„Din lumina pe care Domnul a binevoit să mi-o dea, tu eşti în pericolul de a face aceeaşi lucrare, prezentându-le altora adevăruri care şi-au avut locul lor şi şi-au făcut lucrarea lor pentru timpul acela în istoria credinţei poporului lui Dumnezeu. [14] Tu recunoşti ca fiind adevărate aceste fapte din Biblie, dar le aplici în viitor. Ele încă au putere, dacă sunt puse la locul lor, în lanţul evenimentelor care ne-au făcut să fim poporul de astăzi şi aşa trebuie să le fie prezentate celor ce se află în întunericul ideilor false.

„Adevăraţii slujitori ai lui Isus Hristos trebuie să conlucreze cu fraţii lor, care au avut o experienţă în lucrare încă de la apariţia soliei îngerului al treilea. Ei au înaintat pas cu pas, primind lumina şi adevărul pe măsură ce progresau, suportând încercare după încercare, ridicând crucea care s-a aflat chiar pe calea lor şi perseverând în a-L cunoaşte pe Domnul, ale cărui mijloace pentru înaintare sunt pregătite şi clare, precum este dimineaţa. Tu şi alţi fraţi ai noştri trebuie să acceptaţi adevărul aşa cum l-a dat Dumnezeu cercetătorilor profeţiei, pe măsură ce au fost conduşi de o experienţă vie şi adevărată, înaintând pas cu pas în cunoaşterea punctelor de credinţă care au fost verificate şi puse la încercare, până când adevărul a ajuns să fie o realitate pentru ei. Adevărul prezentat de ei în cuvântări sau scrieri este strălucitor, razele lui calde au mers în toate părţile lumii, iar ce a fost pentru ei un adevăr crucial, când le-a fost adus de solii trimişi de Dumnezeu, continuă să fie un adevăr crucial pentru toţi aceia cărora le este propovăduită solia.

„Răspunderea de a avertiza acum lumea de aproape şi din depărtare, chemând-o să vină în poporul lui Dumnezeu este solia îngerului al treilea. Cei care caută să înţeleagă solia aceasta nu vor fi conduşi de Domnul să interpreteze Cuvântul într-o modalitate ce va submina temelia şi va înlătura stâlpii credinţei care i-au făcut pe adventiştii de ziua a şaptea să fie ce sunt astăzi.

„Adevărurile care au fost descoperite în ordinea lor, pe măsură ce am înaintat de-a lungul liniei profeţiei aflate în Cuvântul lui Dumnezeu, constituie adevărul cel sfânt şi veşnic astăzi. Cei care au parcurs drumul pas cu pas în istoria trecută a experienţei noastre, văzând lanţul adevărului în profeţii, au fost pregătiţi să accepte şi să respecte fiecare rază de lumină. Ei se rugau, posteau, cercetau, săpând în căutarea adevărului, ca şi cum ar căuta comori ascunse, iar noi ştim că Duhul Sfânt ne învăţa şi ne călăuzea. Au fost propuse multe teorii care semănau cu adevărul, dar erau aşa de amestecate cu pasajele interpretate şi aplicate greşit din Scriptură, încât au condus la idei false şi periculoase. Noi ştim foarte bine cum a fost stabilit fiecare punct al adevărului şi cunoaştem sigiliul pus asupra lui de Duhul Sfânt al lui Dumnezeu. Întotdeauna s-au auzit voci spunând: ‘Aici este adevărul’, ‘Eu am adevărul, urmează-mă’. Dar ne-a fost adresată avertizarea: ‘Eu n-am trimis pe proorocii aceştia, şi totuşi ei au alergat’ (Ieremia 23,21).

„Călăuzirea Domnului a fost evidentă, iar descoperirile Sale cu privire la adevăr au fost minunate. Domnul Dumnezeul cerului a stabilit punct după punct. Ce a fost adevăr atunci este adevăr astăzi. Totuşi, nu încetează să se audă glasuri care spun: ‘Acesta este adevărul. Am o lumină nouă’. Dar luminile acestea noi în domeniul profetic se evidenţiază prin aplicarea greşită a Cuvântului şi prin faptul că îi duc pe oameni departe de Dumnezeu, plutind în derivă fără nicio ancoră care să-i ţină. Dacă aceia care cercetează Cuvântul ar lua adevărurile pe care Dumnezeu le-a descoperit în modalitatea în care a condus poporul Său şi dacă şi-ar însuşi adevărurile acestea, le-ar asimila şi le-ar aplica în viaţa practică, ar fi nişte mijloace vii de transmitere a luminii. Totuşi, aceia care încep să caute teorii noi au un amestec de adevăr şi idei false şi, după ce se străduiesc să scoată în evidenţă lucrurile acestea, dovedesc că nu şi-au aprins sfeşnicul cu focul de pe altarul divin, iar acesta se stinge în întuneric.

„În conformitate cu lumina pe care mi-a dat-o Dumnezeu, tu eşti pe aceeaşi cale. Lucrurile care ţie ţi se par a fi un lanţ al adevărului sunt o aplicaţie greşită a profeţiilor şi o lucrare opusă celei pe care Dumnezeu a descoperit-o ca adevăr. Solia îngerului al treilea este răspunderea noastră pentru oameni. Ea este Evanghelia păcii, neprihănirii şi adevărului. Aici este lucrarea noastră, şi anume să stăm neclintiţi pentru a o proclama. Acum trebuie să fim îmbrăcaţi cu fiecare piesă a armurii. [15]

„Propovăduirea primei, a celei de a doua şi a treia solii îngereşti a fost localizată de Cuvântul Inspiraţiei. Niciun cui sau un ac nu trebuie să fie înlăturat. Nicio autoritate omenească nu are vreun drept mai mare de a schimba localizarea celor trei solii mai mare, decât are dreptul de înlocui Noul Testament cu cel Vechi. Vechiul Testament este Evanghelia prezentată în imagini şi simboluri. Noul Testament este substanţa. Ambele sunt la fel de importante. Vechiul Testament prezintă lecţiile venite de pe buzele lui Hristos, iar lecţiile acestea nu şi-au pierdut puterea de influenţă în niciun amănunt.

„Prima şi a doua solie au fost vestite în 1843 şi 1844, iar acum ne aflăm în timpul propovăduirii celei de a treia, dar încă trebuie să fie propovăduite toate cele trei. Acum este la fel de important cum a fost oricând înainte ca ele să le fie repetate acelora care caută adevărul. Noi trebuie să le proclamăm prin cuvântări şi scrieri, prezentându-le în ordinea lor, precum şi aplicaţia profeţiilor care ne aduc la solia îngerului al treilea. Fără prima şi a doua solie nu poate să fie a treia. Aceste solii trebuie să-i fie vestite lumii în publicaţii, în cuvântări, arătând în linia istoriei profetice lucrurile care au fost şi cele care vor fi.

„Cartea care a fost pecetluită nu a fost cartea Apocalipsei, ci partea aceea din profeţia lui Daniel care are legătură cu zilele sfârşitului. Scriptura spune: ‘Tu, însă, Daniele, ţine ascunse aceste cuvinte, şi pecetluieşte cartea, până la vremea sfârşitului.... Atunci mulţi o vor citi, şi cunoştinţa va creşte’ (Daniel 12,4). Când cartea a fost deschisă, a fost făcută proclamaţia: ‘Nu va mai fi nicio zăbavă’ (Apocalipsa 10,6). Acum, cartea lui Daniel este desigilată, iar descoperirea făcută de Hristos lui Ioan trebuie să ajungă la toţi locuitorii pământului. Prin creşterea cunoştinţei, trebuie să fie pregătit un popor care să reziste în zilele din urmă.

„‘Şi am văzut un alt înger care zbura prin mijlocul cerului, cu o Evanghelie veşnică, pentru ca s-o vestească locuitorilor pământului, oricărui neam, oricărei seminţii, oricărei limbi şi oricărui norod. El zicea cu glas tare: Temeţi-vă de Dumnezeu, şi daţi-I slavă, căci a venit ceasul judecăţii Lui; şi închinaţi-vă Celui ce a făcut cerul şi pământul, marea şi izvoarele apelor!’” (Apocalipsa 14,6-7). 

„Dacă este ascultată, solia aceasta va atrage atenţia oricărui neam, oricărei seminţii, oricărei limbi şi oricărui popor la o examinare atentă a Cuvântului, şi la adevărata lumină cu privire la puterea care a schimbat Sabatul zilei a şaptea cu un sabat fals. Singurul Dumnezeu adevărat a fost părăsit, Legea Sa a fost respinsă, instituţia Sabatului Său sfânt a fost călcată în ţărână de omul fărădelegii. Porunca a patra, aşa de clară şi explicită, a fost ignorată. Memorialul Sabatului, care declară cine este Dumnezeul cel viu, Creatorul cerurilor şi al pământului, a fost dărâmat, iar lumii i-a fost dat în locul lui un sabat fals. În felul acesta, în Legea lui Dumnezeu s-a făcut o spărtură. Un sabat fals nu poate fi un standard adevărat.

„În solia primului înger, oamenii sunt chemaţi la închinarea faţă de Dumnezeu, Creatorul nostru, care a făcut lumea şi toate lucrurile din ea. Ei au adus omagiu unei instituţii a papalităţii, anulând Legea lui Iehova, dar trebuie să aibă loc o creştere a cunoştinţei cu privire la subiectul acesta.

„Solia proclamată de îngerul care zbura prin mijlocul cerului este Evanghelia veşnică, aceeaşi Evanghelie care a fost declarată în Eden, când Dumnezeu i-a zis şarpelui: ‘Vrăjmăşie voi pune între tine şi femeie, între sămânţa ta şi sămânţa ei. Aceasta îţi va zdrobi capul, şi tu îi vei zdrobi călcâiul’ (Geneza 3,15). Aici a fost prima făgăduinţă cu privire la un Mântuitor care va sta pe câmpul de bătălie spre a lupta cu puterea lui Satana şi spre a-l birui. [16] Domnul Hristos a venit în lumea noastră pentru a reprezenta caracterul lui Dumnezeu, aşa cum este prezentat de Legea Sa sfântă, deoarece Legea Sa este o transcriere a caracterului Său. Domnul Hristos a fost atât Legea, cât şi Evanghelia. Îngerul care proclamă Evanghelia veşnică, proclamă Legea lui Dumnezeu, deoarece Evanghelia mântuirii îi aduce pe oameni la ascultarea faţă de Lege, prin care caracterul lor este format după chipul divin.

„În capitolul cincizeci şi opt din Isaia este precizată lucrarea acelora care se închină lui Dumnezeu, Creatorul cerurilor şi pământului: ‘Ai tăi vor zidi iarăşi pe dărâmăturile de mai înainte, vei ridica din nou temeliile străbune’ (Isaia 58,12). Memorialul lui Dumnezeu, Sabatul zilei a şaptea, va fi înălţat. ‘Vei fi numit ‘Dregător de spărturi’, ‘Cel ce drege drumurile, şi face ţara cu putinţă de locuit’. Dacă îţi vei opri piciorul în ziua Sabatului, ca să nu-ţi faci gusturile tale în ziua Mea cea sfântă; dacă Sabatul va fi desfătarea ta, ca să sfinţeşti pe Domnul, slăvindu-L, şi dacă-l vei cinsti…, atunci te vei putea desfăta în Domnul, şi Eu te voi sui pe înălţimile ţării, te voi face să te bucuri de moştenirea tatălui tău Iacov; căci gura Domnului a vorbit’ (Isaia 58,12-14). 

„Aici este descoperită cu claritate istoria bisericii şi a lumii, a celor credincioşi şi necredincioşi. Cei care sunt credincioşi în timpul propovăduirii soliei îngerului al treilea şi-au îndreptat paşii pe calea poruncilor lui Dumnezeu pentru a-L respecta, cinsti şi slăvi pe Acela care a creat cerurile şi pământul. Forţele opuse L-au dezonorat pe Dumnezeu, făcând o spărtură în Legea Sa, iar când lumina care vine din Cuvântul Său a atras atenţia la poruncile Sale sfinte, dând pe faţă spărtura făcută de autoritatea papală în Lege pentru a scăpa de acuzaţie, oamenii au încercat să nimicească întreaga Lege. Dar au putut ei să o nimicească? Nu, deoarece toţi cei ce vor cerceta Scripturile pentru ei înşişi vor vedea că Legea lui Dumnezeu este neschimbătoare, veşnică, iar memorialul Său, Sabatul, va rămâne de-a lungul veacurilor veşnice, arătând spre singurul Dumnezeu adevărat, care se deosebeşte de toţi zeii falşi.

„Satana a perseverat şi a fost neobosit în eforturile lui de a-şi continua lucrarea de a schimba Legea lui Dumnezeu, pe care a început-o în cer. El a avut succes în a face lumea să creadă teoria pe care a prezentat-o în cer înainte de căderea lui, şi anume că Legea lui Dumnezeu era greşită şi avea nevoie de revizuire. O mare parte din biserica declarată creştină arată, dacă nu prin cuvinte, cel puţin prin atitudinea ei, că a acceptat aceeaşi idee falsă. Totuşi, dacă Legea lui Dumnezeu s-a schimbat într-o frântură sau iotă, Satana a câştigat pe pământ ce nu a putut să câştige în ceruri. El şi-a pregătit capcana amăgitoare, sperând să i-a în robie biserica şi lumea. Totuşi, nu toţi vor fi prinşi în capcană. O linie de deosebire este trasată între copiii ascultării şi copiii neascultării, între cei credincioşi şi cei necredincioşi. Se dezvoltă două mari grupe: închinătorii fiarei şi ai chipului ei şi închinătorii Dumnezeului cel viu şi adevărat.

„Solia din Apocalipsa 14, care proclamă faptul că a sosit ceasul judecăţii lui Dumnezeu, este vestită în timpul sfârşitului, iar îngerul din Apocalipsa 10 este reprezentat ca având un picior pe mare şi un picior pe uscat, arătând că solia va fi vestită în ţări îndepărtate, că oceanul va fi traversat şi insulele mării vor auzi proclamarea ultimei solii de avertizare pentru lumea noastră.

„‘Şi îngerul, pe care-l văzusem stând în picioare pe mare şi pe pământ,   şi-a ridicat mâna dreaptă spre cer, şi a jurat pe Cel ce este viu în vecii vecilor, care a făcut cerul şi lucrurile din el, pământul şi lucrurile de pe el, marea şi lucrurile din ea, că nu va mai fi nicio zăbavă’ (Apocalipsa 10,5-6). Solia aceasta anunţă sfârşitul perioadelor profetice. Dezamăgirea acelora care au aşteptat să-L vadă pe Domnul în 1844 a fost într-adevăr amară [17] pentru cei ce doreau aşa de arzător venirea Sa. Domnul a rânduit ca dezamăgirea aceasta să vină, iar inima oamenilor să fie dată pe faţă.

„Niciunul din norii care au s-au abătut asupra bisericii nu L-a luat pe Dumnezeu pe nepregătite, nicio putere împotrivitoare nu s-a ridicat pentru a contracara lucrarea lui Dumnezeu, fără ca El să nu o fi prevăzut. Totul a avut loc aşa cum a prezis El prin profeţii Săi. El nu Şi-a lăsat biserica în întuneric, părăsită, ci a schiţat în declaraţii profetice lucrurile care vor avea loc, iar prin providenţa Sa, a făcut să se desfăşoare lucrurile pe care i-a inspirat pe profeţii Săi să le prezică, fiecare ocupându-şi locul rânduit în istoria lumii. Toate scopurile Sale vor fi îndeplinite. Legea Sa este legată de scaunul Său de domnie, iar slujitorii lui Satana nu pot să o nimicească. Adevărul este inspirat şi apărat de Dumnezeu şi va trăi, va avea succes, chiar dacă uneori pare să fie pus în umbră. Evanghelia lui Hristos este Legea exemplificată în caracter. Amăgirile aduse împotriva ei, fiecare mijloc de apărare a ideilor false, fiecare concepţie falsificată de slujitorii satanici, vor fi sfărâmate în cele din urmă pentru veşnicie, iar triumful adevărului va fi asemenea soarelui de la miezul zilei. Soarele Neprihănirii va străluci, aducând vindecarea pe aripile Lui, iar întregul pământ va fi umplut de slava Sa.

„Tot ce a precizat Dumnezeu în istoria profetică, spunând că se va împlini s-a împlinit deja în trecut, iar tot ce încă trebuie să vină va veni în ordinea stabilită. Daniel, profetul lui Dumnezeu, stă la locul lui. Ioan stă la locul lui. În Apocalipsa, Leul din seminţia lui Iuda a deschis cartea lui Daniel pentru cercetătorii profeţiei, iar în felul acesta Daniel stă la locul lui. El îşi vesteşte mărturia cu privire la lucrurile pe care Domnul i le-a descoperit în viziune despre evenimentele mari şi solemne pe care trebuie să le cunoaştem, pentru că stăm chiar în pragul împlinirii lor.

„În istorie şi profeţie, Cuvântul lui Dumnezeu descrie conflictul îndelungat şi continuu dintre adevăr şi minciună. Conflictul acesta încă se desfăşoară. Lucrurile care au avut loc se vor repeta. Vechile controverse vor fi reînviate, iar teoriile noi vor continua să apară. Totuşi, cei din poporul lui Dumnezeu, care, în credinţa lor şi ca împlinire a profeţiei, au luat parte la proclamarea primei, a celei de a doua şi a treia solii îngereşti ştiu unde se află. Ei au o experienţă care este mai preţioasă decât aurul curat. Ei trebuie să stea neclintiţi ca o stâncă, păstrându-şi statornică până la sfârşit încrederea de la început.

„O putere transformatoare a însoţit propovăduirea soliilor primului şi al doilea înger, după cum însoţeşte solia îngerului al treilea. În mintea oamenilor s-au stabilit convingeri durabile. Puterea Duhului Sfânt s-a manifestat. A avut loc un studiu sârguincios al Scripturilor, punct cu punct. Nopţi aproape întregi au fost dedicate cercetării stăruitoare a Cuvântului. Am căutat adevărul ca pe o comoară ascunsă. Domnul ni S-a descoperit. Lumina a fost revărsată asupra profeţiilor, iar noi am ştiut că am primit învăţătura divină.

„Pasajul următor exprimă o parte din experienţele prin care am trecut: ‘Pleacă-ţi urechea, şi ascultă cuvintele înţelepţilor, şi ia învăţătura mea în inimă. Căci este bine să le păstrezi înăuntrul tău, şi să-ţi fie toate deodată pe buze. Pentru ca să-ţi pui încrederea în Domnul, vreau să te învăţ eu astăzi, da, pe tine. N-am aşternut eu oare în scris pentru tine sfaturi şi cugetări, ca să te învăţ lucruri temeinice, cuvinte adevărate, ca să răspunzi cu vorbe adevărate celui ce te trimite?’ (Proverbe 22,17-21).

„După marea dezamăgire, au fost câţiva care s-au hotărât să cerceteze Cuvântul cu toată inima. Totuşi, unele suflete nu au vrut să rămână în descurajare şi să nege faptul că Domnul le condusese. Acestora, adevărul li s-a descoperit punct cu punct [18] şi s-a împletit cu amintirile şi simpatiile lor cele mai dragi. Cercetătorii adevărului au simţit că identificarea lui Hristos cu natura şi interesul lor a fost deplină. Adevărul a fost făcut să strălucească, fiind frumos în simplitatea lui, înnobilat cu putere şi investit cu o asigurare necunoscută înainte de dezamăgire. Atunci, am putut să propovăduim solia în unitate.

„Cu toate acestea, printre aceia care nu şi-au păstrat credinţa şi experienţa cu statornicie, a fost o mare confuzie. Fiecare părere care poate fi concepută a fost prezentată ca fiind solia adevărului, dar Domnul a spus: ‘Să nu-i credeţi, pentru că nu     i-am trimis Eu’.

„Noi am umblat cu atenţie cu Dumnezeu. Solia i-a fost vestită lumii, iar noi am ştiut că această lumină prezentă era darul special al lui Dumnezeu. Împărtăşirea acestui dar a fost făcută de Dumnezeu. Cei dezamăgiţi, care încă mai căutau adevărul, au fost conduşi pas cu pas spre a-i transmite lumii lucrurile care le-au fost comunicate lor. Declaraţiile profetice au trebuit să fie repetate, iar adevărul cel important pentru mântuire a trebuit să fie făcut cunoscut. Lucrarea a înaintat greu la început. Adesea, ascultătorii au respins solia ca fiind imposibil de înţeles, iar conflictul a început cu seriozitate şi hotărâre, îndeosebi cu privire la subiectul Sabatului. Totuşi, Domnul Şi-a manifestat prezenţa. Vălul care a ascuns tot timpul slava Sa de ochii noştri a fost dat la o parte. Noi L-am văzut în locul Său înalt şi sfânt.

„Domnul nu va conduce pe nimeni acum să înlăture adevărul pe care Duhul Sfânt i-a inspirat pe slujitorii Săi să-l propovăduiască în trecut.

„Mulţi vor cerceta Cuvântul cu sinceritate pentru a descoperi lumina, aşa cum l-au cercetat cei din trecut, iar ei vor vedea lumina în Cuvânt. Totuşi, ei nu au avut experienţa din timpul când soliile acestea de avertizare au fost proclamate la început. Pentru că nu au avut această experienţă, unii nu preţuiesc valoarea adevărurilor care au fost pentru noi ca nişte pietre de hotar şi care ne-au făcut să fim un popor deosebit, aşa cum suntem acum. Ei nu aplică într-o modalitate corectă pasajele Scripturii, iar în felul acesta alcătuiesc teorii greşite. Este adevărat că ei citează din abundenţă din Scripturi şi, astfel, prezintă mult adevăr, dar adevărul este aşa de amestecat cu ideile false, încât duce la concluzii greşite. Cu toate acestea, pentru că amestecă pasajele Scripturii în teoriile lor, ei cred că au un lanţ direct al adevărului. Mulţi dintre cei care nu au trecut prin experienţa de la începutul vestirii soliilor acceptă teoriile acestea greşite şi sunt conduşi pe căi false, mergând înapoi, în loc să meargă înainte. Acesta este planul vrăjmaşului. 

„Satana lucrează cu scopul ca istoria poporului iudeu să se repete în experienţa acelora care declară a crede adevărul prezent. Iudeii au avut Scripturile Vechiului Testament şi au presupus că sunt familiarizaţi cu ele. Totuşi, ei au făcut o greşeală jalnică. Ei au considerat profeţiile care se referă la cea de a doua venire a lui Hristos pe norii cerului ca referindu-se la prima Sa venire. Pentru că Hristos nu a venit în conformitate cu aşteptările lor, ei s-au îndepărtat de El. Satana a ştiut bine cum să-i prindă pe oamenii aceştia în plasa lui, să-i amăgească şi să-i nimicească

„Lor le-au fost încredinţate adevăruri sfinte şi veşnice spre a le vesti lumii. Comorile Legii şi Evangheliei, unite la fel de strâns precum sunt uniţi Tatăl şi Fiul, i-au fost prezentate întregii lumi. ‘De dragostea Sionului nu voi tăcea, de dragostea Ierusalimului nu voi înceta, până nu se va arăta mântuirea lui, lumina soarelui şi izbăvirea lui, ca o făclie, care se aprinde. Atunci neamurile vor vedea mântuirea ta, şi toţi împăraţii slava ta; şi-ţi vor pune un nume nou, pe care-l va hotărî gura Domnului. Vei fi o cunună strălucitoare în mâna Domnului, o legătură împărătească în mâna Dumnezeului tău’ (Isaia 62,1-3). [19]

„Acestea sunt lucrurile pe care Domnul le rostise cu privire la Ierusalim. Totuşi, când Isus a venit în lumea noastră, întocmai cum declarase profeţia că va veni, divinitatea Sa a fost înveşmântată în natura omenească, maiestatea şi umilinţa s-au combinat, iar misiunea Sa a fost înţeleasă greşit. Speranţa amăgitoare de a obţine un prinţ trecător a dus la aplicarea greşită a Scripturilor.

„Domnul Isus a venit ca un copilaş al zilelor Sale, născut într-o familie săracă. Totuşi, au fost unii care au dorit să primească Oaspetele ceresc. Pentru aceştia, solii îngereşti şi-au acoperit slava şi corul ceresc a răsunat pe dealurile Betleemului, aducând osanale Împăratului nou născut. Totuşi, tocmai cei car ar fi trebuit să fie primii care să-I spună bun venit lui Isus nu L-au recunoscut. El nu a fost cel pe care îl doreau speranţele lor ambiţioase. Ei au continuat să meargă până la sfârşit pe calea greşită pe care păşiseră. Ei au ajuns imposibil de învăţat, mulţumiţi de ei înşişi şi de propria neprihănire, lăudându-se că aveau lumina adevărată şi că erau singurii învăţători siguri ai poporului.

„Acelaşi Satana lucrează pentru a submina credinţa celor din poporul lui Dumnezeu din timpul acesta. Unii oameni sunt gata să prindă orice idee nouă. Profeţiile din Daniel şi Apocalipsa sunt interpretate greşit. Ei nu consideră că adevărul a fost stabilit la timpul potrivit şi de către oamenii pe care Dumnezeu i-a condus să facă lucrarea aceasta specială. Oamenii aceştia au înaintat pas cu pas tocmai ca împlinire a profeţiei, iar aceia care nu au avut o experienţă în lucrarea aceasta trebuie să ia Cuvântul lui Dumnezeu şi să-i creadă ‘pe cuvânt’ pe aceia care au fost conduşi de Domnul în propovăduirea primei, a celei de a doua şi a treia solii îngereşti. Dacă soliile acestea sunt primite şi aplicate, ele îşi fac lucrarea de a pregăti un popor spre a rezista în marea zi a lui Dumnezeu. Dacă vom cerceta Scripturile spre a confirma adevărul pe care Dumnezeu l-a dat slujitorilor Săi pentru lume, vom fi găsiţi propovăduind prima, a doua şi a treia solie îngerească.

„Este adevărat că încă mai sunt profeţii care trebuie să se împlinească. Totuşi, cei care caută să găsească o lumină nouă în profeţii şi încep prin a se îndepărta de lumina pe care Dumnezeu deja a dat-o, au făcut din nou şi din nou o lucrare foarte greşită şi vor continua să o facă. Soliile din Apocalipsa 14 sunt soliile prin care lumea trebuie să fie încercată. Ele sunt Evanghelia veşnică şi trebuie să fie vestite pretutindeni. Totuşi, Domnul nu le încredinţează unora care nu au avut o experienţă în lucrarea Sa responsabilitatea de a face o nouă expunere a acelor profeţii, a căror explicaţie le-a inspirat-o El însuşi slujitorilor Săi, prin Duhul Său Sfânt.

„În conformitate cu lumina pe care mi-a dat-o Dumnezeu, aceasta este lucrarea pe care tu, frate John Bell, ai încercat să o faci. Concepţiile tale au fost primite favorabil de unii, dar au fost primite pentru că oamenii aceştia nu au discernământul necesar pentru a vedea adevărata influenţă a argumentelor pe care le prezinţi. Ei au doar o experienţă redusă în lucrarea lui Dumnezeu pentru timpul acesta, şi nu înţeleg unde ar putea să-i ducă ideile tale. Ei sunt gata să fie de acord cu declaraţiile tale, şi nu văd în ele nimic altceva decât ce este corect. Totuşi, ei sunt duşi în rătăcire, pentru că tu ai întreţesut laolaltă multe pasaje din Scriptură în construirea teoriei tale. Argumentele tale li se par a fi convingătoare.

„Cu toate acestea, nu tot aşa este cu cei ce au o cunoaştere din experienţă a adevărului care se aplică la ultima perioadă a istoriei pământului. Deşi văd că tu ai un adevăr preţios, totuşi ei văd şi că ai aplicat greşit pasajele Scripturii, aşezându-le într-un context greşit, căruia nu-i aparţin, şi făcându-le să susţină idei care nu constituie adevărul prezent. Să nu te bucuri pentru că unii acceptă ce ai scris tu. Fraţilor tăi, care au încredere în tine şi te iubesc ca pe un creştin, [20] le este foarte greu să îţi spună că sistemul argumentelor tale, pe care tu l-ai considerat a avea o importanţă aşa de mare, nu este o teorie a adevărului pe care Dumnezeu l-a dat poporului Său să-l proclame pentru timpul acesta.

„Lumina care mi-a dat-o Dumnezeu este că nici tu însuţi nu înţelegi pe deplin pasajele Scripturii pe care tu le-ai împletit laolaltă. Dacă le-ai fi înţeles, ai fi sesizat că teoriile tale dărâmă însăşi temelia credinţei noastre.

„Fratele meu, am avut multe mărturii de adresat pentru a-i corecta pe aceia care au început să meargă pe aceeaşi cale pe care mergi tu acum. Persoanele acestea păreau a fi sigure că sunt călăuzite de Dumnezeu şi le-au prezentat teoriile lor pastorilor care predicau adevărul. Eu le-am spus acestor pastori, următoarele: ­‘Domnul nu este implicat în lucrarea aceasta. Nu fiţi amăgiţi şi nici nu vă asumaţi responsabilitatea de a-i amăgi pe alţii’. La adunările de tabără, a trebuit să vorbesc deschis cu privire la aceia care îi conduceau pe oameni departe de căile cele drepte. Atât în scris, cât şi prin cuvântări, eu am vestit solia: ‘Nu mergeţi după ei’. 

„Sarcina cea mai grea pe care am avut-o de îndeplinit în acest sens a fost aceea de trata cu un om despre care ştiam că voia să-L urmeze pe Domnul. Pentru o vreme, el crezuse că primea o lumină nouă. Era foarte bolnav şi trebuia să moară curând. Şi, oh, cât de mult spera inima mea că nu mă va obliga să-i spun ce făcea. Cei cărora le prezenta concepţiile lui l-au ascultat nerăbdători, iar unii îl considerau a fi inspirat. El făcuse o hartă şi argumenta din Scriptură pentru a arăta că Domnul va veni la o anumită dată, cred că în 1894. Pentru mulţi, raţionamentul lui părea a fi întru totul corect. Li se vorbea despre îndemnurile lui puternice pe care le adresa în camera de spital. El avea viziuni minunate. Totuşi, care era sursa inspiraţiei lui? Era morfina care îi era administrată pentru a-i alina durerea.

„La adunarea noastră de tabără din Lansing, Michigan, chiar înainte de a veni în Australia, a trebuit să vorbesc deschis despre lumina aceasta nouă. Le-am spus oamenilor că acele cuvinte pe care le auziseră nu erau adevărul inspiraţiei. Lumina cea minunată care a fost prezentată ca o manifestare a adevărului era rezultatul aplicării greşite a Scripturii. Lucrarea Domnului nu se va încheia în 1894. Cuvântul pe care mi l-a adresat Domnul a fost: ‘Acesta nu este adevărul, ci va conduce pe căi ciudate, iar unii vor ajunge să fie încurcaţi cu privire la reprezentarea aceasta şi vor renunţa la credinţă’

„Alte persoane mi-au scris despre concepţiile cele mai încântătoare care le fuseseră prezentate, iar unii le tipăriseră. O viaţă nouă părea să fie stârnită în ei. Ei sunt plini de zel. Totuşi, îmi este adresat un cuvânt cu privire la teoriile pe care le susţii tu: ‘Să nu le credeţi’. Tu ai un amestec de adevăr şi idei false, pe care le-ai combinat în aşa fel, încât crezi că totul este adevărat. În punctul acesta s-au poticnit iudeii. Ei au alcătuit o ţesătură care li s-a părut a fi un lucru minunat, dar care i-a determinat să refuze lumina adusă de Hristos. Ei au crezut că aveau o lumină mare, au umblat în lumina aceea şi au respins lumina cea adevărată şi curată pe care Hristos venise să le-o dea. Zelul pune stăpânire pe minţi, îndemnându-le în diferite aventuri care îi duc în direcţii despre care nu ştiu nimic.

„Nimeni nu are o solie adevărată care stabileşte un timp când Domnul Hristos va veni, sau nu va veni. Fiţi siguri că Dumnezeu nu-i dă nimănui autoritatea de a spune că Hristos Îşi întârzie venirea timp de cinci ani, zece ani, sau douăzeci de ani. ‘De aceea, şi voi fiţi gata; căci Fiul omului va veni în ceasul în care nu vă gândiţi’ (Matei 24,44). Aceasta este solia noastră, tocmai solia pe care o proclamă cei trei îngeri care zboară prin mijlocul cerului. Lucrarea care trebuie să fie făcută acum este aceea de a-i vesti lumii căzute ultima solie a milei. O viaţă nouă vine din cer şi pune stăpânire pe toţi cei din poporul lui Dumnezeu. Totuşi, în biserică vor veni dezbinări. Se vor dezvolta două grupări. Grâul şi neghina cresc împreună pentru seceriş.

„Pe măsură ce ne apropiem de încheierea timpului, lucrarea se va dezvolta, va fi tot mai profundă şi mai serioasă. Toţi aceia care sunt conlucrători cu [21] Dumnezeu vor lupta cât se poate de stăruitor pentru credinţa dată odată pentru totdeauna sfinţilor. Ei nu vor fi abătuţi de la solia prezentă, care luminează deja lumea cu slava ei. Nu merită să luptăm pentru niciun lucru, cu excepţia slavei lui Dumnezeu. Stânca Veacurilor este singura care va rezista. Adevărul aşa cum este el în Isus este locul de scăpare în aceste zile ale ideilor false

„Dumnezeu i-a avertizat pe cei din poporul Său cu privire la pericolele care se află în faţa lor. Ioan a văzut lucrurile ce vor fi în zilele din urmă şi a văzut un popor care lucrează împotriva lui Dumnezeu. Citeşte Apocalipsa 12,7;     14,10-13 şi capitolele 17 şi 13. Ioan vede grupul celor ce au fost amăgiţi. El spune: ‘Am văzut ieşind din gura balaurului, şi din gura fiarei, şi din gura proorocului mincinos trei duhuri necurate, cari semănau cu nişte broaşte. Acestea sunt duhuri de draci, cari fac semne nemaipomenite, şi care se duc la împăraţii pământului întreg, ca să-i strângă pentru războiul zilei celei mari a Dumnezeului Celui Atotputernic. Iată, Eu vin ca un hoţ. Ferice de cel ce veghează şi îşi păzeşte hainele, ca să nu umble gol şi să i se vadă ruşinea!’ (Apocalipsa 16,13-15).

„Lumina lui Dumnezeu s-a îndepărtat de la cei ce au respins adevărul. Ei nu au ascultat solia Martorului credincios şi adevărat: ‘Te sfătuiesc să cumperi de la Mine aur curăţit prin foc, ca să te îmbogăţeşti; şi haine albe, ca să te îmbraci cu ele, şi să nu ţi se vadă ruşinea goliciunii tale; şi doctorie pentru ochi, ca să-ţi ungi ochii, şi să vezi’ (Apocalipsa 3,18). Totuşi, solia aceasta îşi va face lucrarea, iar un popor va fi pregătit spre a sta fără vină înaintea lui Dumnezeu.

„Ioan a văzut grupul acesta şi a zis: ‘Să ne bucurăm, să ne veselim, şi să-I dăm slavă! Căci a venit nunta Mielului; soţia Lui s-a pregătit, şi i s-a dat să se îmbrace cu in subţire, strălucitor, şi curat - inul subţire sunt faptele neprihănite ale sfinţilor’ (Apocalipsa 19,7.8).

„Profeţia s-a împlinit rând cu rând. Cu cât stăm mai ferm sub steagul soliei îngerului al treilea, cu atât vom înţelege mai clar profeţia lui Daniel, deoarece Apocalipsa este suplimentul cărţii lui Daniel. Cu cât primi mai mult lumina prezentată de Duhul Sfânt prin slujitorii consacraţi ai lui Dumnezeu, cu atât mai adânc şi mai sigur, chiar ca scaunul de domnie cel veşnic, vor apărea adevărurile profeţiei din vechime. Vom fi asiguraţi că oamenii lui Dumnezeu au vorbit după cum au fost conduşi de Duhul Sfânt. Pentru a înţelege declaraţiile făcute de Duhul prin profeţi, oamenii trebuie să se afle ei înşişi sub influenţa Duhului Sfânt. Soliile acestea nu au fost date pentru cei ce au rostit profeţiile, ci pentru noi cei care trăim în mijlocul evenimentelor împlinirii lor.

„Nu aş simţi că pot să prezint lucrurile acestea, dacă Domnul nu mi-ar fi dat această lucrare. În afară de tine, mai sunt şi alţii, mai mulţi decât unul sau doi, cărora le place faptul că tu crezi că ai o lumină nouă şi sunt întru totul pregătiţi să o prezinte oamenilor. Totuşi, Lui Dumnezeu I-ar plăcea ca ei să primească lumina care a fost deja dată, să umble în ea şi să-şi întemeieze credinţa pe Scripturile care susţin poziţiile prezentate de oamenii lui Dumnezeu de-a lungul multor ani. Slujitorii omeneşti trebuie să propovăduiască Evanghelia veşnică. Noi trebuie să vestim soliile îngerilor care sunt reprezentaţi ca zburând prin mijlocul cerului cu o ultimă avertizare pentru lumea căzută. Deşi nu toţi suntem chemaţi să profetizăm, totuşi suntem chemaţi să credem profeţiile şi să conlucrăm cu Dumnezeu spre a lumina şi alte minţi. Acesta este lucrul pe care încercăm să-l facem.

„Fratele meu, tu poţi să ne ajuţi în multe feluri. Am de la Domnul sarcina de a-ţi spune că nu trebuie să te gândeşti numai la tine. Fii atent la felul cum auzi, cum înţelegi şi cum îţi însuşeşti Cuvântul lui Dumnezeu. Domnul te va binecuvânta, [22] dacă intri în rânduri alături de fraţii tăi. Cei pe care El i-a trimis să propovăduiască solia îngerului al treilea au lucrat în unitate cu făpturile cereşti inteligente. Domnul nu îţi încredinţează răspunderea de propovădui o solie care va aduce discordie în rândul credincioşilor. Repet, El nu conduce pe nimeni prin Duhul Sfânt spre a alcătui o teorie care va tulbura credinţa în soliile solemne pe care le-a dat poporului Său pentru a le vesti lumii noastre.

„Te sfătuiesc în legătură cu lucrurile pe care le-ai scris ca fiind un adevăr preţios. Nu ar fi recomandabil să le imortalizezi, tipărind lucrurile care ţi-au produs aşa de multă nelinişte. Nu este voia Domnului ca lucrurile acestea să fie aduse înaintea poporului Său, deoarece ele vor împiedica tocmai solia adevărului pe care poporul Său trebuie să o creadă şi să o pună în practică în aceste zile din urmă ale pericolului.

„Când era cu ei, Domnul Isus le-a spus ucenicilor Săi: ‘Mai am să vă spun multe lucruri, dar acum nu le puteţi purta’. El ar fi putut să facă descoperiri care ar fi absorbit atenţia ucenicilor şi i-ar fi făcut să piardă din vedere învăţătura anterioară, pe care Domnul o dorea să fie subiectul gândurilor lor celor mai serioase. Totuşi, El a reţinut acele lucruri pe care ei ar fi fost uimiţi să le audă şi care le-ar fi dat ocazia să critice, să creeze neînţelegeri şi dezbinare. El nu a dorit să le dea oamenilor cu o credinţă şi o evlavie mică nicio ocazie de a mistifica şi de interpreta greşit adevărul, creând în felul acesta partide.

„Domnul Isus ar fi putut să prezinte taine care ar fi dat subiect de gândire şi cercetare unor generaţii de-a rândul, chiar până la încheierea timpului. El Însuşi era izvorul adevăratei ştiinţe şi ar fi putut să-i conducă pe oameni în cercetarea unor taine care le-ar fi absorbit minţile veac după veac în aşa măsură, încât nu ar mai fi simţit nicio dorinţă de a mânca trupul şi de a bea sângele Fiului lui Dumnezeu.

„Domnul Isus a ştiut bine că Satana lucrează fără încetare pentru a stârni curiozitatea şi pentru ai ocupa pe oameni cu lucruri de însemnătate minoră. În felul acesta, el caută să pună în umbră adevărul cel grandios şi crucial pe care Hristos a dorit să-l păstreze mereu pe primul loc în mintea lor. ‘Şi viaţa veşnică este aceasta: să Te cunoască pe Tine, singurul Dumnezeu adevărat şi pe Isus Hristos, pe care L-ai trimis Tu’.

„În cuvintele rostite de Hristos după hrănirea celor cinci mii de oameni se află o lecţie pentru noi. El a spus: ‘Strângeţi fărâmiturile, ca să nu se piardă nimic’. Cuvintele acestea au însemnat mai mult, decât faptul că ucenicii trebuiau să adune fărâmiturile de pâine în coşuri. Isus a vrut să spună că ei trebuiau să reţină cuvintele Sale, să studieze Scripturile şi să adune fiecare rază de lumină. În loc de a căuta să cunoască lucruri pe care Dumnezeu nu le descoperise, ei au fost atenţi spre a aduna ce le dăduse El.

„Satana încercase să ascundă de mintea oamenilor cunoaşterea lui Dumnezeu şi să şteargă din inima lor atributele lui Dumnezeu. Omul căuta să descopere multe invenţii despre care presupunea că le crease el însuşi, crezându-se mai înţelept decât Dumnezeu. Lucrurile pe care Dumnezeu le descoperise au fost interpretate şi aplicate greşit şi au fost amestecate cu amăgirile satanice. Satana va cita din Scripturi pentru a amăgi. El a încercat să-L înşele pe Hristos în felul acesta. Prin urmare, el încă încearcă  să-i înşele pe oameni. Ei îi va determina să interpreteze greşit Scripturile şi să le facă să susţină idei false.

„Hristos a venit să îndrepte adevărurile care fuseseră interpretate greşit şi făcute să susţină lucrarea minciunii. El le-a readus în atenţie, le-a repetat şi le-a aşezat în poziţia lor corectă în cadrul adevărului, poruncindu-le să stea neclintite pentru totdeauna. Aşa a fost situaţia Legii lui Dumnezeu, a Sabatului şi a instituţiei căsătoriei. Noi trebuie să studiem exemplul Său. Satana caută să anuleze orice ar putea să-L păstreze pe Dumnezeu în memoria noastră, dar urmaşii lui Hristos trebuie să adune tot ce a descoperit Dumnezeu. Niciun adevăr din Cuvântul Său, [23] care le-a fost descoperit de Duhul Său, nu trebuie să fie înlăturat.

„Teoriile care vor abate mintea şi vor tulbura credinţa vor fi propovăduite continuu. Aceia care au avut o experienţă reală în explicarea profeţiilor au fost făcuţi tocmai de aceste profeţii să fie ce sunt astăzi, şi anume adventişti de ziua a şaptea. Ei trebuie să stea, având mijlocul încins cu adevărul şi purtând întreaga armură. Cei care nu au avut experienţa aceasta au privilegiul de a susţine solia adevărului cu aceeaşi încredere. Lumina pe care Dumnezeu a binevoit să o dea celor din poporul Său nu va slăbi încrederea lor în calea pe care i-a condus Dumnezeu în trecut, ci îi va întări spre a ţine credinţa cu putere. Trebuie să susţinem cu fermitate până la sfârşit credinţa  noastră de la început.

„‘Aici este răbdarea sfinţilor, care păzesc poruncile lui Dumnezeu şi credinţa lui Isus’ (Apocalipsa 14,12). Aici stăm, sub steagul soliei îngerului al treilea. ‘După aceea, am văzut pogorându-se din cer un alt înger, care avea o mare putere; şi pământul s-a luminat de slava lui. El a strigat cu glas tare, şi a zis: ‘A căzut, a căzut, Babilonul cel mare! A ajuns un locaş al dracilor, o închisoare a oricărui duh necurat, o închisoare a oricărei păsări necurate şi urâte; pentru că toate neamurile au băut din vinul mâniei curviei ei, şi împăraţii pământului au curvit cu ea, şi negustorii pământului s-au îmbogăţit prin risipa desfătării ei’. Apoi am auzit din cer un alt glas, care zicea: Ieşiţi din mijlocul ei, poporul Meu, ca să nu fiţi părtaşi la păcatele ei, şi să nu fiţi loviţi cu urgiile ei! Pentru că păcatele ei  s-au îngrămădit, şi au ajuns până în cer; şi Dumnezeu Şi-a adus aminte de nelegiuirile ei’ (Apocalipsa 18,1-5). 

„Aşadar, conţinutul soliei celui de al doilea înger îi este vestit lumii din nou de celălalt înger care luminează pământul cu slava lui. Soliile acestea sunt reunite        într-una singură, ca să le fie prezentate oamenilor în zilele finale ale istoriei pământului. Întreaga lume va fi pusă la încercare şi toţi cei ce au fost în întunericul ideilor false cu privire la Sabatul poruncii a patra vor înţelege ultima solie a milei, care le este vestită oamenilor.

„Lucrarea noastră este aceea de a propovădui poruncile lui Dumnezeu şi mărturia lui Isus Hristos. ‘Pregăteşte-te să întâlneşti pe Dumnezeul tău, Israele! (Amos 4,12) este avertizarea care trebuie să-i fie vestită lumii. Este o avertizare pentru fiecare dintre noi. Suntem chemaţi să lăsăm deoparte orice greutate şi păcatul care ne înfăşoară aşa de uşor. Fratele meu, tu ai de făcut o lucrare, şi anume de a lua jugul lui Hristos. Asigură-te că ţi-ai zidit casa pe stâncă. Nu risca veşnicia pe temeiul unei probabilităţi. Poate că nu vei trăi pentru a trece prin evenimentele periculoase care încep să se desfăşoare acum. Viaţa nimănui nu este asigurată pentru nicio perioadă precisă. Oare nu ar trebui să veghezi în fiecare clipă? Nu ar trebui să te cercetezi pe tine însuţi cu atenţie şi să te întrebi: Ce va fi veşnicia pentru mine?

„Povara cea mare a sufletului tău să fie: Este inima mea înnoită? Este sufletul meu schimbat? Sunt păcatele mele iertate prin credinţa în Hristos? Am fost eu născut din nou? Răspund eu invitaţiei: ‘Veniţi la Mine, toţi cei trudiţi şi împovăraţi, şi Eu vă voi da odihnă’ (Matei 11,28)? Consideri tu toate lucrurile ca fiind o pierdere pentru valoarea cunoaşterii lui Hristos Isus? Simţi tu că ai datoria de a crede fiecare cuvânt care iese din gura lui Dumnezeu?” – Manuscript Releases, vol.17, p.1-23.

Dacă v-a plăcut acest articol, vă rugăm să ne vizitaţi online, la adresa www.future-news.org şi să răsfoiţi articolele noastre precedente. Acestea sunt gratuite şi uşor de copiat, de tipărit şi de citit online. Nu pierdeţi aceste mesaje ale adevărului prezent.