperitorul, nu pot fi înţelese. Dar făgăduinţa lămurită este că o binecuvântare deosebită va însoţi studierea acestor proorocii. ‘Cei înţelepţi vor înţelege’ (Daniel 12,10) s-a spus despre vedeniile lui Daniel care urmau să fie desigilate în zilele de pe urmă; iar despre descoperirea dată de Hristos slujitorului Său Ioan, pentru călăuzirea poporului lui Dumnezeu prin toate veacurile, făgăduinţa este: ‘Ferice de cine citeşte şi de cei ce ascultă cuvintele acestei proorocii şi păzesc lucrurile scrise în ea!’ (Apocalipsa 1,3)”. – Profeţi şi regi, p.547-548.

Daniel 11,40

[21] „Istoria naţiunilor ne vorbeşte – naţiuni care au ocupat, una după alta, spaţiul şi timpul ce le-au fost acordate şi care au dat în mod inconştient mărturie despre adevărul a cărui semnificaţie nici ele nu o cunoşteau. Dumnezeu a oferit un loc în marele Său plan fiecărei naţiuni şi fiecărui ins din zilele de acum. Corectitudinea oamenilor şi naţiunilor de astăzi este măsurată cu firul cu plumb aflat în mâna Celui care nu greşeşte niciodată. Toţi îşi hotărăsc destinul prin propria alegere, iar Dumnezeu domneşte peste toţi pentru împlinirea scopurilor Sale.

„Istoria pe care a marcat-o în Cuvântul Său Marele EU SUNT, legând verigă după verigă în lanţul profetic, din veşnicia trecutului către veşnicia viitorului, ne spune unde ne aflăm astăzi în scurgerea veacurilor şi la ce ne putem aştepta în timpul ce va urma. Tot a prevăzut profeţia până în vremea de azi că se va întâmpla a putut fi urmărit în paginile istoriei; şi putem fi siguri că toate câte urmează încă să aibă loc se vor împlini la rândul lor”. – Educaţia, p.178.

[22] „La vremea sfârşitului, împăratul de la miazăzi se va împunge cu el. Şi împăratul de la miazănoapte se va năpusti ca o furtună peste el, cu care şi călăreţi..., şi cu multe corăbii; va înainta asupra ţărilor lui, se va revărsa ca un râu şi le va îneca” (Daniel 11,40).

Timpul sfârşitului

[23] „Dar în timpul sfârşitului, spune profetul, ‘mulţi o vor citi, şi cunoştinţa va creşte’ (Daniel 12,4)…. Din 1798, cartea lui Daniel a fost desigilată, cunoaşterea profeţiilor a crescut, iar mulţi au propovăduit solia solemnă cu privire la judecata apropiată”. – Tragedia veacurilor, p.356.

Împăratul de la miazăzi – Apocalipsa 11,9

[24] Miazăzi – 5045. Provenit dintr-o rădăcină nefolosită: a fi pârjolit; sudul (din cauza secetei lui); specific pentru Negheb, sau o zonă sudică a lui Iuda, ocazional, Egiptul (ca fiind la sud de Palestina); sud (tară, parte, spre sud). Strong’s. 

[25] "Vai, zice Domnul, de copiii răzvrătiţi, care iau hotărâri fără Mine, fac legăminte care nu vin din Duhul Meu, şi îngrămădesc astfel păcat peste păcat! Ei se pogoară în Egipt, fără să Mă întrebe, ca să fugă sub ocrotirea lui Faraon, şi să caute un adăpost supt umbra Egiptenilor! Dar, ocrotirea lui Faraon vă va da de ruşine, şi adăpostul sub umbra Egiptului vă va da de ocară. Căci voievozii lui au şi ajuns la Ţoan, şi trimişii lui au şi atins Hanesul. Dar toţi vor rămâne de ruşine, din pricina unui popor, care nu le va fi de folos, nici nu-i va ajuta, nici nu le va folosi, ci va fi spre ruşinea şi ocara lor. Proorocie asupra unor dobitoace de la miazăzi: printr-un ţinut strâmtorat şi necăjit, de unde vine leoaica şi leul, năpârca şi şarpele zburător, îşi duc ei bogăţiile în spinarea măgarilor, şi vistieriile pe cocoaşa cămilelor, către un popor care nu le va fi de folos. Căci ajutorul Egiptului nu este decât deşertăciune şi nimic; de aceea eu numesc lucrul acesta: zarvă fără nici o ispravă” (Isaia 30,1-7).

[26] „Acesta este ateismul, iar naţiunea reprezentată de Egipt va da glas unei negări asemănătoare a cerinţelor Dumnezeului cel viu şi vor manifesta un spirit asemănător de necredinţă şi sfidare”. – Tragedia veacurilor, p.269.

[27] „Vorbirea naţiunilor este acţiunea autorităţilor legislative şi judiciare”. – Tragedia veacurilor, p.443. 

[28] „Răspândirea mondială a aceloraşi învăţături care au condus la Revoluţia Franceză – toate tind să implice întreaga lume într-un conflict asemănător cu acela care a zguduit Franţa”. – Educaţia, p.228.

[29] Tind: A avea o anumită direcţie; a se îngriji de. – American Dictionary of the English Language, Noah Webster, 1828 (traducere). 

[30] A împunge – 5055: a împunge cu coarnele; figurativ, a lupta împotriva. - American Dictionary of the English Language, Noah Webster, 1828 (traducere).

[31] „Am văzut cum berbecele împungea cu coarnele spre apus, spre miazănoapte şi spre miazăzi; nici o fiară nu putea să-i stea împotrivă şi nimeni nu putea să scape pe cine-i cădea în mână; ci el făcea ce voia, şi a ajuns puternic” (Daniel 8,4).

Împăratul de la miazănoapte

[32] „Iată, voi trimite să aducă toate popoarele de la miazănoapte, zice Domnul; şi voi trimite la robul Meu Nebucadneţar, împăratul Babilonului; îi voi aduce împotriva acestei ţări şi împotriva locuitorilor ei, şi împotriva tuturor acestor neamuri de jur împrejur, ca să le nimicească cu desăvârşire şi să facă din ele un pustiu şi o pricină de batjocură, nişte dărâmături veşnice” (Ieremia 25,9).

[33] „Căci aşa vorbeşte Domnul, Dumnezeu: ‘Iată că aduc de la miazănoapte împotriva Tirului pe Nebucadneţar, împăratul Babilonului, împăratul tuturor împăraţilor, cu cai, care, călăreţi, şi cu o mare mulţime de popoare” (Ezechiel 26,7. Vezi Ieremia 46,2.20).

[34] „Femeia (Babilonul) din Apocalipsa capitolul 17 este descrisă ca fiind împodobită în purpură şi stacojiu şi gătită cu aur, cu pietre preţioase şi diamante, având în mână o cupă de aur plină cu stricăciuni şi necurăţii..., iar pe frunte avea scris un nume: ‘Taină, Babilonul cel mare, mama desfrânatelor’. Profetul spune: ‘Am văzut pe femeia aceasta, îmbătată de sângele sfinţilor şi de sângele ucenicilor lui Isus’. Babilonul este descris mai departe ca fiind ‘cetatea cea mare care are stăpânire peste împăraţii pământului’ (Apocalipsa 17,4-6.18). Puterea aceea care timp de multe secole a exercitat o guvernare despotică asupra monarhilor creştinătăţii este Roma”. – Tragedia veacurilor, p.382.

Vine împotrivă ca o furtună

[35] Vine – 8175: rădăcina primară – a produce furtună; implicit – a tremura de frig, adică teamă; a fi îngrozit, teamă, a vui ca o furtună, a fi furtunos, a veni ca un vârtej.

[36] Împotriva – 5921: la fel ca 5920: din 5927: rădăcina primară – a se ridica, a fi la înălţime, munte; folosit într-o mare varietate de sensuri, în principal şi secundar, literal şi figurativ după cum urmează: a se ridica, a face să se ridice. 

[37] furtună – 8175: la fel ca ‘a veni’ de deasupra, de sus. – Strong’s.

Cu care de luptă

[38] „Adonia, fiul Haghitei, s-a sumeţit până acolo încât a zis: ‘Eu voi fi împărat!’ Şi şi-a pregătit care şi călăreţi, şi cincizeci de oameni care alergau înaintea lui” (1 Regi 1,5).

[39] „Ben-Hadad, împăratul Siriei, şi-a strâns toată oştirea: avea cu el treizeci şi doi de împăraţi, cai şi care. S-a suit, a împresurat Samaria şi a început lupta împotriva ei” (1 Regi 20,1).

[40] „Suntem gata şi aşteptăm ordinele lui Dumnezeu. Naţiunile vor fi stârnite chiar din mijlocul lor. Susţinerea va fi retrasă de la aceia care proclamă unicul standard al neprihănirii lui Dumnezeu ca fiind singurul test sigur de verificare a caracterului. Toţi aceia care nu se vor supune decretului consiliilor naţionale şi nu vor asculta legile naţionale care înalţă sabatul instituit de omul fărădelegii, desconsiderând ziua sfântă a lui Dumnezeu, vor simţi nu doar puterea asupritoare a papalităţii, ci şi a lumii protestante, chipul fiarei”. – Scrisoarea 55, 8 decembrie, 1886. 

Corăbii

[41] „Cei ce se coborâseră pe mare în corăbii, şi făceau negoţ pe apele cele mari” (Psalmi 107,23).

[42] „Ea este ca o corabie de negoţ; de departe îşi aduce pâinea” (Proverbe 31,14).

[43] „Atâtea bogăţii într-un ceas s-au prăpădit!” - Şi toţi cârmacii, toţi cei ce merg cu corabia pe mare, marinarii, şi toţi cei ce câştigă din mare, stăteau departe; şi, când au văzut fumul arderii ei, strigau: ‘Care cetate era ca cetatea cea mare?’ Şi îşi aruncau ţărână în cap, plângeau, se tânguiau, ţipau şi ziceau: ‘Vai! Vai! Cetatea cea mare, al cărei belşug de scumpeturi a îmbogăţit pe toţi cei ce aveau corăbii pe mare, într-o clipă a fost prefăcută într-un pustiu!’” (Apocalipsa 18,17-19).

Se va revărsa ca un râu şi le va îneca

 [44] Se revarsă – 7857; rădăcina primară – a se revărsa, prin implicaţie – a inunda, a curăţa; prin analiză – a alerga, a cuceri, a îneca, a curăţa, a înlătura.

[45] Îneca – 5674: rădăcina primară – a trece peste. – Strong’s.

Definirea profeţiei

[46] "Demonstrând o împlinire directă a profeţiei, evenimentele istorice se desfăşurau chiar sub privirile poporului, iar profeţia era înţeleasă ca fiind o descriere figurată a evenimentelor care conduceau spre încheierea istoriei pământului. Scenele legate de lucrarea omului fărădelegii constituie ultimele date descoperite în mod clar cu privire la istoria acestui pământ”. – Selected Messages, cartea 2, p.102.

Războiul continuu

[47] „În 1077, Când a hotărât să ceară iertare papei Grigore al VII-lea, sfântul împărat roman Henric al IV-lea a stat desculţ trei zile, în zăpadă, afară, în curtea sediului papal din Canossa, Italia. Deşi acordul lui Gorbachev cu biserica a fost mai puţin zelos, nu a fost mai puţin semnificativ în felul lui”. – Time, 11 decembrie, 1989.

„Arcul lui Gorbachev împotriva legiunilor romane” – Titlu în US News & World Report

[48] „Întâlnirea de vineri a preşedintelui sovietic cu papa Ioan Paul II este ultimul rezultat al revoluţiei din lumea comunistă la izbucnirea căreia a contribuit papa şi pe care Gorbachev a lăsat-o să aibă loc”. – USA Today, editorial. 

[49] „Până recent, batalioanele marxismului au părut a avea mâna ridicată asupra soldaţilor crucii. La începutul Revoluţiei Bolşevice din 1917, Lenin promisese toleranţă, dar oferise teroare. ‘Rusia s-a înroşit de sângele martirilor’, spune Părintele Gleb Yakunin, curajosul agitator ortodox rus al libertăţii religioase. În primii cinci ani ai puterii bolşevice, 28 de episcopi şi 1200 de preoţi au fost doborâţi de secera roşie. Stalin a accelerat într-o mare măsură teroarea şi, până la sfârşitul conducerii lui Khrushchev, lichidarea clerului a ajuns la cifra estimativă de 50.000. După al Doilea Război Mondial, persecuţia aspră, dar mai puţin sângeroasă în general, s-au răspândit în Ucraina şi în noul bloc sovietic, afectând milioane de romano catolici, protestanţi şi ortodocşi”. – Time, 4 decembrie, 1989.

Miracolul Fatima a avut loc şi în 1917, Selah

[50] „Goana după libertate din Europa de Răsărit este o victorie plăcută pentru Ioan Paul Isus”. – Life, decembrie 1989.

 [51] „Se va revărsa ca un râu şi le va îneca”. 

[52] „În întruniri particulare cu şefi de state, în consultări din culise cu grupări dizidente şi prin propaganda insistentă pentru cruciada lui împotriva tiraniei, el [Ioan Paul II] a contribuit la realizarea celei mai mari strategii de schimbare de la Revoluţia Rusă până acum”. – Life, decembrie 1989.

[53] „Turneul lui [papei Ioan Paul II] triumfător în Polonia, în 1979, spune episcopul polonez, a schimbat ‘mentalitatea de frică, frica de poliţie, de tancuri, de pierderea locului de muncă, de a nu fi promovat, de a fi dat afară din şcoală, de a nu reuşi să obţii un paşaport. Oamenii au învăţat că, dacă încetau să se teamă de sistem, sistemul era neajutorat’. Aşa s-a născut Solidaritatea, susţinută de biserică şi condusă de prieteni ai papei, cum ar fi Lech Walesa şi Tadeusz Mayowieke, care ulterior a ajuns cel dintâi prim ministru creştin din blocul sovietic”. – Time, 4 decembrie, 1989. 

[54] „În 1935, Iosif Stalin, conducătorul absolut al Uniunii Sovietice, a primit nişte sfaturi necerute. I s-a spus să facă un gest de împăcare cu Vaticanul. Dacă vor fi împinşi prea departe, catolicii din ţara lui ar putea să ajungă contrarevoluţionari. Mustaţa lui mare i-a amplificat zâmbetul de dispreţ. ‘Papa. Şi câte divizii are el?’ Răspunsul de atunci a fost că nu are niciuna. Răspunsul de acum este că nu are nevoie de niciuna. Structurile comunismului se dărâmă la atingere”. – Life, decembrie 1989. 

[55] „Împăratul de la miazăzi împotriva împăratului de la miazănoapte”.

[56] „Deşi politica de a sta deoparte a lui Gorbachev a fost cauza imediată a reacţiei în lanţ a libertăţii care a străbătut Europa Răsăriteană în ultimele câteva luni, totuşi Ioan Paul merită un credit mult mai vast”. – Time, 4 decembrie, 1898.

[57] „Dintre toate evenimentele care au zguduit blocul sovietic în 1989, niciunul nu a fost mai plin de semnificaţie istorică – mai puţin plauzibil – decât întâlnirea de politeţe care urmează a avea loc săptămâna aceasta în Vatican. Acolo, în biblioteca spaţioasă ceremonială a Palatului Apostolic din secolul al şaisprezecelea, ţarul lumii ateiste, Mikhail Gorbachev, îl va vizita pe Vicarul lui Hristos, papa Ioan Paul II. 

[58] „Momentul va fi electrizant, nu numai pentru că Ioan Paul a contribuit la aprinderea zelului pentru libertate în ţara sa natală, Polonia, care s-a răspândit ca un foc pretutindeni în Europa Răsăriteană. Dincolo de acest fapt, întâlnirea celor doi oameni simbolizează sfârşitul celui mai dramatic război spiritual din secolul al douăzecilea, un conflict în care puterea aparent irezistibilă a comunismului s-a luptat contra scopului neclintit al creştinismului”. – Time, 4 decembrie, 1989. 

 [59] „se va năpusti ca o furtună”

[60] „Triumful lui Ioan Paul II – Valul de libertate care s-a revărsat peste Europa Răsăriteană răspunde la rugăciunea lui cea mai arzătoare”. – Life, decembrie 1989.

[61] „se va năpusti”

[62] „Zile de furtună” – Titlu din Newsweek, 25 decembrie, 1898.

[63] „ca o furtună”

[64] „În 1981, blocul comunist a primit încă un şoc. Un nou preşedinte american, Ronald Reagan, a început să îşi împlinească promisiunea de a-i provoca pe sovietici, nu de a face pace cu ei. Pe parcursul următorilor câţiva ani, el a accelerat înarmarea şi a anunţat Iniţiativa de Apărare Strategică, un sistem spaţial pentru protejarea împotriva atacului cu rachete. I-a susţinut pe rebelii din Nicaragua, Angola, Cambogia şi Afganistan şi a eliberat insula Grenada de cuţitele comuniste cu trupe americane. 

„Încrederea sovieticilor a fost zguduită….

„Europenii occidental de asemenea au făcut presiuni asupra sovieticilor. NATO a înaintat cu modernizarea militară. Votanţii germani au dispreţuit ‘uverturile de pace’ sovietice şi a ales un guvern care a votat să fie instalate noi rachete cu rază medie….

„Politica militară a Americii şi a aliaţilor ei occidentali i-a făcut pe sovietici să se înfioare”. – Reader’s Digest, martie 1990.

[65] „Cu care şi călăreţi”.

[66] Gorbachev a înţeles de asemenea faptul că supravieţuirea economică şi politică depinde de bunăvoinţa poporului sovietic, în care numărul creştinilor a fost întotdeauna mai mare decât cel al comuniştilor. Mai mult, Gorbachev are nevoie de cooperarea Occidentului, observă Părintele Mark, un preot ortodox cu mentalitate reformistă din Moscova, care consideră programul lui Gorbachev în interiorul USSR ca fiind un rezultat al necesităţii politicii străine”. – Time, 4 decembrie, 1989.

[67] „cu multe corăbii”

[68] „Solidaritatea [Uniunea Muncitorească Poloneză] a fost formată cu sprijinul papei, iar Ioan Paul II a trimis un mesaj la Moscova, spunând că, dacă armatele sovietice vor zdrobi Solidaritatea, el va merge în Polonia şi va sta în mijlocul poporului. Sovieticii au fost aşa de alarmaţi, încât au pus la cale un complot pentru a-l ucide…. Papa i-a avertizat pe conducătorii Solidarităţii, îndeosebi pe prietenul său Lech Walesa, să înainteze încet. Au făcut aşa. În 1988, generalul Wojciech Jaruzelski, conducătorul comunist polonez, le-a oferit o înţelegere. Solidaritatea a insistat asupra unor alegeri care i-au adus aproximativ 80 de procente din voturi. Când guvernul comunist a căzut, impactul asupra Europei Occidentale a fost electrizant”. – Reader’s Digest, martie 1990. 

[69] „În mai, 1981, papa Ioan Paul a fost împuşcat şi rănit serios de Mehmet Ali Agea în faţa unei audienţe vaste, în Piaţa Sfântul Petru. Imediat s-a speculat că trăgătorul fusese trimis de blocul răsăritean, din Bulgaria, plătit de poliţia secretă sovietică. Ţinta lor: tăcerea singurului om capabil să zguduie temeliile comunismului internaţional”. – Life, decembrie 1989.

[70] „În Polonia, mişcarea pentru eliberare s-a născut cu aproape trei decenii în urmă, când episcopul de Cracovia a cerut aprobarea pentru a construi o biserică nouă. Când autorităţile comuniste au refuzat cererea, episcopul a ridicat o cruce uriaşă şi a oficiat serviciul religios în aer liber. Comuniştii au doborât-o. Membrii bisericii au înlocuit-o de repetate ori, până când comuniştii au renunţat”. – Jubilee, aprilie 1990. 

[71] Acel episcop de Cracovia este acum papa Ioan Paul. 

[72] „Când Tadeusz Mazowiecki a luat puterea în august 1989 ca fiind cel dintâi prim ministru necomunist din Polonia, după 45 de ani, a fost întrebat dacă este socialist. El a răspuns răspicat: ‘Sunt catolic’”. – US News and World Report, 21 mai, 1990. 

[73] Anul trecut, doi episcopi de seamă din Lituania s-au întors la conducerea diocezelor după 53 de ani de exil intern, iar catedrala din Vilnus, folosită înainte ca muzeu de artă, a fost redată pentru serviciile religioase. Anul acesta, Republica Bielorusă a primit primul ei episcop după 63 de ani. Faptul acesta a pavat calea arhiepiscopului Angelo Sodano, care se ocupă de relaţiile Vaticanului cu străinătatea, spre a face aranjamentele pentru vizita istorică a lui Gorbachev la Scaunul Sfânt. 

„Aceste concesii făcute catolicismului sunt doar o parte a eliberării religioase aduse de Gorbachev”. – Time, 4 decembrie, 1989.

[74] „Recent, în Cehoslovacia au fost numiţi trei episcopi noi. Luna aceasta, Gorbachev îl întâlneşte pe papa Ioan Paul II în timpul unei vizite în Italia – prima întâlnire faţă către faţă dintre conducătorii Kremlinului şi Vaticanului. Şedinţele ar putea să conducă la legalizarea îndelung interzisei Biserici Catolice Ucrainene din USSR”. – Life, decembrie, 1989. 

[75] „Este aşteptat ca reînvierea libertăţii religioase să includă înlăturarea interdicţiei oficiale a Bisericii Catolice Ucrainene de cinci milioane de membri, care a supravieţuit în umbră din 1946, când Stalin a ordonat să fie absorbită de Biserica Ortodoxă Rusă. Obţinerea intrării în legalitate a Bisericii Ucrainene a fost scopul principal al papei. Oficialităţile din Uniunea Sovietică spun că vor deschide calea pentru legalizare, îngăduindu-le catolicilor ucraineni să se înregistreze, la fel cum li se cere în prezent şi celorlalte grupe religioase, în conformitate cu legea sovietică”. – US News and World Report, 11 decembrie, 1989.

[76] „va înainta asupra ţărilor lui, se va revărsa ca un râu şi le va îneca” 

[77] „În anii 1980, economiile comuniste, întotdeauna ineficiente, au murit. Înainte, avuseseră consumatori nevoiaşi şi bunuri de lux. Acum, lipsa îndelungată de mărfuri s-a înrăutăţit. Când minerii sovietici au făcut grevă în 1989, cererile lor includeau săpun, hârtie igienică şi zahăr”. – Reader’s Digest, martie 1990. 

[78] „Pentru Gorbachev, frământarea din Baltic nu zguduie doar un mic colţ din imperiul construit de Lenin şi Stalin, ci temeliile imperiului însuşi. Problema naţionalităţilor se distinge printre alte multe semne, de la o economie ce se prăbuşeşte, la conflicte etnice violente, care arată că dezintegrarea uluitoare a imperiului sovietic în Europa Occidentală ar putea să nu se oprească la graniţa sovietică. Pe măsură ce economia se deteriorează şi lipsurile cresc, dezamăgirea faţă de comunism şi faţă de Gorbachev însuşi creşte, iar republicile, naţionalităţile şi grupurile de interes ostile se întrec mai înverşunat pentru puterea politică şi pentru părţi din economia aflata în declin. Corupţia si crimele sunt nestăvilite, minerii şi lucrătorii de la căile ferate ameninţă să întrerupă furnizarea de cărbune în timpul iernii aspre. Azerbagienii întrerup transporturile feroviare într-o enclavă armeniană aflată în mijlocul lor. Fermierii adună produsele, lăsând goale rafturile magazinelor din oraşe”. – US News and World Report, 15 ianuarie, 1990.

[79] Alianţa sfântă – Titlul de pe coperta revistei Time, 24 februarie, 1992. 

[80] „O experienţă comună a ciocnirii cu moartea – Cu ocazia primei lor întâlniri, Reagan şi Ioan Paul II au discutat despre încă un lucru pe care îl aveau în comun: ambii supravieţuiseră încercărilor de asasinare care avuseseră loc la numai şase săptămâni distanţă una de alta, în 1981, şi ambii credeau că Dumnezeu îi salvase pentru o misiune specială. Ambii au făcut referire la ‘faptul miraculos că supravieţuiseră’”. – Time, 24 februarie, 1992. 

[81] „rana de moarte care a fost vindecată”

[82] „Luni, 7 iunie, 1982, în biblioteca Vaticanului au fost prezenţi numai preşedintele Ronald Reagan şi papa Ioan Paul II. A fost prima dată când cei doi s-au întâlnit şi au vorbit timp de 50 de minute….

„La întâlnirea aceea, Reagan şi papa s-au înţeles să înceapă o campanie clandestină pentru a grăbi dezintegrarea imperiului comunist. Richard Allen, primul consilier pentru siguranţa naţională al lui Reagan declară: ‘Aceasta este una dintre cele mai mari alianţe secrete din toate timpurile’….

„Amiralul Bobby Inman, fost director al CIA, spune: ‘Reagan a venit cu nişte concepţii foarte simple şi puternic susţinute. Este adevărat că el a văzut venind căderea comunismului şi a grăbit-o serios’. În timpul primei jumătăţi a anului 1982, a apărut o strategie din cinci părţi a cărei ţintă era determinarea prăbuşirii economiei sovietice….

Dezvoltarea capacităţii de apărare a SUA, deja aflată în curs de desfăşurare, avea ca scop să facă prea costisitor pentru sovietici să concureze din punct de vedere militar cu iniţiativa lui Reagan pentru apărarea strategică a SUA – Războiul stelelor a ajuns elementul central al strategiei. 

„cu cai”; „dar nu prin puterea lui însuşi” (Daniel 8,24).

Operaţiuni secrete al căror scop era încurajarea mişcărilor de reformă în Ungaria, Cehoslovacia şi Polonia.

„Din pricina propăşirii lui şi izbândirii vicleniilor lui” (Daniel 8,25). 

Ajutor financiar acordat ţărilor care au semnat Pactul de la Varşovia în proporţie cu dispoziţia lor de a proteja drepturile omului şi de a face reforme politice şi în economia de piaţă. 

Izolarea economică a Uniunii Sovietice şi ţinerea tehnologiei occidentale şi japoneze departe de Moscova. Administraţia se concentra asupra respingerii a ceea ce USSR sperase să fie principala sursă de venituri în secolul al douăzeci şi unulea: profiturile din reţeaua de conducte transcontinentale pentru furnizarea de gaz natural către Europa Occidentală….

„cu corăbii”

Folosirea sporită a Radio Liberty, Voice of America şi Radio Europa Liberă pentru a le transmite oamenilor din Europa Occidentală mesajele administraţiei….

„vorbeşte ca un balaur” (Apocalipsa 12,11). 

„‘Asemenea tuturor conducătorilor mari şi norocoşi, papa şi preşedintele au folosit forţele istoriei pentru atingerea scopurilor proprii’” – Time, 4 februarie, 1992, p.29-30.

[83] „prin viclenia lui” (Daniel 8,25).