Recent, un prieten din California de Sud a participat la o binecunoscută oră a Şcolii de Sabat, unde instructorul a evidenţiat ideea că ploaia târzie este revărsată în exclusivitate odată cu legea duminicală. Când va fi dată legea duminicală, ploaia târzie este revărsată fără măsură, dar faptul acesta nu face imposibil ca ploaia târzie să fie revărsată cu măsură înainte de legea duminicală.

Legea duminicală

Când este dată legea duminicală, biserica lui Dumnezeu este curăţită, deoarece grâul şi  din adventism vor fi separate când adventiştii fie vor primi semnul fiarei, fie vor primi sigiliul lui Dumnezeu. 

„Dacă lumina adevărului v-a fost prezentată, descoperind Sabatul poruncii a patra şi arătând că în Cuvântul lui Dumnezeu nu există nicio temelie pentru păzirea duminicii, şi totuşi rămâneţi la sabatul fals, refuzând să sfinţiţi Sabatul pe care Dumnezeu îl numeşte ‘Ziua Mea cea sfântă’, voi primiţi semnul fiarei. Când are loc lucrul acesta? – Când respectaţi legea care vă porunceşte să încetaţi să munciţi duminica şi să vă închinaţi lui Dumnezeu, deşi ştiţi că în Biblie nu este niciun cuvânt care arată că duminica trebuie să fie altceva decât o zi de lucru obişnuită, voi consimţiţi să primiţi semnul fiarei şi refuzaţi sigiliul lui Dumnezeu. Dacă primim semnul acesta pe frunte şi pe mână, judecăţile lui Dumnezeu care au fost rostite împotriva celor neascultători trebuie să cadă asupra noastră. Totuşi, sigiliul viului Dumnezeu este pus asupra acelora care păzesc cu conştiinciozitate Sabatul Domnului”. – Review and Herald, 13 iulie, 1897.

În Mărturii ni se spune că sigiliul „este pus” când legea duminicală este dată şi că „niciunul dintre noi nu va primi vreodată sigiliul lui Dumnezeu, în timp ce caracterul nostru are o pată sau o zbârcitură”. 

„Nici unul dintre noi nu va primi sigiliul lui Dumnezeu, atâta timp cât caracterele noastre au o zbârcitură sau o pată pe ele. Nouă ne este lăsată remedierea caracterelor noastre, curăţirea templului sufletului de orice întinare. Atunci, ploaia târzie va cădea asupra noastră, aşa cum ploaia timpurie a căzut asupra ucenicilor în Ziua Cincizecimii….

Când decretul va fi promulgat şi sigiliul va fi pus, caracterul va rămâne pentru veşnicie curat şi fără pată”. – Mărturii, vol.5, p.214,216.

Unii folosesc pasajul acesta pentru a identifica faptul că ploaia târzie este revărsată odată cu darea legii duminicale, aşa cum a fost revărsată în Ziua Cincizecimii, fără a recunoaşte că istoria Cincizecimii identifică o revărsare progresivă a Duhului Sfânt. 

„Actul prin care Domnul Hristos a suflat Duhul Sfânt peste ucenicii Săi şi le-a dat pacea Sa a fost asemenea câtorva stropi ai unei ploi bogate ce urma să fie dată în Ziua Cincizecimii. Domnul Isus a întipărit faptul acesta în mintea ucenicilor Săi pentru ca, atunci când aveau să înceapă lucrarea care le-a fost încredinţată, să înţeleagă mai amplu natura acelei lucrări şi modalitatea în care împărăţia lui Hristos urma să fie instaurată pe pământ. Ei au fost rânduiţi să fie martorii lui Hristos, să depună mărturie cu privire la ce văzuseră şi auziseră în legătură cu învierea Sa şi să repete cuvintele pline de har care au ieşit de pe buzele Sale. Ei erau familiarizaţi cu caracterul Său sfânt. El a fost ca un înger care stătea în soare, şi totuşi fără să producă nicio umbră. Lucrarea sfântă a apostolilor a fost aceea de a le prezenta oamenilor caracterul nepătat al lui Hristos ca standard pentru viaţa lor. Ucenicii fuseseră asociaţia aşa de îndeaproape cu Modelul sfinţeniei, încât caracterul lor ajunsese să fie asemănător într-o anumită măsură cu caracterul Său şi erau pregătiţi într-o modalitate specială pentru a-i face cunoscut lumii învăţăturile şi exemplul Său”. – The Spirit of Prophecy, vol.3, p.243.

Duhul Sfânt a fost revărsat fără măsură în Ziua Cincizecimii, aşa cum va fi revărsat fără măsură când biserica va fi curăţită de legea duminicală, dar adevărul acesta nu neagă faptul că primii stropi ai Duhului Sfânt au început să cadă înainte de Ziua Cincizecimii. O lipsă a dispoziţiei de a analiza cu atenţie mărturia profetică legată de subiectul acesta dezvoltă un model fals pentru succesiunea evenimentelor care au loc în perioada ploii târzii. Fără a recunoaşte faptul că stropii ploii târzii încep să cadă şi continuă să cadă până la revărsarea deplină a acesteia, multe pasaje ale Inspiraţiei ajung să fie vagi sau confuze. Să ne gândim la cele ce urmează ca fiind un exemplu cu privire la problema aceasta. 

„Marea revărsare a Duhului lui Dumnezeu, care luminează întregul pământ cu slava Lui, nu va veni, până când nu vom avea un popor luminat, care ştie din experienţă ce înseamnă a fi conlucrător cu Dumnezeu. Când vom fi consacraţi pe deplin şi cu toată inima în slujba lui Hristos, Dumnezeu va recunoaşte faptul acesta prin revărsarea Duhului Său fără măsură, dar lucrul acesta nu va avea loc atâta vreme cât cei mai mulţi din biserică nu sunt conlucrători cu Dumnezeu. Dumnezeu nu poate să reverse Duhul Său, în timp ce egoismul şi satisfacerea poftelor sunt aşa de evidente, în timp ce predomină un spirit care, dacă ar fi exprimat în cuvinte, ar rosti răspunsul lui Cain – ‘Sunt eu păzitorul fratelui meu?’” – Review and Herald, 21 iulie, 1896.

Dacă susţinem premisa falsă că Duhul Sfânt este revărsat în exclusivitate la darea legii duminicale, atunci pasajul acesta ne învaţă că, tocmai înainte de legea duminicală, cea mai mare parte a bisericii va fi alcătuită din lucrători credincioşi. Acest fapt este în dezacord cu întreaga mărturie cu privire la starea bisericii lui Dumnezeu de dinaintea legii duminicale, deoarece atât Biblia, cât şi Spiritul Profetic ne informează că majoritatea celor din poporul lui Dumnezeu vor fi nepregătiţi pentru încercarea legii duminicale. 

Dacă înţelegem că stropii ploii târzii încep să cadă peste biserică înainte de curăţirea produsă de legea duminicală şi că scopul stropilor ploii târzii este acela de a-i trezi şi a-i curăţi pe acei membri ai bisericii care vor primi sigiliul lui Dumnezeu la legea duminicală, atunci pasajele de felul acesta sunt uşor de înţeles, pentru că Dumnezeu va revărsa Duhul Său fără măsură, când cei mai mulţi membri ai bisericii vor fi conlucrători cu El. Deoarece, la darea legii duminicale, când biserica se va schimba de la o biserică luptătoare la o biserică triumfătoare, majoritatea celor din biserică vor fi pe deplin consacraţi lui Dumnezeu. 

A sugera că Duhul Sfânt este revărsat în exclusivitate la darea legii duminicale este o premisă falsă. 

Mesajul ploii târzii

Mulţi din adventism nu sunt conştienţi că ploaia târzie este un mesaj. Până când nu înţelegem că ploaia târzie este un mesaj, este dificil, dacă nu chiar imposibil, să împărţim corect adevărurile diverse care sunt legate de înţelegerea corectă a ploii târzii. 

„Căutaţi pe Domnul câtă vreme se poate găsi; chemaţi-L, câtă vreme este aproape. Să se lase cel rău de calea lui, şi omul nelegiuit să se lase de gândurile lui, să se întoarcă la Domnul care va avea milă de el, la Dumnezeul nostru, care nu oboseşte iertând. Căci gândurile Mele nu sunt gândurile voastre, şi căile voastre nu sunt căile Mele, zice Domnul. Ci cât sunt de sus cerurile faţă de pământ, atât sunt de sus căile Mele faţă de căile voastre şi gândurile Mele faţă de gândurile voastre.

Căci după cum ploaia şi zăpada se coboară din ceruri, şi nu se mai întorc înapoi, ci udă pământul şi-l fac să rodească şi să odrăslească, pentru ca să dea sămânţă semănătorului şi pâine celui ce mănâncă, tot aşa şi Cuvântul Meu, care iese din gura Mea, nu se întoarce la Mine fără rod, ci va face voia Mea şi va împlini planurile Mele” (Isaia 55,6-11).

Cuvântul lui Dumnezeu este ploaia. Învăţăturile Sale sunt ca picăturile de ploaie. Vorbirea Lui este ca roua. 

„Ca ploaia să curgă învăţăturile mele, Ca roua să cadă cuvântul meu, Ca ploaia repede pe verdeaţă, Ca picăturile de ploaie pe iarbă!” (Deutronom 32,2).

Undelemnul aşa de necesar fecioarelor adventismului este Cuvântul lui Dumnezeu. 

„Şi lângă el sunt doi măslini, unul la dreapta vasului, şi altul la stânga lui. Şi, luând iarăşi cuvântul, am zis îngerului, care vorbea cu mine: ‘Ce înseamnă lucrurile acestea, domnul meu?’ Îngerul, care vorbea cu mine, mi-a răspuns: ‘Nu ştii ce înseamnă aceste lucruri?’ Eu am zis: ‘Nu, domnul meu’. Atunci el a luat din nou cuvântul, şi mi-a zis: ‘Acesta este cuvântul Domnului către Zorobabel, şi sună astfel: Lucrul acesta nu se va face nici prin putere, nici prin tărie, ci prin Duhul Meu – zice Domnul oştirilor!’” (Zaharia 4,3-6).

„Untdelemnul cu care fecioarele înţelepte şi-au umplut candelele reprezintă Duhul Sfânt. ‘Îngerul care vorbea cu mine s-a întors’, scrie Zaharia, ‘şi m-a trezit ca pe un om, pe care-l trezeşti din somnul lui. El m-a întrebat: Ce vezi? Eu am răspuns: M-am uitat şi iată că este un sfeşnic cu totul de aur, şi deasupra lui un vas cu untdelemn şi pe el şapte candele, cu şapte ţevi pentru candelele care sunt în vârful sfeşnicului. Şi lângă el sunt doi măslini, unul la dreapta vasului, şi altul la stânga lui’….

„Cei unşi stau lângă Domnul întregului pământ, având poziţia dată cândva lui Satana ca heruvim ocrotitor. Prin făpturile sfinte care înconjoară scaunul Său de domnie, Domnul păstrează o comunicare continuă cu locuitorii pământului. Undelemnul auriu reprezintă harul cu care Dumnezeu alimentează continuu candelele credincioşilor, ca să nu pâlpâie şi să nu se stingă. Dacă untdelemnul acesta sfânt nu ar fi fost revărsat din cer prin soliile Duhului Sfânt, mijloacele răului ar fi avut un control deplin asupra oamenilor…. 

„Dumnezeu este dezonorat când nu primim mesajele pe care ni le trimite El. Prin urmare, noi refuzăm untdelemnul auriu pe care El doreşte să-l toarne în sufletele noastre spre a le fi transmis celor ce se află în întuneric. Când va veni apelul: ‘Iată, Mirele vine, ieşiţi-I în întâmpinare’, aceia care nu au primit undelemnul sfânt, care nu au cultivat harul lui Hristos în inima lor, vor constata, asemenea fecioarelor neînţelepte, că nu sunt pregătiţi să-L întâmpine pe Domnul lor. Ei nu au, în ei înşişi, puterea de a obţine undelemnul, iar viaţa lor este ruinată. Totuşi, dacă Duhul Sfânt al lui Dumnezeu este cerut, dacă implorăm, aşa cum a implorat Moise: ‘Arată-Mi slava Ta’, dragostea lui Hristos va fi răspândită în inima noastră. Undelemnul auriu ne va fi transmis prin tuburile aurii. ‘Nu prin putere, nici prin tărie, ci prin Duhul Meu, zice Domnul oştirilor’. Prin primirea razelor strălucitoare ale Soarelui Neprihănirii, copiii lui Dumnezeu strălucesc ca nişte lumini în lume”. – Review and Herald, 20 iulie, 1897.

Mesajul de la 1888

În perioada 1888, Domnul a trimis „solia cel mai preţioasă”, care a fost identificată ca fiind „solia îngerului al treilea” ce trebuia să fie proclamată cu „glas tare” şi „să fie însoţită de revărsarea Duhului Său”. Mulţi au recunoscut corect că mesajul lui Jones şi Waggoner din perioada 1888 a fost mesajul ploii târzii, dar procedând aşa, uneori au pierdut din vedere ideea că Domnul a încercat să reverse ploaia târzie prin Jones şi Waggoner în 1888, trimiţând un mesaj. Ploaia târzie este un mesaj. 

„În marea Sa milă, Domnul Hristos a trimis solia cea mai preţioasă prin fraţii Waggoner şi Jones. Această solie a avut scopul de a-L aduce în atenţia oamenilor pe Mântuitorul înălţat ca jertfă pentru păcatele întregii lumi. Ea a prezentat îndreptăţirea prin credinţa în Garantul divin, a invitat oamenii să primească neprihănirea lui Hristos, care se manifestă prin ascultarea de toate poruncile lui Dumnezeu. Mulţi L-au pierdut din vedere pe Domnul Isus. Ei aveau nevoie să li se îndrepte privirile spre Persoana Sa divină, spre meritele Sale şi spre iubirea Sa neschimbătoare faţă de familia omenească. Toată puterea este dată în mâinile Sale, ca să le poată împărţi oamenilor daruri bogate, împărtăşindu-i omului neajutorat darul nepreţuit al neprihănirii Sale. Aceasta este solia pe care Dumnezeu ne-a poruncit s-o vestim lumii. Este solia îngerului al treilea, care trebuie să fie proclamată cu glas tare şi să fie însoţită de revărsarea Duhului Său într-o mare măsură”. – Mărturii pentru pastori, p.91.

Mesajul lui Jones şi Waggoner a fost mesajul ploii târzii, dar a fost doar începutul mesajului ploii târzii. Mesajul ploii târzii din 1888 a fost respins de fraţi şi a fost retras de Domnul, ca urmare, nu s-a dezvoltat dincolo de stadiul de „început al luminii”. 

„Timpul încercării se află chiar în faţa noastră, deoarece solia strigătului cu glas tare a îngerului al treilea a început să fie vestită deja prin descoperirea neprihănirii lui Hristos, Mântuitorul care iartă păcatele. Acesta este începutul luminii îngerului a cărui slavă va umple tot pământul, pentru că aceasta este lucrarea fiecărei persoane care a auzit solia de avertizare, şi anume lucrarea de a-L înălţa pe Isus, de a-L prezenta lumii aşa cum a fost descoperit în tipurile din vechime, aşa cum a fost prevestit prin simboluri, aşa cum a fost manifestat în descoperirile profeţilor şi aşa cum a fost prezentat în învăţăturile date ucenicilor Săi şi în minunile uimitoare pe care le-a săvârşit pentru fiii oamenilor. Cercetaţi Scripturile, pentru că ele mărturisesc despre El. 

Dacă vreţi să rezistaţi în timpul de necaz, trebuie să-L cunoaşteţi pe Hristos şi să vă însuşiţi darul neprihănirii Sale, pe care El o atribuie păcătosului ce se pocăieşte”. – Selected Messages, cartea 1, p.363.

După mesajul lui Jones şi Waggoner urma să fie adusă mai multă lumină, dar poporul lui Dumnezeu a împiedicat lumina aceea să vină. 

„La temelia împotrivirii manifestate la Minneapolis faţă de solia vestită de Domnul prin fraţii [E.J.] Waggoner şi [A.T.] Jones se află, într-o mare măsură, o lipsă a dispoziţiei de a renunţa la părerile preconcepute. Prin exercitarea acelei împotriviri, Satana a reuşit să îndepărteze de poporul nostru puterea deosebită a Duhului Sfânt, pe care Dumnezeu a dorit mult să i-o împărtăşească. Vrăjmaşul i-a împiedicat să obţină succesul pe care ar fi putut să-l aibă în vestirea adevărului pentru lume, aşa cum l-au predicat apostolii după Ziua Cincizecimii. Lumina care trebuie să lumineze lumea cu slava ei a fost respinsă, iar prin decizia fraţilor noştri ea a fost ţinută într-o mare măsură departe de lume”. – Selected Messages, cartea 1, p.234.

Mesajul ploii târzii, care a fost vestit de Jones şi Waggoner, a avut scopul de a realiza o repetare a Cincizecimii, dar ploaia târzie a fost „respinsă”. 

Ploaia târzie vine în timpul secerişului.

Ploile din Orient

„Este adevărat că, în vremea sfârşitului, când lucrarea lui Dumnezeu de pe pământ va merge spre încheiere, eforturile sârguincioase depuse de credincioşi consacraţi, sub călăuzirea Duhului Sfânt, vor fi însoţite de semne deosebite ale aprobării divine. Sub simbolul ploii timpurii şi târzii, care cade în ţările Orientului la vremea semănatului şi secerişului, proorocii evrei au profetizat despre revărsarea darului Duhului Sfânt asupra bisericii lui Dumnezeu într-o măsură extraordinară. Revărsarea Duhului Sfânt în zilele apostolilor a fost începutul ploii timpurii şi rezultatele ei au fost minunate. La sfârşitul timpului, Duhul Sfânt trebuie să fie prezent în adevărata biserică”. – Istoria faptelor apostolilor, p.54,55.

Ploaia târzie este solia secerişului care va coace atât grâul, cât şi pleava. 

„Lui Ioan i-au fost descoperite scene de un interes profund şi emoţionant în experienţa bisericii. A văzut poziţia, primejdiile, conflictele şi eliberarea finală a poporului lui Dumnezeu. El raportează soliile de încheiere care vor coace secerişul pământului fie ca roade pentru grânarul ceresc, fie ca paie pentru focul nimicitor. Subiecte de o importanţă colosală i-au fost descoperite, îndeosebi pentru biserica sfârşitului, ca aceia care se vor întoarce de la rătăcire la adevăr să fie instruiţi cu privire la primejdiile şi luptele ce le stau înainte. Nimeni nu trebuie să fie în întuneric faţă de ceea ce va veni peste pământ”. – Tragedia veacurilor, p.341.

Soliile din cartea Apocalipsa trebuie să coacă secerişul pământului şi, ca urmare, mesajele ploii târzii conţin solia către Laodicea. Solia laodiceană produce în mijlocul poporului lui Dumnezeu aceeaşi reacţie pe care a produs-o mesajul de la 1888 în acea perioadă istorică. 

„Mesajul care ne-a fost vestit de A.T. Jones şi E.J. Waggoner este mesajul lui Dumnezeu pentru biserica laodiceană şi vai de oricine mărturiseşte a crede adevărul, şi totuşi nu reflectă asupra altora razele date de Dumnezeu”. – Manuscript Releases, vol.15, p.92.

Împotrivirea faţă de mesajul lui Jones şi Waggoner în 1888 a prefigurat împotrivirea faţă de mesajul ploii târzii din zilele noastre, iar împotrivirea aceasta este reprezentată de asemenea ca fiind zguduirea, sau cernerea.

„I-am văzut pe unii pledând înaintea lui Dumnezeu cu o credinţă puternică şi cu strigăte de agonie. Înfăţişarea lor era palidă, marcată de o nelinişte profundă, exprimând lupta lor interioară. Chipul lor exprima fermitate şi o mare seriozitate. De pe fruntea lor cădeau picături mari de transpiraţie. Din când în când, faţa lor se lumina de semnul aprobării lui Dumnezeu, iar apoi, aceeaşi nelinişte solemnă şi stăruitoare se aşternea pe chipul lor. 

„Îngerii răi se aglomerau în jur, aducând întuneric peste ei pentru a-L ascunde pe Isus de privirile lor, aşa încât ochii lor să fie atraşi spre întunericul care îi înconjura şi să fie determinaţi să nu se încreadă în Dumnezeu şi să murmure împotriva Lui. Singura lor cale de a fi în siguranţă era aceea de a-şi păstra privirile aţintite în sus. Îngerii lui Dumnezeu fuseseră însărcinaţi să aibă grijă de cei din poporul Său, iar când atmosfera îngerilor răi era adusă în jurul acestor oameni temători, îngerii cereşti fluturau continuu aripile asupra lor pentru a împrăştia întunericul dens. 

„În timp ce aceia care se rugau îşi continuau strigătele stăruitoare, uneori, o rază de lumină de la Isus venea la ei spre a le încuraja inima şi spre a lumina chipul lor. Am văzut că unii nu au luat parte la această lucrare a rugăciunii şi agoniei. Ei păreau indiferenţi şi nepăsători. Ei nu se împotriveau întunericului din jurul lor, iar întunericul   i-a acoperit ca un nor gros. Îngerii lui Dumnezeu i-au părăsit pe aceştia şi au mers în ajutorul celor care se rugau stăruitor. Am văzut îngerii lui Dumnezeu grăbindu-se să vină în ajutorul acelora care luptau cu toate puterile lor pentru a se împotrivi îngerilor răi şi care încercau să se ajute singuri, chemându-L pe Dumnezeu cu perseverenţă. Totuşi, îngerii Săi i-au părăsit pe aceia care nu au făcut niciun efort de a se ajuta singuri, iar eu   i-am pierdut din vedere. 

„Am întrebat care era semnificaţia zguduirii pe care o văzusem şi mi-a fost arătat că ea va fi cauzată de mărturia directă adusă de sfatul Martorului credincios către laodiceni. Aceasta va avea un efect asupra inimii celui ce va primi şi îl determina să înalţe standardul şi să vestească adevărul într-o modalitate directă. Unii nu vor suporta mărturia aceasta directă. Ei se vor ridica împotriva ei şi faptul acesta va cauza o zguduire în poporul lui Dumnezeu.

„Am văzut că mărturia Martorului credincios nu a fost ascultată nici pe jumătate. Mărturia solemnă de care atârnă destinul bisericii a fost preţuită superficial, dacă nu chiar desconsiderată întru totul. Mărturia aceasta trebuie să aducă o pocăinţă adâncă. Toţi ce o primesc cu adevărat o vor asculta şi vor fi curăţiţi.

„Îngerul a zis: ‘Ascultă’. Curând am auzit o voce asemenea multor instrumente muzicale, toate sunând în tonuri perfecte, plăcute şi armonioase. Ea depăşea orice muzică pe care o auzisem vreodată, părând a fi plină de milă, îndurare şi bucurie sfântă şi înălţătoare. Ea mi-a făcut întreaga fiinţă să fie cuprinsă de emoţie. Îngerul a zis: ‘Priveşte’. Atunci, atenţia mi-a fost îndreptată spre grupul pe care îl văzusem, care fusese zguduit puternic. Mi-au fost arătaţi aceia pe care îi văzusem mai înainte plângând şi rugându-se în agonie. Grupul de îngeri păzitori din jurul lor fusese dublat, iar ei au fost îmbrăcaţi într-o armură din cap, până în picioare. Ei se mişcau în ordine exactă, asemenea unei companii de soldaţi. Chipul lor exprima lupta aspră pe care o suportaseră, agonia prin care trecuseră. Totuşi, trăsăturile lor, marcate de groaza interioară aspră, străluceau acum de lumina şi slava cerului. Ei câştigaseră biruinţa, iar faptul acesta îi făcea să exprime recunoştinţa cea mai profundă şi o bucurie sfântă.

„Numărul celor din grupul acesta se micşorase. Unii fuseseră zguduiţi şi părăsiţi pe cale. Cei indiferenţi şi nepăsători, care nu se uniseră cu aceia care au preţuit biruinţa şi mântuirea suficient de mult spre a se ruga perseverent şi spre a agoniza pentru ele, nu    le-au obţinut şi au fost lăsaţi în urmă în întuneric, iar locurile lor au fost ocupate imediat de aceia care au primit adevărul şi au intrat în rânduri. Îngerii răi încă se adunau în jurul lor, dar nu aveau nicio putere asupra lor. 

„I-am auzit pe aceia care erau îmbrăcaţi în armură vestind adevărul cu o mare putere. El avea efect. Mulţi fuseseră împiedicaţi, unele femei de către soţii lor, unii copii de către părinţii lor. Cei sinceri, care fuseseră împiedicaţi să audă adevărul, acum îl primeau cu nerăbdare. Toate temerile de rudele lor au dispărut, iar adevărul şi numai adevărul era înălţat pentru ei. Ei flămânziseră şi însetaseră după adevăr, iar acesta le era mai drag şi mai preţios decât viaţa. Am întrebat ce săvârşise schimbarea aceasta mare. Un înger a răspuns: ‘Este ploaia târzie, înviorarea de la faţa Domnului, strigătul cu glas tare al îngerului al treilea’. Aceşti oameni aleşi au fost însoţiţi de o mare putere”. – Christian Experience and Teachings, p.175-177.

Mesajul ploii târzii de la 1888 şi împotrivirea ulterioară faţă de mesajul acela prefigurează zguduirea care are loc în adventism, când Domnul îi prezintă încă o dată poporului Său mesajul ploii târzii. Această zguduirea produce două clase de închinători. 

„Omul limitat este înclinat să judece greşit caracterul, dar Dumnezeu nu lasă lucrarea de judecare şi de pronunţare a unui verdict cu privire la caracter în mâna acelora care nu sunt potriviţi pentru aceasta. Noi nu trebuie să spunem ce anume constituie grâul şi ce anume constituie neghina. Timpul secerişului va determina pe deplin caracterul celor două clase menţionate în parabola grâului şi neghinei. Lucrarea de separare le este dată îngerilor lui Dumnezeu, şi nu este încredinţată în mâinile vreunui om. Învăţătura falsă vine de la influenţe satanice, care lucrează în biserică şi îi aduce în ea pe cei ce au o inimă neconvertită. Oamenii nu se supun cuvintelor lui Isus Hristos şi nu caută unitatea credinţei, spiritului şi doctrinei. Ei nu lucrează pentru unitatea spiritului pentru care S-a rugat Hristos şi care ar face mărturia ucenicilor lui Hristos să aibă succes în a convinge lumea că Dumnezeu L-a trimis pe Fiul Său pentru ca ‘oricine crede în El să nu piară, ci să aibă viaţa veşnică’. Dacă unitatea pentru care S-a rugat Hristos ar exista în mijlocul poporului lui Dumnezeu, ei ar aduce o mărturie vie, ar transmite departe o lumină care să strălucească în mijlocul întunericului moral al lumii”. – Review and Herald, 5 septembrie, 1893. 

Ploaia târzie este un mesaj şi este reprezentată în mărturia inspirată. printr-o varietate de modalităţi Mesajele ploii târzii sunt solia îngerului al treilea, solia strigătului cu glas tare, solia de la 1888, solia laodiceană şi solia din Apocalipsa 18, ca să identificăm doar câteva. Toate aceste solii sunt interschimbabile şi pot fi reprezentate ca fiind strigătul cu glas tare al îngerului al treilea. Acest mesaj, care este mesajul ploii târzii, este cel care produce două clase de închinători în biserică, deoarece îngerii sunt cei care fac separarea. Solia îngerului al treilea, care este mesajul ploii târzii, produce separarea. Strigătul îngerului al treilea separă grâul şi neghina ca împlinire a parabolei. 

Cele două clase din adventism care sunt aduse la maturitate de mesajul ploii târzii vor demonstra cu ocazia legii duminicale caracterul pe care l-au dezvoltat.

Învăţătură peste învăţătură

Isaia ilustrează faptul că mesajul ploii târzii trebuie să fie prezentat adunând laolaltă învăţăturile profetice. 

Isaia 28 identifică faptul că mesajul ploii târzii va fi prezentat poporului lui Dumnezeu prin procesul de a aduce o învăţătură profetică a istoriei dintr-o parte a Bibliei alături de alte învăţături profetice paralele ale istoriei din alte părţi ale Bibliei. 

„Ei zic: ‘Pe cine vrea el să înveţe înţelepciunea? Cui vrea să dea învăţături? Unor copii înţărcaţi de curând, luaţi de la ţâţă?’

„Căci dă învăţătură peste învăţătură, învăţătură peste învăţătură, poruncă peste poruncă, poruncă peste poruncă, puţin aici, puţin acolo.

„Ei bine! Prin nişte oameni cu buze bâlbâitoare şi cu vorbirea străină va vorbi poporului acestuia Domnul.

„El îi zicea: ‘Iată odihna; lăsaţi pe cel ostenit să se odihnească; iată locul de odihnă!’ Dar ei n-au vrut să asculte, şi pentru ei cuvântul Domnului va fi: ‘Învăţătură peste învăţătură, învăţătură peste învăţătură, poruncă peste poruncă, poruncă peste poruncă, puţin aici, puţin acolo’, ca mergând, să cadă pe spate şi să se zdrobească, să dea în laţ şi să fie prinşi” (Isaia 28,9-13).

Isaia identifică „înviorarea” ca fiind un mesaj, când declară: „Iată locul de odihnă, Dar ei n-au vrut să asculte”. Mai departe, el o identifică drept mesaj, când spune: „Prin nişte oameni cu buze bâlbâitoare şi cu vorbirea străină va vorbi poporului acestuia Domnul”. Ploaia târzie este un mesaj pe care Hristos îl adresează poporului Său. 

Recunoaşterea ploii târzii

Înainte de legea duminicală, asupra bisericii încep să cadă stropii ploii târzii. O clasă din biserică primeşte ploaia, iar cealaltă clasă nu o primeşte. O clasă recunoaşte ploaia târzie, iar cealaltă nu o recunoaşte. Faptul acesta demonstrează că ploaia târzie începe să cadă înainte ca biserica să fie curăţită prin separarea produsă de legea duminicală. 

„Mulţi au dat greş într-o mare măsură în ce priveşte primirea ploii timpurii. Ei nu au obţinut toate beneficiile pe care Dumnezeu le-a pus la dispoziţia lor în felul acesta. Ei se aşteaptă ca lipsa să fie suplinită de ploaia târzie şi intenţionează ca, atunci când harul va fi revărsat în mod abundent, să-şi deschidă inima pentru a-l primi, dar fac o greşeală teribilă. Lucrarea începută de Dumnezeu în inima omenească prin dăruirea luminii şi a cunoaşterii trebuie să înainteze continuu. Fiecare trebuie să-şi dea seama de propria nevoie. Inima trebuie să fie golită şi curăţită de orice întinare, pentru ca Duhul Sfânt să locuiască în ea. Cu ocazia Cincizecimii, primii ucenici s-au pregătit pentru revărsarea Duhului Sfânt, mărturisindu-şi păcatele şi renunţând la ele, rugându-se şi consacrându-se lui Dumnezeu. Aceeaşi lucrare este necesară acum, dar într-o măsură mai mare. După aceea, omul trebuie doar să ceară binecuvântarea şi să aştepte ca Domnul să-Şi desăvârşească lucrarea cu privire la el. Dumnezeu a început această lucrare şi o va duce la bun sfârşit, făcându-l pe om desăvârşit în Isus Hristos. Totuşi, harul reprezentat de ploaia timpurie nu trebuie să fie neglijat. Numai aceia care trăiesc în lumina pe care o au vor primi o lumină mai mare. Dacă nu progresăm zilnic în exemplificarea virtuţilor creştine, nu vom recunoaşte manifestarea Duhului Sfânt în ploaia târzie. Este posibil ca aceasta să vină în inima tuturor celor din jurul nostru, dar noi nu o vom discerne şi nici nu o vom primi”. – Mărturii pentru pastori, p.507.

Clasa din adventism care va fi binecuvântată de ploaia târzie este clasa care o recunoaşte când vine. 

„Domnul cere să fie folosit fiecare talant al mijloacelor materiale şi al capacităţilor. Când pata nepăsării şi a leneviei va fi ştearsă deasupra bisericii, Duhul Domnului va fi manifestat plin de har, puterea divină se va combina cu efortul omenesc, biserica va vedea intervenţiile providenţiale ale Domnului Dumnezeului oştirilor, lumina adevărului va fi răspândită, cunoaşterea lui Dumnezeu şi a lui Isus Hristos pe care L-a trimis El. La fel ca în timpul apostolilor, multe suflete se vor întoarce la Domnul. Pământul va fi luminat de slava îngerului care vine din cer. 

„Dacă oamenii din lume urmează să fie convinşi de păcat şi de faptul că sunt nişte călcători ai Legii lui Dumnezeu, mijlocul pentru acest lucru trebuie să fie Duhul Sfânt care lucrează prin slujitorii omeneşti. Biserica are nevoie acum să se scuture de somnul ca de moarte, pentru că Domnul aşteaptă să binecuvânteze poporul Său, care va recunoaşte binecuvântarea când vine şi o va răspândi în raze limpezi şi puternice ale luminii.

„‘Vă voi stropi cu apă curată, şi veţi fi curăţiţi…. Voi pune Duhul Meu în voi, şi vă voi face să urmaţi poruncile Mele şi să păziţi şi să împliniţi legile Mele’ (Ezechiel 36,25-27). Dacă pustia bisericii trebuie să ajungă un câmp roditor, iar câmpul roditor să fie ca o pădure, atunci lucrul acesta va avea loc prin Duhul Sfânt al lui Dumnezeu revărsat asupra poporului Său”. Manuscript Releases, vol.15, p.308,309.

Există o lucrare care trebuie să fie îndeplinită, înainte ca Duhul Sfânt să fie revărsat fără măsură odată cu darea legii duminicale. Trebuie să recunoaştem „binecuvântarea când vine” şi să ne dăm seama de nevoia noastră, iar apoi, prin puterea Duhului Sfânt, să ne golim inima de orice întinare. 

Ploaia târzie este aceea care realizează trezirea necesară pentru a ne da seama de nevoia noastră, dar noi putem primi binecuvântările care însoţesc ploaia târzie, numai dacă recunoaştem că ploaia târzie a venit. Acesta este motivul pentru care Zaharia spune că trebuie să ne rugăm pentru ploaia târzie în timpul ploii târzii, evidenţiind în felul acesta că aceia care se roagă pentru ploaia târzie trebuie să recunoască faptul că trăiesc în timpul ploii târzii. 

„Cereţi de la Domnul ploaie, ploaie de primăvară! Domnul scoate fulgerele, şi vă trimete o ploaie îmbelşugată, pentru toată verdeaţa de pe câmp” (Zaharia 10,1).

Ploaia târzie trebuie să ne trezească şi să ne facă să ne dăm seama de starea noastră, ca să ne putem pregăti pentru revărsarea deplină care are loc la legea duminicală. Mesajul ploii târzii ne înviorează, ca să putem recunoaşte starea noastră laodiceană şi să facem o pregătire potrivită. 

„Când solia a treia ajunge să fie vestită cu glas tare şi când puterea cea mare şi slava însoţesc lucrarea finală, cei din poporul credincios al lui Dumnezeu vor lua parte la slava aceea. Ploaia târzie este aceea care îi înviorează şi îi întăreşte pentru a trece prin timpul de necaz”. – The Seventh-day Adventist Bible Commentary, vol.7, p.984.

Ploaia târzie înviorează poporul lui Dumnezeu, iar înviorarea reprezintă întoarcerea la viaţă, dar ploaia târzie nu va fi revărsată peste măsură asupra unui popor mort din punct de vedere spiritual. 

„Trebuie să aibă loc o renaştere şi o reformă, sub influenţa lucrării Duhului Sfânt. Renaşterea şi reforma sunt două lucruri diferite. Renaşterea înseamnă o înnoire a vieţii spirituale, o înviorare a puterilor minţii şi inimii, o înviere din moartea spirituală. Reforma înseamnă o reorganizare, o schimbare a ideilor şi teoriilor, a obiceiurilor şi practicilor. Reforma nu va aduce roadele bune ale neprihănirii, dacă nu este legată de o renaştere produsă de Duhul Sfânt. Renaşterea şi reforma trebuie să-şi facă lucrarea rânduită lor şi să se împletească în îndeplinirea acestei lucrări”. – Selected Messages, cartea 1, p.128.

Noi putem să aplicăm corect informaţiile profetice legate de istoria ploii târzii, numai când recunoaştem că ploaia târzie vine în două faze, stropii care cad cu măsură, urmaţi de revărsarea deplină şi fără măsură. 

Înainte de curăţirea produsă de legea duminicală, ploaia târzie începe să cadă cu scopul de a trezi fecioarele înţelepte din adventism, în timp ce fecioarele neînţelepte continuă să doarmă. 

„Toţi cei care Îl aşteaptă pe Mirele ceresc sunt reprezentaţi în parabolă dormind, pentru că Domnul lor Îşi întârziase venirea, dar cei înţelepţi s-au trezit la mesajul apropierii Sale şi au răspuns la mesaj, iar discernământul lor spiritual nu dispăruse întru totul, aşa că au intrat în alai. În timp ce se bazau pe harul lui Hristos, experienţa lor religioasă a ajuns puternică şi bogată, iar sentimentele lor au fost îndreptate spre lucrurile de sus. Ei au înţeles unde era sursa lor de putere şi au preţuit dragostea lui Dumnezeu. Ei şi-au deschis inima spre a primi Duhul Sfânt, prin care dragostea lui Dumnezeu a fost răspândită în inima lor”. – Signs of the Times, 28 iunie, 1910.

Ploaia târzie nu numai că ne trezeşte, dar ne şi curăţeşte, semnalând în felul acesta că ea începe să cadă, în timp ce noi încă mai avem pete. Noi nu putem să primim sigiliul lui Dumnezeu la legea duminicală, dacă încă mai avem pete, pentru că nimeni nu primeşte sigiliul lui Dumnezeu, dacă are o pată sau zbârcitură în caracter. Stropii ploii târzii constituie o perioadă când încă mai există ocazia de a fi curăţiţi, înainte de revărsarea deplină care are loc când este dată legea duminicală. 

„Înviorarea vine de la faţa Domnului. Să ne deschidem inima, pentru ca adevărul lui Dumnezeu să poată locui în noi, ca să ne poată curăţi şi să ne facă pregătiţi să primim ploaia târzie”. – Manuscript Releases, vol.8, p.228.

„Dumnezeu cere poporului Său să se curăţească de orice întinare a cărnii şi a duhului, ducând până la capăt sfinţirea în frică de Domnul. Toţi cei ce sunt indiferenţi şi se scuză pentru neînfăptuirea acestei lucrări, aşteptând ca Domnul să facă pentru ei ceea ce El le-a cerut să facă pentru ei înşişi, vor fi găsiţi cu lipsuri atunci când cei blânzi de pe pământ, care au împlinit judecăţile Sale sunt ascunşi în ziua mâniei Domnului.

„Mi-a fost arătat că, dacă cei din poporul lui Dumnezeu nu fac ei înşişi niciun efort, ci aşteaptă ca înviorarea să vină asupra lor, să le îndepărteze relele şi să le corecteze greşelile; dacă depind de aceasta pentru a-i curăţi de întinarea cărnii şi a duhului şi a-i face în stare să se angajeze în marea strigare a celui de-al treilea înger, vor fi găsiţi cu lipsuri. Puterea înviorătoare a lui Dumnezeu vine numai asupra celor ce s-au pregătit pentru ea, înfăptuind lucrarea la care i-a îndemnat Dumnezeu, şi anume să se curăţească de orice întinare a cărnii şi a duhului, ducând până la capăt sfinţirea în frică de Dumnezeu”. – Sfaturi pentru dietă şi hrană, p.33.

Stropii ploii târzii produc un proces de curăţire în interiorul bisericii, iar acest proces culminează în timpul legii duminicale. Atunci, biserica este curăţită şi ploaia târzie este revărsată fără măsură. 

„Domnul va veni curând. În fiecare biserică trebuie să aibă loc un proces de curăţire, de cernere, pentru că printre noi sunt oameni nelegiuiţi, care nu iubesc adevărul. Este nevoie de o transformare a caracterului.  Se va ridica biserica şi va îmbrăca hainele ei frumoase, neprihănirea lui Hristos? În curând se va vedea cine sunt vasele de cinste. ‘După aceea, am văzut pogorându-se din cer un alt înger, care avea o mare putere; şi pământul s-a luminat de slava lui. El a strigat cu glas tare, şi a zis: A căzut, a căzut, Babilonul cel mare! A ajuns un locaş al dracilor, o închisoare a oricărui duh necurat, o închisoare a oricărei păsări necurate şi urâte’. ‘Şi veţi vedea din nou atunci deosebirea dintre cel neprihănit şi cel rău, dintre cel ce slujeşte lui Dumnezeu şi cel ce nu-I slujeşte. Căci iată, vine ziua, care va arde ca un cuptor! Toţi cei trufaşi şi toţi cei răi, vor fi ca miriştea; ziua care vine îi va arde, zice Domnul oştirilor, şi nu le va lăsa nici rădăcină nici ramură. Dar pentru voi, care vă temeţi de Numele Meu, va răsări Soarele neprihănirii’.

„Aici sunt aduşi în atenţie cu claritate aceia care vor fi vase de cinste, pentru că ei vor primi ploaia târzie. Fiecare suflet care continuă în păcat, în ciuda luminii care străluceşte acum pe calea noastră, va fi orbit şi va primi amăgirile lui Satana. Ne apropiem acum de încheierea istoriei lumii acesteia. Unde sunt străjerii credincioşi de pe zidurile Sionului, care nu vor dormi, ci vor spune cu credincioşie cât este ceasul în noapte? Domnul Hristos vine pentru a fi admirat de toţi cei ce cred. Cât de dureros este să contempli faptul că Domnul Isus este ţinut în umbră. Cât de puţin măresc harul Său şi înalţă mila şi dragostea Sa infinită. În inima acelora care caută să fie asemenea lui Isus din punct de vedere al caracterului nu va fi nicio invidie şi gelozie”. – Review and Herald, 19 martie, 1895.

Mesajul ploii târzii este un mesaj de avertizare

Ploaia târzie este un mesaj de avertizare care ne îngăduie să ne trezim şi să ne pregătim. Pentru a fi identificat ca avertizare, un mesaj trebuie să aibă o asemenea natură, încât să identifice o nevoie care poate fi împlinită prin ascultarea mesajului. Dacă este un mesaj de avertizare, trebuie să existe un timp de a răspunde. 

Inspiraţia a identificat solia îngerului al treilea ca fiind mesajul adus de Jones şi Waggoner în perioada din 1888 şi, de asemenea, a identificat-o ca fiind mesajul ploii târzii, ca urmare, mesajul ploii târzii este mesajul de avertizare al îngerului al treilea. 

„În toate generaţiile, Dumnezeu i-a trimis pe slujitorii Săi să mustre păcatul atât în lume, cât şi în biserică. Dar oamenii doresc să le fie spuse lucruri plăcute, iar adevărul simplu şi curat nu este primit. La începutul lucrării lor, mulţi reformatori s-au hotărât să aibă o mare prudenţă când au atacat păcatele bisericii şi ale naţiunii. Ei nădăjduiau ca, prin exemplul unei vieţi curate de creştin, să-i aducă pe oameni înapoi la învăţăturile Bibliei. Dar Duhul lui Dumnezeu a venit asupra lor aşa cum a venit peste Ilie, inspirându-l să mustre păcatele unui împărat nelegiuit şi ale unui popor apostaziat; ei nu s-au putut opri să predice declaraţiile lămurite ale Bibliei – învăţături pe care nu fuseseră dispuşi să le prezinte. Ei au fost constrânşi să declare cu ardoare adevărul şi primejdiile care ameninţau sufletele. Cuvintele pe care Dumnezeu le dădea ei le rosteau, fără teamă de urmări, iar oamenii erau constrânşi să asculte avertizarea.

„Tot astfel va fi vestită şi solia îngerului al treilea”. – Tragedia veacurilor, p.606.

„Deoarece timpul celei de a doua veniri a lui Hristos se apropie, Domnul îi trimite pe slujitorii Săi spre a-i vesti lumii un mesaj de avertizare, ca să se pregătească pentru acel eveniment mare. Deoarece oamenii din lume au trăit în călcarea Legii lui Dumnezeu, în mila Sa, El trimite o solie de avertizare, ca sa le atragă atenţia şi să ţină înaintea lor Legea lui Dumnezeu ca pe o oglindă în care pot să privească şi să descopere defectele din caracterul lor moral. Dacă vor face imediat eforturi pentru a corecta defectele acestea, prin pocăinţă faţă de Dumnezeu şi prin credinţă în Domnul nostru Isus Hristos, ei vor fi iertaţi prin meritele sângelui Său, deoarece aceasta este singura speranţă a călcătorului Legii lui Dumnezeu. Totuşi, la fel ca în zilele lui Noe, majoritatea manifestă o necredinţă totală în mărturia pe care Dumnezeu a trimis-o în mila Sa pentru a avertiza lumea cu privire la nimicirea care vine”. – Signs of the Times, 3 ianuarie, 1878.

Cu ochii lor

 Mesajul ploii târzii este singurul mesaj adevărat pe care poporul lui Dumnezeu îl va proclama în perioada ploii târzii, deoarece este mesajul adevărului prezent pentru acea generaţie. Orice alt mesaj, chiar dacă ar fi adevărat, va fi în cel mai bun caz o distragere a atenţiei. În timpul căderii stropilor ploii târzii, Dumnezeu îi va aduce la o unitate cu privire la mesaj toţi pe aceia care recunosc că ploaia târzie a început să cadă. 

„Iată, glasul străjerilor tăi răsună; ei înalţă glasul, şi strigă toţi de veselie; căci văd cu ochii lor cum Se întoarce Domnul în Sion” (Isaia 52,8).

Există un timp precis când are loc o unitate în mijlocul poporului lui Dumnezeu cu privire la mesaj. 

„Crucea lui Hristos este garanţia părtăşiei noastre şi a unităţii. Trebuie să vină timpul când străjerii vor vedea cu ochii lor, când trâmbiţa va da un semnal clar, când ‘Efraim nu va mai fi gelos pe Iuda, şi Iuda nu va mai fi vrăjmaş lui Efraim’”. – Review and Herald, 3 ianuarie, 1899.

Mesajul ploii târzii va înghiţi orice alt mesaj pe măsură ce ajunge să fie vestit cu glas tare, iar cei din poporul adevărat al lui Dumnezeu se vor uni cu un singur glas tocmai cu privire la mesajul acesta. 

„Sabia Duhului, care are două tăişuri, trebuie să fie în mâinile slujitorilor lui Dumnezeu. Inspiraţia Sa trebuie să fie asupra lor, conducându-i să vorbească Toţi ca Vocea Unuia” [Majusculele şi sublinierea sunt in original]”. – Signs of the Times, 7 februarie, 1900.

„Când se va face lucrare din toată inima, se va vedea eficacitatea harului lui Hristos. Străjerii de pe zidurile Sionului trebuie să fie complet trezi şi să-i trezească şi pe alţii. Poporul lui Dumnezeu trebuie să fie atât de zelos şi de credincios în lucrarea Lui, încât orice egoism să fie înlăturat din viaţa lui. Lucrătorii Lui vor vedea atunci cu ochii lor, şi braţul Domnului, puterea care a fost văzută în viaţa lui Hristos, se va da pe faţă. Încrederea va fi refăcută, şi va fi unire în biserică în toate rândurile noastre”. – Mărturii, vol.9, p.32.

Mesajul ploii târzii va consta în identificarea istoriei ploii târzii. 

„Veghetorii să ridice acum vocea şi să transmită solia care este adevărul prezent pentru timpul acesta. Să le arătăm oamenilor unde ne aflăm acum în istoria profeţiei şi să căutăm să trezim lumea la conştientizarea valorii şi privilegiilor libertăţii religioase de care ne-am bucurat atâta timp”. – Mărturii, vol.5, p.716.

Vremile de înviorare

„Vremile de înviorare” constituie timpul ploii târzii. Este o perioadă, nu un eveniment singular, iar istoria ploii târzii este istoria pe care toţi profeţii au dorit nespus să o trăiască şi să mărturisească despre ea. 

„Dar Dumnezeu a împlinit astfel ce vestise mai înainte prin gura tuturor proorocilor Lui: că, adică, Hristosul Său va pătimi.

„Pocăiţi-vă dar, şi întoarceţi-vă la Dumnezeu, pentru ca să vi se şteargă păcatele, ca să vină de la Domnul vremile de înviorare, şi să trimită pe Cel ce a fost rânduit mai dinainte pentru voi: pe Isus Hristos, pe care cerul trebuie să-L primească, până la vremile aşezării din nou a tuturor lucrurilor: despre aceste vremi a vorbit Dumnezeu prin gura tuturor sfinţilor Săi prooroci din vechime.

„În adevăr, Moise a zis părinţilor noştri: ‘Domnul, Dumnezeul vostru, vă va ridica dintre fraţii voştri un prooroc ca mine; pe El să-L ascultaţi în tot ce vă va spune. Şi oricine nu va asculta de Proorocul acela, va fi nimicit cu desăvârşire din mijlocul norodului. De asemenea toţi proorocii, de la Samuel şi ceilalţi, cari au urmat după el, şi au vorbit, au vestit zilele acestea” (Fapte 3,18-24).

„Vremile de înviorare” constituie istoria ploii târzii.

„Marea lucrare a Evangheliei nu se va încheia cu o manifestare mai slabă a puterii lui Dumnezeu decât a marcat-o începutul ei. Profeţiile care s-au împlinit la revărsarea ploii timpurii, la începutul predicării Evangheliei, urmează să se împlinească iarăşi în ploaia târzie de la încheierea ei. Acestea sunt ‘vremile de înviorare către care privea în viitor apostolul Petru când spunea: ‘Pocăiţi-vă dar, şi întoarceţi-vă la Dumnezeu, pentru ca să vi se şteargă păcatele, ca să vină de la Domnul vremile de înviorare, şi să trimită pe Cel ce a fost rânduit mai dinainte pentru voi: pe Isus Hristos’ (Fapte 3,19.20)”. – Tragedia veacurilor, p.611.

Timpul ploii târzii a fost ilustrat în evenimentele istorice sfinte precedente:

„Îngerul care se uneşte în vestirea soliei îngerului al treilea va lumina tot pământul cu slava lui. Aici este profetizată o lucrare mondială cu o putere neobişnuită. Mişcarea adventă din anul 1840-1844 a fost o manifestare glorioasă a puterii lui Dumnezeu. Prima solie îngerească a fost dusă la toate centrele misionare din lume, iar în câteva ţări s-a arătat cel mai mare interes religios care s-a văzut în vreo ţară de la Reforma secolului XVI; dar acestea urmează să fie depăşite de mişcarea cea puternică din timpul ultimei avertizări a îngerului al treilea.

 „Lucrarea se va asemăna cu aceea din Ziua Cincizecimii. După cum ‘ploaia timpurie’ a fost dată, prin revărsarea Duhului Sfânt, la începutul predicării Evangheliei pentru a face posibilă creşterea seminţei preţioase, tot aşa ‘ploaia târzie’ va fi dată la încheierea ei pentru coacerea recoltei. ‘Să cunoaştem, să căutăm să cunoaştem pe Domnul! Căci El Se iveşte ca zorile dimineţii, şi va veni la noi ca o ploaie, ca ploaia de primăvară, care udă pământul’ (Osea 6,3). ‘Şi voi, copii ai Sionului, bucuraţi-vă şi veseliţi-vă în Domnul, Dumnezeul vostru, căci El vă va da ploaie la vreme, vă va trimite ploaie timpurie şi târzie, ca odinioară’ (Ioel 2,23). ‘În zilele de pe urmă, zice Dumnezeu, voi turna din Duhul Meu peste orice făptură. Atunci oricine va chema Numele Domnului, va fi mântuit’ (Fapte 2,17.21)”. – Tragedia veacurilor, p.611.

Istoria ploii târzii a fost prefigurată în istoria Cincizecimii şi în istoria milleriţilor din perioada 1840-1844.

Ziua Cincizecimii

„‘Apostolii mărturiseau cu multă putere despre învierea Domnului Isus. Şi un mare har era peste toţi’ (Fapte 4,32.33). ‘Şi Domnul adăuga în fiecare zi la numărul lor pe cei ce erau mântuiţi’ (Fapte 2,47). Spiritul Domnului Hristos anima întreaga adunare, deoarece găsiseră Mărgăritarul de mare preţ. Aceste evenimente urmează să se repete cu o putere chiar şi mai mare. Revărsarea Duhului Sfânt în Ziua Cinzecimii a fost ploaia timpurie, dar ploaia târzie va fi mai abundentă”. – Parabolele Domnului Hristos, p.120.

„Aştept cu o dorinţă stăruitoare timpul când evenimentele Zilei Cincizecimii se vor repeta cu o putere chiar mai mare decât în ocazia aceea. Ioan spune: ‘Am văzut coborându-se din cer un alt înger, care avea o mare putere, şi pământul s-a luminat de slava lui’. Atunci, ca în timpul Cincizecimii, oamenii vor auzi adevărul care le este vestit, fiecăruia în limba lui”. – The Seventh-day Adventist Bible Commentary, vol.6, p.1055.