Cartea care a fost pecetluită

„Cartea care a fost pecetluită nu a fost cartea Apocalipsei, ci partea aceea din profeţia lui Daniel care are legătură cu zilele sfârşitului. Scriptura spune: ‘Tu, însă, Daniele, ţine ascunse aceste cuvinte, şi pecetluieşte cartea, până la vremea sfârşitului.... Atunci mulţi o vor citi, şi cunoştinţa va creşte’ (Daniel 12,4). Când cartea a fost deschisă, a fost făcută proclamaţia: ‘Nu va mai fi nicio zăbavă’ (Apocalipsa 10,6). Acum, cartea lui Daniel este desigilată, iar descoperirea făcută de Hristos lui Ioan trebuie să ajungă la toţi locuitorii pământului. Prin creşterea cunoştinţei, trebuie să fie pregătit un popor care să reziste în zilele din urmă”.

Ultimele şase versete din Daniel 11 identifică încheierea judecăţii, iar aceste versete au fost pecetluite până în timpul generaţiei celor 144000, fiind astfel o paralelă a pecetluirii unei părţi din Daniel 9 atât pentru istoria milleriţilor, cât şi pentru istoria lui Hristos.

În timpul judecăţii lui Hristos pentru Israelul din vechime, când confirma legământul cu mulţi timp de o săptămână, Evanghelia veşnică este ilustrată atât în istoria crucii, cât şi în istoria Zilei Cincizecimii. Profeţiile din Daniel 9 au fost desigilate în timpul lui Ioan Botezătorul, înainte de cruce şi, de asemenea, au fost desigilate în continuare, după cruce, chiar înainte de Ziua Cincizecimii. Atât istoria crucii, cât şi istoria Zilei Cincizecimii ilustrează o schimbare dispensaţională, o judecată şi o dezvoltare a două clase de închinători. Crucea a pus capăt dispensaţiunii sanctuarului pământesc, iar Ziua Cincizecimii a marcat începutul lucrării lui Hristos ca Mare Preot.

În timpul judecăţii lui Hristos pentru Israelul modern, Evanghelia veşnică de asemenea este ilustrată de două ori. Mai întâi este marcată în istoria milleriţilor, iar apoi, din nou, în istoria celor 144000, deoarece Israelul din vechime este un tip al Israelului spiritual modern.

Ultima propoziţie din paragraful pe care l-am disecat leagă toate liniile profetice de care ne ocupăm, când spune: „Prin creşterea cunoştinţei, trebuie să fie pregătit un popor care să reziste în zilele din urmă”.

O creştere a cunoştinţei profetice din cartea lui Daniel a precedat crucea, o creştere a cunoştinţei profetice din [21] cartea lui Daniel a precedat Ziua Cincizecimii, iar o creştere a cunoştinţei profetice din cartea lui Daniel a precedat istoria milleriţilor. Toate aceste trei istorii prefigurează şi stabilesc faptul că trebuie să aibă loc o creştere a cunoştinţei în timpul istoriei celor 144000, deoarece Dumnezeu nu Se schimbă niciodată! Ultimele şase versete din Daniel 11 reprezintă creşterea cunoştinţei din cartea lui Daniel, care pregăteşte un popor ce va rezista în zilele din urmă.

Pasajul pe care îl studiem continuă:

„‘Şi am văzut un alt înger care zbura prin mijlocul cerului, cu o Evanghelie veşnică, pentru ca s-o vestească locuitorilor pământului, oricărui neam, oricărei seminţii, oricărei limbi şi oricărui norod. El zicea cu glas tare: Temeţi-vă de Dumnezeu, şi daţi-I slavă, căci a venit ceasul judecăţii Lui; şi închinaţi-vă Celui ce a făcut cerul şi pământul, marea şi izvoarele apelor!’ (Apocalipsa 14,6-7). 

„Dacă este ascultată, solia aceasta va atrage atenţia oricărui neam, oricărei seminţii, oricărei limbi şi oricărui popor la o examinare atentă a Cuvântului, şi la adevărata lumină cu privire la puterea care a schimbat Sabatul zilei a şaptea cu un sabat fals. Singurul Dumnezeu adevărat a fost părăsit, Legea Sa a fost respinsă, instituţia Sabatului Său sfânt a fost călcată în ţărână de omul fărădelegii. Porunca a patra, aşa de clară şi explicită, a fost ignorată. Memorialul Sabatului, care declară cine este Dumnezeul cel viu, Creatorul cerurilor şi al pământului, a fost dărâmat, iar lumii i-a fost dat în locul lui un sabat fals. În felul acesta, în Legea lui Dumnezeu s-a făcut o spărtură. Un sabat fals nu poate fi un standard adevărat.

„În solia primului înger, oamenii sunt chemaţi la închinarea faţă de Dumnezeu, Creatorul nostru, care a făcut lumea şi toate lucrurile din ea. Ei au adus omagiu unei instituţii a papalităţii, anulând Legea lui Iehova, dar trebuie să aibă loc o creştere a cunoştinţei cu privire la subiectul acesta. 

„Solia proclamată de îngerul care zbura prin mijlocul cerului este Evanghelia veşnică, aceeaşi Evanghelie care a fost declarată în Eden, când Dumnezeu i-a zis şarpelui: ‘Vrăjmăşie voi pune între tine şi femeie, între sămânţa ta şi sămânţa ei. Aceasta îţi va zdrobi capul, şi tu îi vei zdrobi călcâiul’ (Geneza 3,15). Aici a fost prima făgăduinţă cu privire la un Mântuitor care va sta pe câmpul de bătălie spre a lupta cu puterea lui Satana şi spre a-l birui. Domnul Hristos a venit în lumea noastră pentru a reprezenta caracterul lui Dumnezeu, aşa cum este prezentat de Legea Sa sfântă, deoarece Legea Sa este o transcriere a caracterului Său. Domnul Hristos a fost atât Legea, cât şi Evanghelia. Îngerul care proclamă Evanghelia veşnică, proclamă Legea lui Dumnezeu, deoarece Evanghelia mântuirii îi aduce pe oameni la ascultarea faţă de Lege, prin care caracterul lor este format după chipul divin”.

Creşterea cunoştinţei, care pregăteşte poporul lui Dumnezeu să reziste în zilele din urmă, va fi o creştere a cunoştinţei care vine din acea parte desigilată din profeţia lui Daniel cu privire la zilele din urmă şi va fi o creştere a cunoştinţei cu privire la papalitate şi la legea duminicală, întocmai cum este cazul ultimelor şase versete din Daniel 11.

Când declară că „În vremea aceea, se va scula Mihail”, versetul 1 din Daniel 12 identifică faptul că, undeva, în versetele precedente, timpul de probă se încheie. Prin urmare, tocmai aceste versete identifică evenimentele care conduc la încheierea timpului de probă. Ellen White se ocupă de „evenimentele legate de încheierea timpului de probă” în Tragedia veacurilor, paginile 394 şi 395.

„Înainte de răstignirea Sa, Mântuitorul le-a explicat ucenicilor că urma să fie dat la moarte şi că va învia, iar îngerii au fost de faţă pentru a imprima cuvintele Lui în minte şi în inimă. Dar ucenicii aşteptau o eliberare pământească de sub jugul roman şi nu puteau suporta gândul ca Acela în care îşi concentraseră toate nădejdile să sufere o moarte atât de ruşinoasă. Cuvintele de care trebuiau să-şi amintească au fost alungate din minte, iar atunci când a venit timpul încercării, i-a găsit nepregătiţi. Moartea lui Isus a distrus atât de mult nădejdile lor, [22] ca şi când El nu i-ar fi avertizat deloc. Tot astfel în profeţii, viitorul ne este descoperit tot aşa de clar, cum a fost înfăţişat ucenicilor prin cuvintele Domnului Hristos. Evenimentele legate de încheierea timpului de har şi de lucrarea de pregătire pentru timpul strâmtorării sunt prezentate lămurit. Dar mulţimile nu înţeleg aceste adevăruri importante şi sunt pentru ele, ca şi când nu le-ar fi fost descoperite niciodată. Satana veghează pentru a răpi orice impresie care i-ar putea face înţelepţi în vederea mântuirii, iar timpul încercării îi va găsi nepregătiţi.

„Când Dumnezeu le trimite oamenilor avertizări atât de importante, încât sunt reprezentate ca fiind vestite de îngeri sfinţi ce zboară prin mijlocul cerului, El cere fiecărui suflet înzestrat cu puterile raţiunii să ia aminte la solie. Judecăţile înspăimântătoare, pronunţate împotriva închinătorilor fiarei şi chipului ei (Apocalipsa 14,9-11), trebuie să-i conducă la un studiu atent al profeţiilor, să-i înveţe ce înseamnă semnul fiarei şi cum să se ferească de a-l primi. Dar majoritatea oamenilor nu doresc să audă adevărul şi se îndreaptă către închipuiri. Apostolul Pavel declara, privind către zilele din urmă: ‘Căci va veni vremea când oamenii nu vor putea să sufere învăţătura sănătoasă’ (2 Timotei 4,3). Acel timp a venit. Mulţimile nu doresc adevărul Bibliei, pentru că el vine în conflict cu dorinţa inimii păcătoase şi iubitoare de lume, iar Satana le oferă amăgirile pe care ei le iubesc.

„Dar Dumnezeu va avea un popor pe pământ care să susţină Biblia şi numai Biblia, ca măsură a tuturor învăţăturilor şi ca temelie a tuturor reformelor. Părerile oamenilor învăţaţi, deducţiile ştiinţei, crezurile, sau hotărârile consiliilor ecleziastice, atât de numeroase şi contradictorii cum sunt şi bisericile pe care le reprezintă, glasul majorităţii – niciuna şi nici toate acestea laolaltă nu trebuie privite ca dovadă pentru, sau împotriva vreunui punct al credinţei religioase. Înainte de a primi orice învăţătură sau precept, trebuie să cerem un clar ‘Aşa zice Domnul’ în sprijinul ei.

„Satana încearcă fără încetare să atragă atenţia la om, în locul lui Dumnezeu. El îi conduce pe oameni să privească la episcopi, la pastori, la profesori de teologie, ca îndrumători ai lor, în loc să cerceteze Scripturile pentru a-şi cunoaşte datoria. Atunci, stăpânind minţile acestor conducători, el poate influenţa mulţimile după voia lui”.

În pasajul acesta ni se spune că evenimentele legate de încheierea timpului de probă, care sunt în ultimele şase versete din Daniel 11, au fost descoperite cu claritate. Este uimitor felul în care mulţi dintre cei ce se opun lucrurilor prezentate de noi cu privire la Daniel 11 dovedesc, de asemenea, faptul că ei înşişi nu ştiu ce reprezintă versetele acestea – ci ştiu doar că noi greşim.

Evenimentele sunt identificate cu precizie ca fiind „avertizările importante reprezentate de îngerii sfinţi care zboară prin mijlocul cerului”, ale căror „judecăţi înspăimântătoare” sunt vestite în Apocalipsa 14,9-11. Ultimele şase versete din Daniel 11 constituie evenimentele care conduc la încheierea timpului de probă, identificate de asemenea ca fiind „judecăţile înspăimântătoare” ale îngerului al treilea. Totuşi, teologii moderni ai adventismului ridiculizează ideea că aceste versete constituie solia îngerului al treilea.

„Punând Biblia în mâna lor, el a continuat: ‘Voi aveţi puţină cunoştinţă din cartea aceasta. Voi nu cunoaşteţi Scripturile, nici puterea lui Dumnezeu şi nici nu înţelegeţi profunda importanţă a soliei ce trebuie să fie să-i fie vestită unei lumi ce piere. Trecutul a arătat că atât profesorii, cât şi elevii ştiu prea puţin cu privire la adevărurile îngrozitoare care sunt probleme vii, reale, pentru aceste vremuri. Dacă solia îngerului al treilea ar fi proclamată în multiple feluri, mulţi din cei care ocupă poziţia de educatori n-ar înţelege-o. Dacă aţi fi avut ştiinţa aceea care vine de la Dumnezeu, întreaga voastră făptură ar fi vestit adevărul viului Dumnezeu către o lume moartă în nelegiuire şi păcat. Dar cărţile şi revistele care conţin puţin din adevărul prezent sunt înălţate, iar oamenii ajung prea înţelepţi pentru a se ţine de un ‘Aşa zice Domnul’”. – Mărturii, vol.6, p.165.

Când se referă la „evenimentele legate de încheierea timpului de probă”, Inspiraţia ne spune că „mulţimile” nu înţeleg aceste evenimente. Apoi, Inspiraţia compară înţelegerea noastră greşită de la sfârşitul lumii, cu înţelegerea greşită a ucenicilor din timpul lui Hristos. Înţelegerea greşită din timpul lui Hristos şi din timpul ucenicilor a fost cu privire la mesajul profetic care a fost desigilat în cartea lui Daniel. În ambele istorii, profeţiile desigilate identificau evenimentele legate de încheierea timpului de probă pentru perioadele respective. Astfel, ambele istorii prefigurează desigilarea unei părţi din Daniel care se referă la zilele din urmă şi care prezintă înţelegerea evenimentelor legate de încheierea timpului de probă ce a fost descoperit cu claritate, şi totuşi mulţimile nu le înţeleg la sfârşitul lumii.

Comparaţia ajunge să fie foarte precisă, când Inspiraţia ne spune că „mulţimile” din zilele şi din veacul nostru, care înţeleg greşit versetele acestea, sunt reprezentate de asemenea de aceia despre care apostolul Pavel spune că, în zilele din urmă, „nu vor suferi învăţătura sănătoasă”. Prin urmare, putem să identificăm faptul că adevărurile aflate în versetele acestea trebuie să aibă legătură cu o zguduire doctrinară.

Mesajul din versetele acestea va cauza o zguduire. Ezechiel 37 identifică exact aceeaşi profeţie din cartea lui Daniel şi marchează specific versetul 40 din Daniel 11, în timp ce dă mărturie cu privire la faptul că mesajul din versetul 40 produce întotdeauna o zguduire. El a produs în cazul lui Ioan Botezătorul, al lui Hristos, al lui Petru, al lui Pavel şi al lui Miller şi va face acelaşi lucru din nou la sfârşitul lumii. Mesajul care este desigilat din cartea lui Daniel în zilele din urmă, care pregăteşte poporul lui Dumnezeu să reziste şi care identifică evenimentele legate de încheierea timpului de probă cauzează întotdeauna o zguduire.

Ellen White ne informează mai departe că motivul pentru care mulţi nu vor primi adevărul din versetele acestea este acela că au ascultat de „episcopi, pastori, profesori de teologie, ca fiind călăuzele lor”, iar apoi Satana a preluat controlul asupra „minţii acestor conducători” şi, procedând astfel, Satana a influenţat mulţimile în conformitate cu voinţa lui.

Mulţimile influenţate de Satana sunt mulţimile care nu înţeleg evenimentele importante legate de încheierea timpului de probă şi îi urmează pe oameni, în loc să Îl urmeze pe Cel ce este Alfa şi Omega.

Aici sunt nişte declaraţii foarte puternice ale Inspiraţiei cu privire la importanţa acestor versete. Inspiraţia consemnează faptul că versetele nu sunt numai solia îngerului al treilea, ci şi că mesajul acestor versete conţine o înţelegere de care depinde viaţa, sau moartea, deoarece spune că „Satana veghează să răpească orice impresie care i-ar putea face înţelepţi spre mântuire, iar timpul încercării îi va găsi nepregătiţi”.

Omul fărădelegii

În timp ce dezvoltăm dovezile profetice care stabilesc că „zvonurile de la răsărit şi de la miazănoapte” ce înspăimântă Roma modernă la sfârşitul lumii, în versetul 44 din Daniel 11, constituie solia îngerului al treilea din Apocalipsa 14, vom introduce acum o altă linie a dovezilor profetice. Ultimele şase versete din Daniel 11 constituie a treia solie îngerească, deoarece „evenimentele legate de lucrarea omului fărădelegii” sunt o parte a „soliei speciale” ce trebuie să-i fie vestită lumii, iar solia aceasta este „a treia solie îngerească”. [24]

„Nu am mai fost în stare să dorm de la ora unu şi jumătate. Îi vesteam fratelui T o solie pe care Domnul mi-a dat-o pentru el. Concepţiile aparte pe care le susţine el sunt un amestec de adevăr şi idei false. Dacă ar fi trecut prin experienţele poporului lui Dumnezeu, pe măsură ce Dumnezeu l-a condus în ultimii patruzeci de ani, el ar fi fost mai bine pregătit să aplice Scriptura într-o modalitate corectă. Marile semne de hotar ale adevărului, care ne arată direcţia înaintării noastre în istoria profetică, trebuie să fie păzite cu atenţie, ca nu cumva să fie doborâte şi înlocuite cu teorii care ar aduce mai degrabă confuzie, decât o lumină adevărată. Aceia care au susţinut teoriile acestea au prezentat citate din Scriptură, dar le-au aplicat greşit şi le-au interpretat greşit. Teoriile despre care  s-a presupus a fi corecte au fost greşite, şi totuşi mulţi le-au prezentat ca fiind tocmai teoriile care trebuie să-i fie predicate poporului nostru. Profeţiile lui Daniel şi Ioan să fie cercetate cu atenţie.

„Unii dintre cei care se află încă în viaţă au primit o mare lumină de la Dumnezeu, când au cercetat cărţile lui Daniel şi Ioan şi au păşit pe terenul unde profeţiile speciale erau în curs de împlinire, în ordinea lor. Ei le-au vestit oamenilor solia despre timp. Adevărul a strălucit la fel de clar ca soarele de la miezul zilei. Evenimentele istorice care arată împlinirea directă a profeţiei le-au fost prezentate oamenilor, iar profeţia a fost înţeleasă ca o schiţă simbolică a evenimentelor care conduc până la încheierea istoriei acestui pământ. Evenimentele care au legătură cu lucrarea omului fărădelegii sunt ultimele aspecte descoperite cu claritate în istoria acestui pământ. Oamenii au acum de vestit o solie deosebită pentru lume, şi anume solia îngerului al treilea. Aceia care au păşit pe terenul acesta în experienţa lor şi au luat parte la propovăduirea primei, celei de a doua şi a treia solii îngereşti, nu sunt aşa de predispuşi să fie conduşi pe căi false, precum sunt aceia care nu au avut o cunoaştere din experienţă a poporului lui Dumnezeu….

„În studierea Bibliei, unii au crezut că au descoperit o mare lumină şi teorii noi, dar acestea nu au fost corecte. Scriptura este întru totul adevărată, dar prin aplicarea ei greşită oamenii ajung la concluzii false. Suntem angajaţi într-o luptă puternică, iar aceasta va fi tot mai strânsă şi mai hotărâtă pe măsură ce ne apropiem de conflictul final. Avem un vrăjmaş care nu doarme şi care lucrează continuu asupra minţii oamenilor care nu au avut o experienţă personală în cunoaşterea învăţăturilor poporului lui Dumnezeu din ultimii cincizeci de ani. Unii vor lua adevărul care se aplică timpului lor şi îl vor aplica pentru viitor. Evenimentele aflate în cursul profeţiei, care şi-au avut împlinirea în trecut, sunt considerate ca având loc în viitor şi, prin aceste teorii, credinţa unora este subminată.

„Din lumina pe care Domnul a binevoit să mi-o dea, tu eşti în pericolul de a face aceeaşi lucrare, prezentându-le altora adevăruri care şi-au avut locul lor şi şi-au făcut lucrarea lor pentru timpul acela, în istoria credinţei poporului lui Dumnezeu. Tu recunoşti ca fiind adevărate aceste fapte din Biblie, dar le aplici la viitor. Ele încă au putere, dacă sunt puse la locul lor, în lanţul evenimentelor care ne-au făcut să fim poporul de astăzi şi aşa trebuie să le fie prezentate celor ce se află în întunericul ideilor false. Adevăraţii slujitori ai lui Isus Hristos trebuie să conlucreze cu fraţii lor, care au avut o experienţă în lucrare încă de la apariţia soliei îngerului al treilea. Ei au înaintat pas cu pas, primind lumina şi adevărul pe măsură ce progresau, suportând încercare după încercare, ridicând crucea care s-a aflat chiar pe calea lor şi perseverând în a-L cunoaşte pe Domnul, ale cărui mijloace pentru înaintare sunt pregătite şi clare, precum este dimineaţa. Tu şi alţi fraţi ai noştri trebuie să acceptaţi adevărul aşa cum l-a dat Dumnezeu cercetătorilor profeţiei, pe măsură ce au fost conduşi de o experienţă vie şi adevărată, înaintând pas cu pas în cunoaşterea punctelor de credinţă care au fost verificate şi puse la încercare, până când adevărul a ajuns să fie o realitate pentru ei. Adevărul prezentat de ei în cuvântări sau scrieri este strălucitor, razele lui calde au mers în toate părţile lumii, iar ceea ce a fost pentru ei un adevăr crucial, când le-a fost adus le solii trimişi de Dumnezeu, continuă să fie un adevăr crucial pentru toţi aceia cărora le este propovăduită solia.

„Răspunderea de a avertiza acum lumea de aproape şi din depărtare să vină la poporul lui Dumnezeu este solia îngerului al treilea. Cei care caută să înţeleagă [25] solia aceasta nu vor fi conduşi de Domnul să interpreteze Cuvântul într-o modalitate ce va submina temelia şi va înlătura stâlpii credinţei care i-au făcut pe adventiştii de ziua a şaptea să fie ce sunt astăzi. Adevărurile care au fost descoperite în ordinea lor, pe măsură ce am înaintat de-a lungul liniei profeţiei aflate în Cuvântul lui Dumnezeu, constituie adevărul cel sfânt şi veşnic astăzi. Cei care au parcurs drumul pas cu pas în istoria trecută a experienţei noastre, văzând lanţul adevărului în profeţii, au fost pregătiţi să accepte şi să respecte fiecare rază de lumină. Ei se rugau, posteau, cercetau, săpând în căutarea adevărului, ca şi cum ar căuta comori ascunse, iar noi ştim că Duhul Sfânt ne învăţa şi ne călăuzea. Au fost propuse multe teorii care semănau cu adevărul, dar erau aşa de amestecate cu pasajele interpretate şi aplicate greşit în Scriptură, încât au condus la idei false şi periculoase. Noi ştim foarte bine cum a fost stabilit fiecare punct al adevărului şi cunoaştem sigiliul pus asupra lui de Duhul Sfânt al lui Dumnezeu. Întotdeauna s-au auzit voci spunând: ‘Aici este adevărul’, ‘Eu am adevărul, urmează-mă’. Dar ne-a fost adresată avertizarea: ‘Eu n-am trimis pe proorocii aceştia, şi totuşi ei au alergat’ (Ieremia 23,21).

„Călăuzirea Domnului a fost evidentă, iar descoperirile Sale cu privire la adevăr au fost minunate. Domnul Dumnezeul cerului a stabilit punct după punct. Ce a fost adevăr atunci este adevăr astăzi. Totuşi, nu încetează să se audă glasuri care spun: ‘Acesta este adevărul. Am o lumină nouă’. Dar luminile acestea noi în domeniul profetic se evidenţiază prin aplicarea greşită a Cuvântului şi prin faptul că îi duc pe oameni departe de Dumnezeu, plutind în derivă fără nicio ancoră care să-i ţină. Dacă aceia care cercetează Cuvântul ar lua adevărurile pe care Dumnezeu le-a descoperit în modalitatea în care a condus poporul Său şi dacă şi-ar însuşi adevărurile acestea, le-ar asimila şi le-ar aplica în viaţa practică, ar fi nişte mijloace vii de transmitere a luminii. Totuşi, aceia care încep să caute teorii noi au un amestec de adevăr şi idei false şi, după ce se străduiesc să scoată în evidenţă lucrurile acestea, dovedesc că nu şi-au aprins sfeşnicul cu focul de pe altarul divin, iar acesta se stinge în întuneric. – Selected Messages, cartea 2, 102-104.

Ultimele şase versete din Daniel 11 conduc la încheierea timpului de probă a omenirii şi, prin urmare, constituie „ultimele evenimente descoperite cu claritate în istoria acestui pământ”. Aşadar, versetele acestea trebuie să descrie „evenimentele legate de lucrările omului fărădelegii”.

Împăratul de la miazănoapte din aceste versete ilustrează evenimentele finale şi lucrarea omului fărădelegii. Deoarece versetele acestea sunt „ultimele evenimente descoperite cu claritate”, ele ilustrează de asemenea perioada când poporul lui Dumnezeu va avea „o solie specială de vestit lumii”, care este „solia îngerului al treilea”. Solia îngerului al treilea are o legătură directă cu evenimentele finale ale omului fărădelegii. Ca urmare, identificarea paşilor finali ai Romei moderne este o parte a „soliei îngerului al treilea”.

În perioada celor 144000, trebuie să aibă loc o creştere a cunoştinţei, care îi pregăteşte să reziste în zilele din urmă, iar subiectul creşterii cunoştinţei care a fost precizat cu claritate de Inspiraţie este Legea lui Dumnezeu, papalitatea, legea duminicală şi consecinţele legii duminicale, fie spre bine, fie spre rău.

Solia către Laodicea

Ultimele şase versete din Daniel 11 nu sunt doar solia îngerului al treilea, ci şi solia către Laodicea, deoarece şi solia către Laodicea este solia îngerului al treilea.

„Vor bisericile să asculte solia către Laodicea? Se vor pocăi ele, sau vor continua în păcat fără a lua în considerare că solia cea mai solemnă a adevărului – a treia solie îngerească – îi este propovăduită lumii? Aceasta este ultima solie a milei, ultima avertizare adresată unei lumi căzute. Dacă ajunge călduţă, biserica nu este privită mai favorabil [26] de Dumnezeu, decât bisericile reprezentate ca fiind căzute şi ‘un locaş al dracilor, o închisoare a oricărui duh necurat, o închisoare a oricărei păsări necurate şi urâte’. Cei care au avut ocazii de a auzi şi de a primi adevărul şi care s-au alăturat Bisericii Adventiste de Ziua a Şaptea, numindu-se poporul păzitor al poruncilor lui Dumnezeu, şi totuşi nu au mai multă putere de viaţă şi consacrare faţă de Dumnezeu, decât au bisericile oficiale, vor primi plăgile lui Dumnezeu, întocmai ca bisericile care se împotrivesc Legii lui Dumnezeu. Numai aceia care sunt sfinţiţi prin adevăr vor alcătui familia împărătească în locaşurile cereşti pe care Hristos a plecat să le pregătească pentru aceia care Îl iubesc şi păzesc poruncile Sale”. – Manuscript Releases, vol.19, p.176.

Solia către Laodicea nu este pur şi simplu solia îngerului al treilea, ci şi solia îndreptăţirii prin credinţă şi solia neprihănirii lui Hristos.

„Solia către Laodicea a fost rostită. Luaţi această solie în toate etapele ei şi vestiţi-o oamenilor oriunde Providenţa deschide calea. Îndreptăţirea prin credinţă şi neprihănirea lui Hristos sunt temele care trebuie să-i fie prezentate unei lumi ce piere. Oh, dacă aţi putea să deschideţi uşa inimii voastre pentru Isus! Vocea lui Isus, marele negustor al comorilor cereşti, vă cheamă: ‘Te sfătuiesc să cumperi de la Mine aur curăţit prin foc ca să te îmbogăţeşti, şi haine albe, ca să te îmbraci cu ele, şi să nu ţi se vadă ruşinea goliciunii tale’. Eu nu voi mai scrie. Inima îmi este cuprinsă de dragoste faţă de voi şi dorinţa mea este să triumfaţi împreună cu solia îngerului al treilea”. – The 1888 Materials, p.1045.

Solia către Laodicea este de asemenea solia îngerului al treilea, care sfătuieşte poporul laodicean al lui Dumnezeu să obţină haine albe. Avertizarea cu privire la hainele albe este identificată şi în avertizarea din plaga a şasea.

„Al şaselea a vărsat potirul lui peste râul cel mare, Eufrat. Şi apa lui a secat, ca să fie pregătită calea împăraţilor, care au să vină din Răsărit. Apoi am văzut ieşind din gura balaurului, şi din gura fiarei, şi din gura proorocului mincinos trei duhuri necurate, care semănau cu nişte broaşte. Acestea sunt duhuri de draci, care fac semne nemaipomenite, şi care se duc la împăraţii pământului întreg, ca să-i strângă pentru războiul zilei celei mari a Dumnezeului Celui Atotputernic.

„Iată, Eu vin ca un hoţ. Ferice de cel ce veghează şi îşi păzeşte hainele, ca să nu umble gol şi să i se vadă ruşinea!

„Duhurile cele rele i-au strâns în locul care pe evreieşte se cheamă Armaghedon” (Apocalipsa 16,12-16).

Deşi plaga a şasea se împlineşte în perioada de după încheierea timpului de probă a omenirii, în aceste versete se află o solie de avertizare pentru poporul lui Dumnezeu, care trebuie să fie primită şi pusă în practică, înainte de timpul când Mihail se ridică şi timpul de probă se încheie. Avertizarea adresată poporului lui Dumnezeu de a veghea şi de a-şi păzi hainele este o referire la remediul oferit laodicenilor şi, prin urmare, face legătură între solia de avertizare din Apocalipsa 16, cu privire la balaur, fiară şi proorocul mincinos, şi solia către Laodicea, care este şi strigătul cu glas tare al îngerului al treilea.

Ultimele şase versete din Daniel 11 constituie solia îngerului al treilea, deoarece versetele descriu acţiunile finale ale balaurului, fiarei şi proorocului mincinos.

În versetul 40, balaurul ateist reprezentat de Franţa produce rana de moarte fiarei papale, în 1798. Apoi, în 1989, fiara Romei papale moderne se răzbună pe balaurul ateist reprezentat de fosta Uniune Sovietică şi, în acelaşi timp, formează o alianţă nesfântă cu proorocul mincinos reprezentat de Protestantismul apostat al Statele Unite.

În versetul 41, fiara Romei papale moderne cucereşte proorocul mincinos, la [27] emiterea legii duminicale în Statele Unite, începând în felul acesta vestirea soliei de a ieşi afară din Babilon, adresată poporului lui Dumnezeu în Apocalipsa 18,4.

„Apoi am auzit din cer un alt glas, care zicea: ‘Ieşiţi din mijlocul ei, poporul Meu, ca să nu fiţi părtaşi la păcatele ei, şi să nu fiţi loviţi cu urgiile ei!’

Versetul 41 se referă mai departe la Babilonul modern, reprezentând simbolic întreita alianţă a balaurului, fiarei şi proorocului mincinos, prin simbolurile Edomului, Moabului şi fruntaşilor copiilor lui Amon. Versetul 10 îi identifică pe aceia care scapă de fiara Babilonului modern.

Versetul 42 identifică momentul când fiara cucereşte manifestările pământeşti finale ale puterii balaurului, reprezentate de Naţiunile Unite.

Versetul 43 marchează timpul când împăraţii pământului săvârşesc adulter cu femeia, identificând astfel căsătoria nesfântă a balaurului şi fiarei. Această căsătorie nesfântă este menţionată prin faptul că împăratul de la miazănoapte primeşte darurile de nuntă reprezentate de aurul, argintul şi lucrurile preţioase ale Egiptului, care este balaurul, cei zece împăraţi din Apocalipsa 17 care sunt de acord (în versetul 17) să-i dea fiarei papale împărăţiile lor şi care sunt identificaţi ca fiind balaurul, în Testimonies to Ministers, p.38.

„Împăraţii, conducătorii şi guvernatorii s-au aşezat sub semnul antihristului şi sunt reprezentaţi ca fiind balaurul care merge să facă război cu sfinţii – aceia care păzesc poruncile lui Dumnezeu şi au credinţa lui Isus”.

Versetul 44 identifică mesajul care produce persecuţia descrisă în acelaşi verset şi care duce la încheierea timpului de probă, în versetul 45. Apoi, versetul 44 descrie modalitatea în care fiara papală foloseşte autoritatea civilă a balaurului spre a persecuta poporul lui Dumnezeu.

Versetul 45 descrie Armaghedonul, când împăratul de la miazănoapte, fiara din Apocalipsa 16, îşi găseşte sfârşitul şi nimeni nu-i va veni în ajutor. Solia îngerului al treilea conţine informaţia cu privire la Babilonul modern, care este întreita alianţă a balaurului, fiarei şi proorocului mincinos. Faptul că ultimele şase versete din Daniel 11 prezintă acţiunile finale ale balaurului, fiarei şi proorocului mincinos oferă încă un martor care arată că aceste versete sunt solia îngerului al treilea.

Odată stabilite aceste direcţii fundamentale ale adevărului, în numărul următor al publicaţiei noastre vom începe să demonstrăm de ce zvonurile de la răsărit şi de la miazănoapte din Daniel 11,14 constituie solia îngerului al treilea.

„Dar nişte zvonuri, venite de la răsărit şi de la miazănoapte, îl vor înspăimânta, şi atunci va porni cu o mare mânie, ca să prăpădească şi să nimicească cu desăvârşire pe mulţi”.